2,882 matches
-
rog... Atunci, de cine? — N-am nici cea mai mică idee... Deodată, se opri cu tigaia în sus, ca și cum l-ar fi străfulgerat un gând. Nu! negă el cu hotărâre. E cu neputință...! E imposibil. Pentru Dumnezeu cel sfânt...! îl imploră Inti. La ce te gândești? Îl privi stăruitor: — Epidemie... arătă de jur-împrejur cu un gest larg. Sunt în stare să contagieze toate astea cu gripă, pojar sau tuberculoză... — Nu, pentru Dumnezeu! — Nu? În Brazilia, obișnuiesc să o facă... Chiar tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
a înfundat gura cu mâna liberă. Nu trebuia să râdă. În mod clar, situația era extrem de serioasă. Pentru că, desigur, există și un copil, a adăugat mama lui Alice. —Un copil? Sal e gravidă? — Draga mea, trebuie neapărat să vii, a implorat-o mama ei. Dac-o s-o vezi pe Sally pe cale să nască, poate că până și ție o să-ți vină, finalmente, pofta să procreezi. Iritată, Alice nu a răspuns nimic. —Deci? Era limpede. Cornwall dorea să afle concluzia. Nu știu ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să se arate gol în fața mea. —Gol?! a țipat Amanda. Capul i s-a întors din direcția asistentei Harris în cea a lui Hugo. —Fir-ar al dracului! Chiar nu poți să ți-o ții în pantaloni, nu? Ascultă, a implorat-o Hugo. Eu n-am avut nici o intenție. Ai înțeles greșit. Ceea ce s-a întâmplat a fost o greșeală. — Asta e cea mai veche gogoașă din lume, i-a scuipat Amanda. M-am trezit noaptea ca să văd ce e cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
se ridica speranța în ea. În sfârșit, doamna Duffield și ginerele ei aveau despre ce să discute. Și ce fel de îngrășământ folosești? a întrebat ea. Pe sub masă, lui Alice i s-au chircit degetele de la picioare. Te rog, a implorat ea orice zeitate care se găsea pe recepție. Te rog, fă ca Jake, idealist și profet cum e el, să nu fie sincer până la capăt. Măcar de data asta. Fă să fie diplomat. — Îngrășământ? a rânjit Jake. Folosesc cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
că nu prea am timp. Asta dacă vreau să prind autobuzul. —Ascultă! De ce să nu te duc eu cu mașina? Mă întorc oricum în Bath. Pot să te duc până în stația de autobuz. Sau până acasă, dacă vrei. Oriunde, a implorat-o el cu ochii măriți de disperare. — La stația de autobuz e bine, a spus Alice zâmbindu-i liniștitor. Haide, atunci! Dar lui Hugo îi căzuse din nou fața. — Ce s-a întâmplat? l-a întrebat Alice. Mi-am adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Și una a naibii de tare, dacă nu te deranjează. * * * —Glumești, a gâfâit Hugo după o oră și mai multe pahare de băutură, când Alice a ajuns la punctul culminant al poveștii. Și-a reciclat prezervativele? — Nu... nu... , l-a implorat Alice cu chipul încruntat de parc-ar fi durut-o capul. Deși lui Alice i se părea că era pe punctul s-o apuce și-o migrenă. Își simțea capul greu din cauza alcoolului. Ceea ce nu era deloc surprinzător. Pierduse numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
vești pentru tine. Niște vești grozave. Nu pot. Ochii lui Alice au privit de jur împrejur îngroziți. —Poate să mă vadă Jake. Ședința lui trebuie să înceapă din minut în minut. —Alice! Haide! Plouă cu găleata. Te rog, l-a implorat ea. Pleacă. Lasă-mă-n pace. Hugo a avut o ezitare. Nu putea să plece fără să-i spună ce se întâmplase. Era clar că nu asta era cea mai bună metodă de a comunica. Așa cum nu era nici cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
s-a întors mânioasă, începând să meargă pe stradă fără să dea nici o atenție băltoacelor. Hugo, care, la rândul lui, nu dădea nici o atenție claxoanelor care răsunau în spate, a continuat să se târască în paralel cu ea, strigând și implorând-o, însă fără nici un rezultat. După câteva minute de marș furios, Alice a cotit-o, dintr-odată, pe o străduță laterală, astfel că Hugo a pierdut-o din vedere. Hugo a continuat să bântuie pe străzi, dar fără nici un succes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
o chestie bună. Tarquin m-a ajutat să înțeleg că, dacă ești genul ăsta de bărbat, atunci cel mai bine e să recunoști și să-ți accepți celelalte puncte forte. Degetele lui Alice s-au încordat pentru aruncare. —Alice, a implorat-o Jake cu blândețe, ceea ce vreau să spun este că nu cred că mai are vreun rost să încercăm să facem căsnicia să meargă. Ție și Rosei v-ar fi mult mai bine fără mine. Borcanul de gem s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
imediat garda jos... - și savura momentele. Între timp, terminase încă o doză, o strânsese și pe ea în pumn, cu plăcere pe care ar fi fost înclinat să o descrie drept sadică, chiar se mirase fiindcă nu o aude gemând, implorând mila care nu avea să vină, apoi o aruncase fix în coș. Ceea ce iarăși îl surprinsese și îl amuzase și își spusese da, ziua asta este altfel, are ceva misterios în ea, poate chiar paranormal, poate chiar un pic de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Nu ați văzut, bineînțeles, dar nu vă impacientați, e timp pentru tot felul de experiențe într-o viață de om, poftiți și admirați-l chiar acum. Cu doar câteva ore în urmă nu făcea altceva decât să înjure ploaia și implora închiderea robinetului divin, iar Dumnezeu l-a auzit, s-a enervat - enervarea divină, odată declanșată, nu mai poate fi oprită, a se vedea, de pildă, spre informare, perioada „Judecătorilor” din Vechiul Testament, și i-a trimis, pe lângă picăturile de ploaie, un
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
toată viața în două realități. J&B-ul nu mai avea niciun gust. Din nou. Aruncă o privire către Magician - ți-ai fi dorit să fie ucigătoare, dar uite că nu se întâmplă nimic, e tot acolo, nu dispare, nu imploră milă, are aceeași atitudine disprețuitoare. Surâde. Nu. Rânjește -, apoi reveni în fața laptopului. Ținea minte (încă mai țin minte ceea ce scriu, domnule!) că terminase un paragraf în momentul în care alimentarea străzii cu energie electrică revenise la normal. Câteva secunde stătu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
aduce regulat... Țâșni în picioare și o luă la fugă... Încotro? Acolo unde ar fi trebuit să fie benzinăria la care alimentase de atâtea și atâtea ori... Alergă până ajunse în faza în care prăbușirea era iminentă, iar plămânii îl implorau să se oprească. Se întinse pe asfaltul încins și își spuse că ori a murit și trăiește o interesantă și foarte ciudată viață de apoi, ori a înnebunit, l-au dus la spital, i-au făcut cine știe ce injecții și acum
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
a exagera, dacă-mi permiteți o părere personală - iese în curte și strigă. O strigă pe ea. Cu patimă, acesta este termenul cel mai potrivit. - Pe cine, pe ea? Pe cine strigă? - Pe Lucia. Așa o cheamă. O strigă, o imploră să vină la el. Nu sunt abilitat să discut despre o astfel de problemă sentimentală, dar înclin să cred, ținând cont și de experiența mea de viață, că o iubește. Astfel de manifestări adolecentine apar și la bărbații maturi, atunci când
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
vei putea ierta lipsurile și nepăsarea mea?!... își zise el sperând în iertare. Iar, dacă...! Dar, se temu să-și ducă gândul până la capăt, care îl înspăimânta. Astfel, drumurile dintre dânsul și Dumnezeu, neumblate, erau închise. Acum, pe cine să implore... cui să se roage!... Cum să apeleze, acum, la Dumnezeu după ce atâta vreme s-a ținut departe de El... Când trupul, mintea și sufletul erau singura trinitate în care credea. Ațipise... dar, nu dormea, simți în el o spaimă care
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
spre a-și lua zilele. Dar Dumnezeu nu a dorit-o, așa că a fost condus la Florența, în aceeași noapte a mărturisit și a recunoscut că săvârșise o eroare gravă, si a judecat el însuși că merită moartea, dar a implorat să nu fie dat oamenilor, pentru că afară era o mare mulțime de oameni ce-l urmăreau. A fost spânzurat, si a rămas spânzurat toată ziua de Sfântă Maria Magdalena, astfel toată Florența l-a văzut. Și pentru a-și arăta
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
noul director Crăciun să-i Îngăduie ca să mă vadă numai o dată. Dar colonelul Crăciun n-a avut milă de biata bătrânică. În 1948 a ridicat-o din spital și a băgat-o În pușcărie, dar, după aceea, când l-a implorat s-o lase numai o dată ca să mă vadă, Înainte de a muri, inima de piatră a colonelului Crăciun a rămas de piatră. În februarie 1960, biata mamă s-a stins cu fusul În mână și cu dorul neîmplinit În suflet. Cu
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
franchețea, că te Înșeli În Întregime deoarece pe mine nu rolul de lider mă atrage, ci numai acela de a fi condus. Numai că, din păcate, Încă n-am Întâlnit pe cineva care să mă recruteze pentru binele Țării. Te implor ca tu să dorești a fi șeful meu și vei vedea că te-aș urma fără șovăire, orbește, ORICÂND și ORIUNDE, chiar și În foc, dacă În felul acesta salvăm mai repede Țara din ghearele Diavolului. De când mă rog lui
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
și după aceea să Încerce să-l aducă și pe el, ceea ce era de altfel pe cale să se Întâmple. Atunci ? am Întrebat eu nedumerită. — Cu două săptămâni Înainte de a pleca spre Canada am aflat că eram gravidă... lulu m-a implorat să renunț la Canada și să rămân cu el, să țin copilul... N-a mai putut continua, a Înecat-o plânsul. Plângea isteric, frângându-și mâinile, iar eu nu știam cum s-o consolez. — Nu mai puteam suporta să trăiesc
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
și după aceea să încerce să-l aducă și pe el, ceea ce era de altfel pe cale să se întâmple. Atunci ? am întrebat eu nedumerită. — Cu două săptămâni înainte de a pleca spre Canada am aflat că eram gravidă... Lulu m-a implorat să renunț la Canada și să rămân cu el, să țin copilul... N-a mai putut continua, a înecat-o plânsul. Plângea isteric, frângându-și mâinile, iar eu nu știam cum s-o consolez. — Nu mai puteam suporta să trăiesc
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de alunecos pe ceafa mea, după ce mi-a săltat buclele imaginând în palma sa o coamă bogată. Răsuflarea lui caldă îmi gâdila urechea dreaptă, în timp ce-mi admira curbura delicată a bărbiei și a gâtului meu lung, care parcă implora sărutările sale. Încercam să fiu nepăsătoare la tot acest asediu aparent nevinovat, dar plin de o puternică încărcătură emoțională, care îmi accelera pulsul și mă făcea să mă pierd, în timp ce-i răspundeam la întrebările puse aproape în șoaptă. De ce oare
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
pot promite deocamdată nimic. Nu vă cunoaștem încă suficient. Nici Bernard nu și-a făcut încă o părere clară despre manuscrisele pe care i le-ați încredințat, nici Domnișoara Ri nu v-a întîlnit încă. în ultima dumneavoastră scrisoare mă implorați să vă trimit, să vă sugerez, să vă propun cel puțin o pre-primă frază de început de roman. Ce idee ! Nimeni nu ne-a cerut încă așa ceva. Dar dacă vreți să vă jucați, dacă vreți să abordați niște exerciții preliminare
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cafea nici nu era o comandă, ci mai degrabă o rugăminte. Cînd spuneam „o cafea, vă rog” vocea mea transmitea mult mai mult decît această informație, prin tonul meu și spiritul meu ezitativ eu spunea de fapt „va rog, vă implor, o cafea dacă se poate și dacă nu deranjez prea tare”. Da, am fost un timid umilit în multe din restaurantele și cafenelele capitalei, iar culmea umilinței era atunci cînd patronii, după ce mă serveau totuși, întîrziau să-mi ia banii
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
înnebunit vă rog să puneți punct și să vă opriți puneți punct haideți puneți punct vă rugăm puneți punct vă rugăm cu toții toți vecinii sunt aici toată populația cartierului este aici în fața ferestrei dumneavoastră puneți punct mii de oameni vă imploră puneți punct punct punct domnule Bernard punct acum punct acum acum punct PUnCt PUnCt. oare de ce, se întreba Bernard, oare de ce atunci cînd mă ridic de la masa de scris și ies să mă plimb, creierul meu reîncepe să acționeze, să
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
poem există poate poeme care citesc poeme poeme care se iubesc cu alte poeme poeme care se hrănesc cu alte poeme în orice caz în natură animalele mari devoră animale mici și toată lumea se hrănește cu toată lumea iată de ce vă implor să acceptați acest test de existență : vă rog să citiți versul următor de două ori dacă existați și o singură dată dacă nu existați 56. — mulțumesc că mi-ați activat modul vocal. acum îmi puteți vorbi. — mă auziți ? — sigur că
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]