2,489 matches
-
și oarecum izolată de restul fabricii - din cauza riscurilor de incendiu crescute - a fost construită o turnătorie de fontă („fonderia de tuci”), a cărei finalizare s-a realizat târziu și cu costuri considerabile. Atelierele de căldărărie (cazangerie) se numărau printre cele impunătoare construcții deorece erau destinate reparării cazanelor de locomotivă, prevăzute cu mașini hidraulice fixe și mobile pentru nituit. Puteau fi reparate - în vechile ateliere - 12 cazane odată. O rotărie și o vopsitorie, construite ceva mai târziu, completau imaginea de ansamblu a
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
s-a agravat și ca urmare a incendiilor din 1844, 1847 și mai ales cel din iulie 1873, când mai mult de jumătate din oraș a fost distrus. După consumarea dezastrului, a început refacerea orașului. Atunci s-au ridicat case impunătoare care au aparținut lui Pavel Michiu și Adam Mitache (actualul Muzeu de Istorie). În 1889, pe strada Mihail Kogălniceanu, a fost construit un imobil de către Iancu și Elena Berea. În 1999, clădirea a fost donată Episcopiei Hușilor de către Mihail Berea
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
moldovenești” . Localnicii duceau o viață patriarhală, fiecare dintre ei îngrijindu-și lotul, o bucată de vie și livada. Toamna, sute de vagoane de vin și care întregi de fructe luau calea localităților lipsite de aceste bunuri. Piața orașului, o clădire impunătoare, servea întreaga populație. Profesorul hușean Petru Ghenghea remarca faptul că „nu este piață de alimente mai bogată, mai variată și mai ieftină ca piața de la Huși”. Produsele alimentare expuse erau de cea mai bună calitate: laptele, atât de util pentru
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
San Cristobal de la Habana, Sfântul Cristofor fiind și azi considerat "patronul Havanei". Numele a fost dat și în amintirea Amiralului? Nu se știe! În Havana Veche, centru istoric inclus de UNESCO, în 1982, în Patrimoniul cultural al umanității, se înalță, impunătoare, catedrala San Cristobal. Operă a barocului cubanez, închinată se spune lui Cristofor Columb, a fost terminată la 1777. Aici aveau să fie depuse, la 1795, rămășițele Amiralului, aduse din Santo Domingo, sub o lespede cu inscripția "O restos e Imagen
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
trăsnește-i!“ [Înfuriindu-se, striga din ce în ce mai tare, îi blestema și iar jelea, apostrofându-le pe toate la rând, invocând la fiecare pe Starița bătrână care o crescuse și pe donatori. Era foarte atingătoare și pentru prima oară mi a părut impunătoare în naivitatea și umilința ei plină de iubire și de respect pentru mănăstire.]( Ediția I, 1937, p. 167.) Căutam să o mângâiem, spunându-i că tot germanii îi vor plăti în curând altele noi, dar dânsa, cu mult sentiment și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
său, fiul lui Mihail Sturdza, domnul izgonit din Moldova și îmbogățit prin abuzuri și introducerea evreilor în țară. Fratele lui Mihai și sora lui, căsătorită cu un conte spaniol, avuseseră partea cea mare. A lui, cu toate acestea, era încă impunătoare, dar cum îi putea ajunge cu gusturile de maniac castelan vânător, devenit proprietarul unuia din cele mai faimoase équipages din Franța, haită de câini celebri, cai nenumărați și tot ce decurge din acest fel de viață, fără a mai vorbi
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
o puternică impresie și l-am văzut chiar pe Ceaușescu intimidat în prezența sa. Emitea, în chip natural, autoritate. Nicolae Manolescu, în portretul pe care i l-a făcut recent în România literară, evoca „distincția aproape inexplicabilă“ a acestui bărbat impunător, frumos și în anii bătrâneții, întruchipând, ca și Goga, „finețea unei rase vechi de țărani“. Și pe mine m-au impresionat aceste trăsături ale lui Zaharia Stancu, odraslă de țărani teleormăneni. L-am observat odată, la Capșa, cum mânca, nevăzut-neauzit
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
cu volumul Panopticum (1943), și fusese nevoit să întrerupă în 1950, anul primei arestări. Va spori deci imens opera începuturilor, publicând treisprezece sau paisprezece volume de poezie, șase volume de eseuri (dintre care unul, extraordinar, consacrat lui Bacovia), mai multe impunătoare antologii de literatură străină, ediții prevăzute cu studii introductive din opera unor clasici români (v. ediția Arghezi), nenumărate traduceri din poeți universali (dar și traduceri de proză), la care sunt de adăugat textele publicistice nestrânse în cărți, precum și editarea, în
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
subtile comentarii atât despre Călinescu, Arghezi, Sadoveanu, Camil Petrescu sau Anton Holban, cât și despre mulți contemporani (vezi, printre altele, Polivalența necesară, Printre cărți sau Volume). Marea revelație a anilor recluși sunt însă romanele lui Paul Georgescu, târzia lui carieră impunătoare de prozator. Cele zece romane ale sale, dacă am numărat bine, precedate de două culegeri de nuvele, configurează un ținut sufletesc și social cu inconfundabile trăsături proprii, evocat cu extraordinară plasticitate, dar și cu diavolească ironie, în reprezentări care conjugă
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de generosul Ion Bănuță, în timp ce sub semnătura lui Breban, care afirma că nu se gră bea, nu apăruse încă nimic. Dar se comporta - și asta îi irita pe unii până la a-i călca pe nervi - ca un autor cu operă impunătoare, aflat, s-ar fi zis, în posesia unei mari experiențe a scrisului, din a cărei perspectivă se adresa cu mult aplomb comilitonilor săi, aceștia fiind totuși, spre deosebire de el, deținători măcar ai unui început de notorietate literară. Era foarte sigur pe
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
cafenele, tripouri, cabarete, prin grădinile de vară care împânzeau Brăila. În acord cu acest tumult se desfășura și o destul de intensă viață culturală, despre care și azi mărturisesc edificiile celor două teatre, Comunal și Lyra, după cum ar fi mărturisit și impunătoarea clădire a cine matografului Passalaqua, cu parter, loji, balcoane și galerie, căzută victimă demolărilor din epoca lui Ceaușescu. Nici un turneu important al trupelor teatrale sau de operă, bucureștene și chiar străine, nu ocolea Brăila. Erau apoi, ca factori semni ficativi
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
devenit, cum am spus mai înainte, una dintre instituțiile care defineau cultural orașul. Faima librăriei îi conferise celui care o întemeiase un mare prestigiu public, un statut neoficial de notabilitate a urbei, întă rit, acesta, și de prestanța, de înfățișarea impunătoare a omului. Înalt, robust, măsurat în gesturi, abordând mai tot timpul costume în culori austere, cămăși albe și lavalieră, oriunde apărea, Teodor Manea atrăgea atenția și le dădea celor din jur sentimentul că aveau de-a face cu un om
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
ce mișca acea sumedenie de oameni care își vânturau căciulele în aer, frământau pământul cu călcăile și cântau, de răsuna văzduhul. Erau valurile poporului cari, întocmai ca un șuvoi ce a rupt stavilile, nu mai întâmpină piedeci. În fața acestei priveliști impunătoare, oamenii poliției rămaseră încremeniți. Unde ar fi îndrăznit ei să ne atace sau măcar să ne zică un cuvânt, căci praf și pulbere s-ar fi ales de dânșii. Astfel, nesupărați de nimeni, după o oară de joc nebun puturăm să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
apărut careta 72 domnească încunjurată de o ceată de călăreți țărani, trasă de opt cai de poștă, care veneau ca vântul într-un nor de colb, în pocnitul de harapnice și chiuitul surugiilor. Așa ceva nu se mai văzuse în Dorohoi. Impunătoarea și bărbăteasca figură a lui Vodă Cuza avea pe atunci un farmec imens. El era primul Domn, după atâtea sute de ani, ieșit din libera voință a poporului și care întrunea pe capul său ambele coroane, a lui Ștefan și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
luciul ei transparent adevărate feerii ce uimesc închipuirea. Frumoși sunt și munții cei mari cu formele lor fantastice, cu ghețarii, cu pădurile lor seculare, cu lacurile și cascadele lor, dar nici un spectacol de pe globul pământesc nu e mai măreț, mai impunător ca spectacolul mării. Cel puțin așa e impresiunea mea. Unde pot eu să descriu zguduirea ce simți când te afli pentru prima oară dinaintea acestei țări a naturii! E infinitul, eternitatea care ți se dezvăluie; rămâi desființat, perdut, un fir
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
adică aproape o mie de metri mai sus decât Ceahlăul, și la dreapta, La Dent du Midi, și mai înaltă (3285 metri), acoperită de zapadă vecinică. Natura pe aicea începe a deveni cu totul măreață și iè proporție mult mai impunătoare decât la noi. La Martigni ne-am oprit o noapte pentru ca a doua zi să ne urcăm pe muntele Pierre-à-voir. Ce bine am dormit în noaptea aceea, întocmai ca niște copii fără grija școalei. A contribuit la aceasta nu numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
a ciripi între dânșii ca niște porumbei scapați din colivie, iar noi de asemenea n-am încetat de a-i privi pe dânșii precum și minunele ce ne-nconjurau. De ce ne suiam, de ce vederea se întindea asupra Alpilor mai largă, mai impunătoare; dar, odată ajunși sus, ne-am pomenit acoperiți de un nour negru și posomorât care a venit ca un balaur asupra noastră și ne-a închis vederile din toate părțile, de mai nu ne puteam distinge între noi. Apoi nourul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și trei frumoși curcubei cu toată gama coloarelor. În dosul cascadei, pe păretele stâncei de pe care se aruncă râul, este construită o scară pe care te poți urca pănă sus la punctul de unde apa se prăvale în aer. Spectacol foarte impunător care însă nu se poate admira de pe scară decât cu prețul de a fi bine stropit, dacă n-ai pe umere un cauciuc. În aceeași zi ne-am dus să vizităm și Les Gorges du Trient. Când intri în acea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mai dat o ultimă ochire frumosului lac verde și frumoșilor munți înconjurători și am plecat apoi spre lacul de Constance, cel mai mare din Șvițera, pe care, curmezișindu-l, am avut iluzia mărei; am vizitat cataracta Rhinului de la Laufen, cea mai impunătoare din Europa prin volumul de apă ce cade, și ne-am îndrumat apoi spre Ostanda. Nu voi vorbi nimic de această ultimă parte a călătoriei mele, căci i-am consacrat un capitol deosebit sub titlul: O baie în Marea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de Convocare, adică militărie pură în cadrul unor unităti militare adevărate. La deschiderea anului de pregătire militară, într-o sală mare unde au încăput toți studenții Facultăți de Mecanică din anul nostru de studii, a apărut un ofițer cu o statură impunătoare, îmbrăcat într-o frumoasă uniformă de ofițer superior, care s-a prezentat scurt ca fiind Colonel Rădulescu, Șeful Catedrei Speciale din Institutul Politehnic. Și fără să lungească vorba, a început să ne recite din Scrisoarea a 3-a de Eminescu
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
săpau până la ea și atunci mai trăgea un gât și iar o puneau la câțiva metri mai în față. La Maliuc, l-am cunoscut pe Vanea Cornenco, căpitanul remorcherului Mihai Viteazu, om în floarea vârstei, cu o statură puternică și impunătoare în frumoasa uniformă de Căpitan de vas, despre care se spunea că, seara, putea să bea o găleată de vin negru (specie locală numită 1001), după care mai bea o sticlă de spirt și apoi se ducea pe picioarele lui
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
lui. În vremea aceea, tuberculoza nu avea leac, ea a răpus mulți oameni, unii celebri, mulți alții doar oameni de rând. Tragedia și suferința umană a fost însă aceeași, doar că pentru oamenii de rând nu s-au organizat funerarii impunătoare, cu fanfare, cu discursuri și cu expuneri în foaierul marilor instituții culturale. Doamne, ce nedreaptă și inegală este soarta oamenilor. Și revenind la rolul acestor oameni de rând în făurirea istoriei, îmi amintesc cum în copilăria mea, înainte și în timpul
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
remoniții“ pentru cavalerie și artilerie. Nicăieri poate ca la noi avantajele fizice nu facilitează În așa mare măsura cariera și prestigiul personal al individului. Am cunoscut oameni În țara asta care au răzbit fiindcă aveau o anumită talie, burtă, chelie impunătoare, nerv viril, rânjet sau râs familiar și contagios: hî! hî! hî!, sau părul albit Înainte de vreme, ceea ce le dădea o autoritate necesară Într-o lume câr mu ită de gherontocrație. Nici Într-un caz șchiopii, ciungii, chiorii, bâlbâiții și timizii
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pe plajă, e uriaș și luminează. Domnul Pârvulescu l-a fixat cu privirea sa pătrunzătoare pe elev: a priceput imediat că nu minte, avea știința să descopere pe fața oamenilor gândurile lor de adâncime. Profesorul de latină, cu o ținută impunătoare, s-a ridicat de pe scaun și a început să se plimbe prin încăpere. Avea aerul că dintotdeauna așteptase o asemenea veste: într-o bună zi, cineva o să apară și o să-i aducă vestea, vorbind agitat ca puștiul acesta, că a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
exprimăm totodată și admirația și mândria pentru prezența constantă a Filarmonicii Ieșene “Moldova” prin programări succesive la mai multe ediții ale apreciatului Festival. Mai întâi, pe data de 5 septembrie, un concert al Orchestrei simfonice, cu un program atractiv și impunător și apoi, pe data de 10 septembrie, cu excelentul Cvartet la Ateneul Român. Televiziunea Română va fi prezentă la toate manifestările muzicale și va transmite în direct mai multe concerte, iar 200 de corespondenți români și 65 străini acreditați, prin informări
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]