136,335 matches
-
elan dureros, să se desprindă de amintirile ce-l leagă de familie, ca act al unei împuținări de sine radicale, extreme. Este, de altfel, singura modalitate de a rămâne împreună cu ei, hotărând de unul singur și în numele lor o recluziune impusă din exterior. Căci, iată, devine din nou un solitar, mai mult ca oricând. Și, mai mult ca oricând, se simte disponibil pentru ceilalți, într-o efervescenta a dăruirii care merge, paradoxal și firesc totodată până la dispariția dintre ei. Cercul se
Singurătatea unui mentor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17843_a_19168]
-
Marină Constantinescu Un dramaturg apărut bine după ^90, lansat și impus nu numai pe piată dramaturgiei românești, ci și pe aceea a spectacologiei este Vlad Zografi. Fizician de profesie, cu o teza de doctorat susținută în 1994 la Universitatea Paris XI (Orsay), Vlad Zografi este atras de scris încă din 1990
E o crimă să ai idei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17847_a_19172]
-
nevinovat, ci și la discreditarea ideii înseși de adevăr. Societatea românească de azi trăiește într-un amestec de informații adevărate și informații false și tinde să creadă că toate informațiile sunt false. Aceasta este viziunea de coșmar pe care o impune, cu binecunoscută să forță artistică, Augustin Buzura. Prototipul iresponsabililor producători de confuzie îl constituie Antim, descris de romancier într-un mod memorabil: "Costum alb, cravată albastră, legată prost, ochelari de soare cu râma de aur, chelie și multă transpirație care
REVENIRE SPECTACULOASă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17842_a_19167]
-
august 1946. De aceea era naivă și contraproductiva opinia sa din mai 1946, notata în jurnal: "Dacă aș fi pe banca acuzaților, departe de a ma dezvinovăți, aș cere să mi se recunoască meritul de a fi răspuns la mobilizarea impusă de împrejurări, cu tot sufletul și cu tot riscul vieții". Culmea e că aceeași opinie a avut și față de procesul de la Nürenberg. I-a judecat rău, încă de la început, pe incriminați că au aruncat vină exclusivă pe Hitler. La 2
C. Rădulescu-Motru în 1946-1947 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17845_a_19170]
-
de a cunoaște pe viu magia artei lui George Constantin? Mișcările unui vulcan ce pare de nestăvilit, rîsul enorm, vocea să care parcă a născocit un nou tip de frazare în limba română și care pune accente inconfundabile pe cuvinte, impunînd o melodicitate unică, jocul neobosit al ochilor că de sfinx sau că de animal de pradă? În ultimii ani au dispărut, pe neașteptate sau nu, în orice caz, mult prea repede, prea multi din mării noștri artiști. Uzură profesiei, a
Obsedanta "Livadă de visini" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17866_a_19191]
-
într-o singură ființă, atîtea și atîtea destine, toate acestea au dereglat mecanismul pînă într-o zi, cînd l-au stricat de tot. Nu știu de ce, despre George Constantin se vorbește mult prea puțin. Sau poate chiar el ne-a impus asta, începînd cu înmormîntarea să la care nu a dorit să se rostească discursuri, ci să se țină un minut de tăcere. Ce greu, ce lung, ce sfîșietor acel minut din Biserică Grădină Icoanei! La ce m-am gîndit atunci
Obsedanta "Livadă de visini" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17866_a_19191]
-
microroman, sau, cum spun nouăzecistii, în "eseul" recent apărut la Editură "Crater", posibilitățile de exprimare nu au mai fost limitate de prejudecăți și s-a petrecut o schimbare a spunerii discursive. Textul cîștiga în coerentă pe masura ce rostirea își depășește limitele impuse de gîndirea despre poezie, proza, eseu etc. Frazele se adună una cîte una într-un singur gest al unei povestiri care obosește pe masura ce este spusă. Una dintre caracteristicile prozei despre care scriu este un fel de oboseală care determină, permanent
Meseria de a scrie by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17874_a_19199]
-
obosește pe masura ce este spusă. Una dintre caracteristicile prozei despre care scriu este un fel de oboseală care determină, permanent, ca distanță dintre autoare și text să devină un spațiu din ce in ce mai evident, identificabil, de sine stătător. Tocmai această distanță care se impune redescoperă un statut aristocratic al prozei un fel de detașare față de întîmplările trăite și, de aici, puterea de a povesti în absență întîmplării respective. Autoarea povestește cu lux de amănunte. O obsesie, de sfîrșit de secol, a detaliului, plutește peste
Meseria de a scrie by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17874_a_19199]
-
decembrie ^89), te așază brusc într-o frumoasă Românie antebelica, edificiile luminate numind chiar pilonii acelei Românii. Pe care mulți (și buni) nu o cunosc, pe care puțini (și ticăloși) nu o recunosc, fiind, aceștia, beneficiarii ilegitimi ai republicii sovietice, impusă după război. Românie care, prin acest oraș magnific, se și certifică de altfel. Ce reconfortante sînt, continuă să fie deambulările, cu osebire seară, pe marile bulevarde, marcate de somptuoasele clădiri temeinic zidite, constrîngînd rețină să le rețină. Ce încîntare toate
Prin Bucuresti by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17871_a_19196]
-
de Romain Rolland. În cîțiva ani numele său e știut peste tot. Cărțile sale se epuizează instantaneu, scrie mult, parcă în febra, consumîndu-se neașteptat de repede. Perioadă creației sale e foarte scurtă (numai 13 ani), dar suficientă pentru a se impune și a dăinui. Totul e șocant, precipitat și dramatic în acest destin și în această operă. De la împrejurarea debutului (forțat prin tentativă sinuciderii) pînă la amețitoarele suișuri și căderi, nu numai în spațiul existențial ci și în acela al operei
Cum a devenit Istrati scriitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17876_a_19201]
-
rău pentru abaterea mea - teoretică - de la regulă "binelui necesar", regula unanim acceptată! E adevărat. Concursurile internaționale ne-au dat mari satisfacții; e adevărat, au determinat o emulație pozitivă ca rezultat al globalizării care curge pe toate canalele vieții. A fost impus un alt tip de impresariat muzical (citiți: verificare - învestitură). Ele constituie însă și o presiune din ce in ce mai activă greu de evitat. Împotrivirea devine o aventură donquijotesca. Cum existența nu e literatura i-am povestit doamnei celei de mai sus adăugând că
Etape si zări by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17879_a_19204]
-
câte o lucrare pedagogica, ceva publicistica sau eseistica etc. Rămân și acum descoperite teme ale scrisului despre muzica ce pretind fie o anumita predispoziție, ca de exemplu inițierea copiilor și tinerilor în forme moderne, decontractate, potrivite mentalității lor actuale) fie impun o abordare interdisciplinara, studiile sistematice de estetică sau contribuțiile originale în cercetarea muzicii universale. Cu toate aceste trei ultime tipuri de abordare are tangente cartea Valentinei Sandu-Dediu "Ipostaze stilistice și simbolice ale manierismului în muzică". Trebuie salutat curajul autoarei de
Ceea ce nu este evident by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17898_a_19223]
-
bogat, iar Schumann cu aluziile sale culturale, cu fantezia, ingeniozitatea să, cu alunecările de stări, cu ambiguitatea ce înconjoară confidenta este prototipul artistului ce îndrăgește semnificațiile ascunse. Iar alegerea lui Alban Berg că "exponent simptomatic" al manierismului secolului XX se impunea de la sine. Muzică adresată connaisseurilor, "programe secrete", folosirea consecventă a citatului muzical cu conotații ascunse etc. configurează o natură profundă și misterioasă. Din muzică secolului nostru autoarea alege că moment referențial sistemul relației text-muzică inițiat de Messiaen, pe care îl
Ceea ce nu este evident by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17898_a_19223]
-
ieftin descusut sentimentaliceste, ei ajung astfel să-și creeze până la urmă un fel de stil, să-și alcătuiască o mină aparte (în dosul căreia ghicești maliția ghidușa a unui Iorgu Caragiale) și chiar o anume dezinvoltura persiflanta, ce se va impune cu vremea că un al doilea fel de a fi al familiei. E o poză această, un soi de al Caragialeștilor, sau mai degrabă un maniacalism, care poate fi întâlnit în forme felurite chiar la scriitorul de mai tarziu, cât
Printre clasici by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17915_a_19240]
-
avalanșă sancționează moravuri, năravuri și metehne ale unei tipologii mediocre, placide, vegetative. Eroina "exercițiilor de fidelitate" este o retractilă în fața unei lumi ce trăiește într-un prezent continuu, fără proiecte și fără amintiri. Acestui colectivism debordant și găunos, eroina îi impune arta sa poetică: "Ești fericită să recuperezi, una câte una zdrențele întâmplării ca s-o refaci într-un filigran prețios, restituindu-ți bijuteria ei inefabilă". Scriind o proză de cameră, claustrofilă, Mariana Ionescu face dintr-o singură frază, gen "Tiberiu
Proză de cameră by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17196_a_18521]
-
1911) este, probabil, unul dintre ultimii scriitori interbelici aflat printre noi. A debutat în revistele timpului tocmai în 1932 și a făcut oarecare vîlvă, în 1936, cu romanul Adolescenții din Brașov, evocînd teribilismul unor tineri. Dar nu s-a putut impune printre importanții romancieri ai generației tinere, fiind, cu vremea, uitat. Dar încă din studenție, frecventînd Literele și Filosofia la București, a contractat amiciții cu colegii de generație, împreună cu care a fost un frondeur mereu inflamabil, cochetînd, ca toți ceilalți, cu
Filigranul amintirii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17177_a_18502]
-
printre nori - proza lui Bogdan Suceavă, Să auzi forma unei tobe. Cum varianta apărută anul trecut în "ArtPanorama" i-a scăpat Cronicarului, versiunea definitivă publicată acum a fost o revelație prin originalitatea aliajului de fantezie, livresc (referirea la Borges se impune), umor, inteligență speculativă și poezie ce îmbracă o realitate bucureșteană familiară. Pentru un cititor impenitent de ficțiuni literare, Să auzi forma unei tobe chiar și prin ecran e o sărbătoare. * În secțiunile de arte, am remarcat eseul lui Andrei Mladinescu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17187_a_18512]
-
o lume care toată doarme. Chiar și moartea o gândești în felul ăsta...ca o catastrofă personală tocmai pentru că după toate aparențele, - restul lumii continuă să trăiască. Ești singur în fața unei lumi ale cărei rosturi sunt bine definite. Ea se impune prin exterioritate și prin forța organizării, prin programul pe care l-a stabilit pentru binele tuturor. Ai senzația că altfel nu se poate...decît așa!! Așa apare cuvîntul "obiectiv" pe care îl folosești cu teamă pentru că el se referă la
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]
-
ritm produce spaima și senzația catastrofei. În acea clipă când rosturile lumii par a se schimba apar semnificații noi care trebuie explicate așa pe nepregătite... Și sentimentele s-au schimbat, dar ele nu te pot ajuta căci exprimă o stare impusă pe neașteptate pe care nu o poți modifica nicicum. Chiar dacă ai cuvinte la îndemână, parcă ele, cuvintele au devenit incredibile. Patosul lor consolator nu mai are nici o acoperire. În clipele grele auzi o altă voce interioară, anonimă și familiară, o
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]
-
și se termină în pragul somnului. Prezența lui este percepută ca o întrerupere a continuității, ca o înlocuire a lucrurilor cunoscute din "program" cu o stare de obscuritate fără legătură cu ele. Acceptăm somnul pentru firescul lui, căci el se impune ca - libertatea de a nu mai cunoaște, adică de a elimina din viață - programul. Reapariția luminii, dimineața la trezire, readuce programul zilnic. Revenirea aceasta fără dorința sau alegerea ta prealabilă, întărește convingerea interioară că libertatea de a dormi, de a
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]
-
și politică activă conservatoare, fiind constant deputat. Dar era un om politic fără anvergură și doctrină, neridicîndu-se la dimensiunea, impunătoare, a lui P.P. Carp și Titu Maiorescu. Umplea, în aripa conservatoare a Camerei Deputaților, un loc. Dar nu s-a impus cu nimic, istoria politică (sau, mai curînd, cea literară) reținînd propunerea, de el formulată oral, de a i se acorda, în 1886, o pensie viageră lui Eminescu bolnav. Din 1895, Maiorescu (erau și cumnați din 1886) e cel ce determină
Secretarul perpetuu al Junimii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17198_a_18523]
-
care a apărut, în 1996, la Editura Eminescu, Paul Aretzu publică, la Cartea Românească, de astă dată, un volum de versuri care nu poate trece neobservat: Orbi în paradis (scriere în mărime naturală sau camuflaj total de cuvinte). Ceea ce se impune, de la bun început, de la deviza pe care poetul și-o alege drept moto - "Scriu, deci exist", până la a(o)rta poetică din final, (fără a mai pune la socoteală textul invizibil), este afirmarea orgolioasă a încrederii în forța imanentă a
Portretul scribului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17212_a_18537]
-
bine”. Am admirat, în mod cu totul deosebit, verticalitatea și curajul excepționale ale unei personalități politice est-europene demne, care nu s-a lăsat nici intimidată, nici manipulată de noile autorități imperiale de la Bruxelles și care, în repetate rânduri, și-a impus, cu fermitate punctul de vedere, nerenunțând, nici măcar cu un milimetru, la îndeplinirea mandatului propriu și la apărarea intereselor naționale ale statului și poporului polonez. Chiar dacă de multe ori polonezii au fost singuri în fața Europei, ei nu au făcut jocul Bruxelles
Drama poloneză. In: Editura Destine Literare by Dan Brudașcu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_224]
-
pare, a ieșit din pustiitoarea criză cu cele mai puține pierderi și suferință. footnote>. Pe plan extern, însă, prestația defunctului președinte a fost absolut impecabilă, dat fiind faptul că, o fostă țară socialistă, cum era Polonia, a reușit să-și impună punctul de vedere și să obțină, de fiecare dată, câștig de cauză în chestiuni fundamentale, care țin de integrarea europeană a acesteia, dar mai ales de rolul ce revine statului polonez în structura noii alianțe europene. Un alt aspect, pe
Drama poloneză. In: Editura Destine Literare by Dan Brudașcu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_224]
-
Am în vedere refuzul categoric comunicat și vicepreședintelui SUA, care a încercat să convingă autoritățile poloneze să ia parte la acest proiect militar, util doar SUA și jocurilor ei politice egoiste pe continentul european. footnote> , care au vrut să-i impună Poloniei acceptarea dezastruoasei politici antirachetă în realitate un șantaj ordinar îndreptat împotriva Rusiei, dar care poate destabiliza și raporturile politice și diplomatice din zona central și sud-europeană. Prin decesul, în asemenea condiții de tensiuni sporite în această parte a Europei
Drama poloneză. In: Editura Destine Literare by Dan Brudașcu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_224]