2,126 matches
-
individuală. Ileana, ca și Ellida Wangel, poate alege liber și cu discernământ, dar acest lucru nu o ajută: destinele noastre urmează să se împlinească sub semnul acelor puteri care nimicesc toate dorințele în beneficiul unei ordini cosmice, fără istorie, fără individualism. În roman se filosofează mult în acest stil. Dar dacă cititorul nu este încântat de acest raționament despre Timp, Mit și Istorie, părându-i-se că vlăguiește puterea de a crea imagini concrete, atunci autorul încearcă să preîntâmpine asemenea obiecții
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Viața românilor s-a schimbat astfel radical. țărani sau orășeni, ei trăiseră aproape toți În case individuale (multe dintre ele, desigur, modeste). În urma comunismului, marea majoritate a orășenilor au ajuns să locuiască În apartamente de bloc. Încă o lovitură dată individualismului, comunismul Însemnând trai În comun! Camerele sunt mici și prost finisate. Nu există nici garaje (ar fi fost un lux prea mare), nici locuri de joacă pentru copii, nici biserici (evident!), nici cinematografe... Sunt spații unde oamenii pur și simplu
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Sistemul a agresat neîncetat orice formă intermediară de sociabilitate. Oamenii au pierdut obiceiul de a se asocia. Între Putere și oameni nu trebuia să mai existe nimic. Jucând jocul colectivist, fiecare și-a văzut de propriile interese. Colectivismul a generat individualism și, În genere, o lipsă de preocupare pentru tot ce ține de interesul comun. Românii au Învățat să se adapteze și să se descurce, fiecare cum a putut. Și așa, printr-o lungă experiență, ei nu prea aveau Încredere În
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
proza mea, cu romanele mele ce, în acei ani, se izbeau de greutăți insurmontabile ca să vadă lumina tiparului. Preda, unul dintre cei mai importanți prozatori de după război, artizan al unei „noi fețe” a țăranului român, una caustică, lucidă, arătând un individualism născut din ironie și singurătate, din „neînțelegere a istoriei”, Preda, cu care am fost prieten un timp și „aliat” în luptele noastre din conducerea U. Scriitorilor, însuși Preda m-a părăsit, conducea meritoriu Editura Cartea Românească, pentru care am luptat
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Cheile Bicazului Cucoși pe munte Rânduială și artificiu, acolo; însă peisagiu trist, aer umed, oameni reci. Țară cu sistem vascular dezvoltat într-un fel de mimetism, și oamenii sunt la fel. Parcă le-ar curge prin vine apa acelor lacuri. Individualism și egoism. Un fel de jidovi speciali. Focul primitiv potolit de atâta luptă cu elementele ostile. La Predeal, zăpadă pe munți. În gară la Brașov o scenă a balconului de un gen nou. Julietta pe scară și la geam, într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
i s-a adăugat numele luptătorului ilegalist Ilie Pintilie, pentru ca, în anii ’60, să devină Uzina Mecanică Nicolina și ulterior, în anii '80, o parte distinctă a Combinatului de Utilaj Greu. Societatea socialistă inocula oamenilor un nou tip de mesaj: individualismul egoist, tipic Occidentului decadent, trebuia repede înlocuit cu un sistem care se baza pe tovărășie și pe făurirea binelui comun. Asemenea idealuri - cum observa Peter Molloy - au apărut, mai întâi, în rândul vârstnicilor, dar revendicau participarea entuziastă a celor tineri
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
impas în domeniul istoriografiei intelectuale americane. În perioada respectivă, mai ales ca urmare a lucrărilor lui Charles Beard și Louis Hartz, atât istoricii de stânga, cât și curentele liberale au împărtășit amplu interpretarea regimurilor engleze și americane că personificări ale individualismului și ale valorizării la maxim a proprietății private care constituie baza gândirii politice a lui John Locke 26. Istoricii de stânga au considerat că ideile politice ale lui Locke trebuiau privite ca produs al unui capitalism burghez incipient, în timp ce istoricii
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Bailyn, în studiul sau asupra pamfletelor din StampTax Act, publicat că The ideological origins of the American Revolution în 1967, s-a refugiat într-o puternică retorica a libertăților comunale și a dreptului la rezistență mai curând decât în expresiile individualismului lui Locke 29. Deși mai târziu a susținut că republicanismul clasic nu a fost important pentru Revoluția americană 30 și a refuzat să utilizeze în context american expresia de "umanist civic"31, descoperirea de către Bailyn a unei ideologii comunitare în
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
civic"31, descoperirea de către Bailyn a unei ideologii comunitare în coloniile americane i-a furnizat lui Gordon Wood input-ul conceptual pentru a realiza o reinterpretare atentă a Revoluției americane ca fenomen care a avut puțin de-a face cu individualismul lui Locke. În cartea sa intitulată The creation of the American Republic, 1776-1787, Wood a arătat că revoluția îndreptată împotriva coroanei engleze nu a avut drept cauză apărarea dispenselor fiscale aplicate coloniilor ci, mai curând, spiritului de fraternitate, sacrificiul de
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Progresia de la interesul pentru "individ" la interesul pentru "familie" în studiile literare curente ale cărților cu înregistrări de familie le este fără îndoială familiară istoricilor anglofoni și francofoni, care au observant ei înșiși o diminuare a interesului pentru conceptul de individualism renascentist și o explozie a cercetărilor consacrate formelor comune de activitate, fie în familie, fie în vecinătate sau în confrerii. De fapt, cea mai mare parte a muncii de pionierat asupra istoriei familiei italiene a fost realizată de străini. În comparație cu
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
a familiilor extinse în Florența din epoca Renașterii. Potrivit periodizării lui Goldthwaite, triumful familiei nucleare asupra celei extinse din Evul Mediu s-a produs la sfârșitul secolului al XIV-lea și în secolul al XV-lea, în timpul unei perioade de individualism economic nelimitat. O transformare ulterioară a avut loc la mijlocul secolului al XVI-lea pe masura ce un simț "dinastic" al familiei a început să se dezvolte în rândul nobilimii nou create în Marele Ducat al Florenței. Un punct de vedere diferit a
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
și pozitivismului, în plină afirmare în epocă". În consecință, distinge domnia sa în discursul lui Eminescu, trei funcții ale statului: morală, de armonizare a intereselor claselor sociale și de echilibru al statului, oprindu-se asupra ideii de "luptă între stat și individualism". Se referă apoi la "scopul statului", așa cum îl vede Eminescu, la ideea "absolutismului poporului, nu al domnitorului", dezvoltând problematica factorilor interni ai păstrării naționalității, anume prin cristalizarea, obligatorie, a limbii naționale. El opune precizează exegeta "patriotismul înțeles prin dragoste pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Secolul copilului nu este o carte care să conțină idei cu totul noi; nu este nici o operă de erudiție. Cu toate acestea, fără ea, Ellen Key ar fi rămas o modestă scriitoare, autoare a mai multor lucrări cu caracter eseistic (Individualism și socialism, 1895; Mișcarea pacifistă și cultura, 1908; Mișcarea feministă, 1909; Războiul, pacea și viitorul, 1916 etc.). Cum se explică atunci largul ecou pe care această scriere l-a avut în mișcarea pedagogică a vremii? Prin faptul credem că autoarea
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
educator al copilului fără ca altcineva să încerce să scoată pentru el spinii din trandafiri (8, p. 57). Unei tendințe de socializare exagerată, care ducea la ștergerea diferențierii dintre oameni, Ellen Key îi opune în spirit rousseauist și tolstoian un nou individualism care va găsi curînd adepți, dar și potrivnici. Din dorința de a apăra individualitatea copilului de intervenții inoportune, autoarea Secolului copilului nu se oprește asupra rolului socializator al educației. Mai mult, ea preferă educația în familie, considerată ca fiind mai
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
apăra de influențe dăunătoare, ci și pentru a-l îndruma în efortul său de integrare în viața socială. Reprezentanții "educației libere" au o înțelegere falsă și asupra scopului educației. Acesta nu le apare ca avînd un caracter social-obiectiv; adepți ai individualismului, ei au oroare de ideea de integrare în societate, de orice scop care se raportează la societate. În realitate, copilul are nevoie de o îndrumare spre ceea ce se consideră ca fiind valori autentice ale societății în care trăiește. Evident, "socializarea
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
întărirea organismului și dezvoltarea inteligenței. Se neglija însă educarea caracterului, nesocotindu-se faptul că nu e nici o relație pozitivă între gradul de inteligență și valoarea caracterului. Spiritul vremii, promovat mai ales de filosofia lui Fr. Nietzsche, a condus la afirmarea individualismului ca unul din scopurile prioritare ale școlii. În consecință, aprecia Foerster, este necesară o reorientare a scopurilor educației către viața internă a omului, prin cultivarea caracterului și a responsabilității sociale, deci situarea pe prim plan a educației morale. Spre deosebire de Ém
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
al "școlii-cetate", care deține atribuitele exercitate de un stat democratic, stat ce se conduce prin oameni aleși. Este vorba deci de un "selfgovernment", procedeu cu oarecare răspîndire în acei ani în S.U.A. Prin autoconducerea clasei, Foerster voia să se depășească individualismul școlii tradiționale și să se ofere elevilor posibilitatea de a înțelege sensul normelor morale și de a se conforma lor. Pentru cultivarea "disciplinei libere", Foerster propune, așadar, două modalități de educație: una individuală, menită să asigure creșterea independenței individuale, și
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Este semnificativ faptul că teoreticienii educației de la începutul secolului XX, deși au căutat să ofere soluții pentru problemele cu care era confruntat sistemul de educație din propria lor țară, au găsit sursa de inspirație în opera lui J.-J. Rousseau. Individualismul teoriei acestuia și-a pus puternic amprenta cel puțin pentru perioada de început asupra întregii concepții a educației noi cum s-a denumit noul curent. Principiile sale fundamentale se întîlnesc la toți marii săi reprezentanți. Se poate aprecia însă că
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de-a rîndul și care trebuiau cultivate în continuare (36 a, p. 190). În școala satului trebuiau evitate mai ales două din marile erori ale "pedagogiei burgheze" după expresia lui C. Rădulescu-Motru: a) marea importanță acordată cunoștințelor abstracte, și b) individualismul cultivat prin metodele de predare. Dacă școala urbană poate avea un caracter teoretic, promovînd cu prioritate, prin intermediul cărții, abstracțiunile, școala rurală va mai ales un caracter practic: Puțină știință cărturărească, în schimb o bună inițiere în tehnica gospodăririi sătești" (36
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
țări (S.UA. E. S. BRIGHTMAN, R. F. FLEWELLING Anglia, Italia, Belgia, Austria). Personalismul, îndeosebi aripa stîngă franceză, se consideră a fi o filosofie deschisă către realitate, către realitatea socială contemporană care, după aprecierea sa, a favorizat manifestarea puternică a individualismului și a dus la dezumanizarea omului. În concepția lui E. Mounier figura cea mai proeminentă a acestei filosofii personalismul este o concepție antiindividualistă, care vrea să se apropie de omul simplu, vrea să-l ajute spre a se împlini ca
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
în forul său interior, izolat de "presiunea" socială, să hotărască nu numai pentru sine, ci și pentru Om în genere. Manifestîndu-și insatisfacția față de tendințele de nivelare a spiritelor, întîlnite în unele sisteme educaționale, existențialiștii trec în cealaltă extremă; promovînd un individualism excesiv, ei nesocotesc valoarea educativă a grupului școlar. De altfel, ei își manifestă opoziția față de orice forme educaționale colective. "Școlile și clasele tind totdeauna să egalizeze copilul; el devine pur și simplu unul printre ceilalți" (29, p. 219). Modul cel
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
și a principiilor sub amenințarea ideologiilor, Todetita, adică nevoia de-a regăsi individualul, Horetita, adică absența determinațiilor și falsificarea valorilor, Ahoretia, Atodetia, Acatholia - adică refuzul individualității, nepăsarea și "moartea transcendenței”, iar Guénon avertizează asupra pericolelor invaziei civilizației materiale și al individualismului). Symbăllein, dyabollein .a aduna, a dezbina Cuvântul grecesc symbolon desemna, se știe, jumătatea unui obiect rupt în două (de pildă, o pecete!). Simbolul este „un semn care stă în locul referentului său într-un mod convențional” , semn de recunoaștere și dovadă
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
În gândirea Mao Zedong, unitatea mai mare este totdeauna mai importantă decât unitățile mai mici din care este compusă, iar aceasta poate duce la sacrificarea individului pentru bunul mai de preț. A considera altfel înseamnă a face eroarea obiectivă a individualismului burghez. Corupția sub piața socialistă (din 1976 până în prezent) Nu are importanță dacă o pisică este neagră sau albă, atât timp cât prinde șoareci. (Deng Xiaoping) Nu are importanță dacă pisica este neagră sau albă, nici măcar dacă poate prinde șoareci. Ceea ce contează
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
de sacrificii de a fi avangarda Americii Latine În mișcarea de eliberare, care a Început cu ceva timp În urmă, În alte continente subjugate, precum Africa sau Asia. Această schimbare socială foarte profundă necesită schimbări profunde și În mentalitatea oamenilor. Individualismul În sine, acțiunea izolată a unei singure persoane Într-un mediu social, trebuie să dispară din Cuba. Individualismul de mîine trebuie să fie utilizarea corespunzătoare a Întregului individ, spre beneficiul absolut al comunității. Dar chiar și cînd toate acestea ajung
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
În urmă, În alte continente subjugate, precum Africa sau Asia. Această schimbare socială foarte profundă necesită schimbări profunde și În mentalitatea oamenilor. Individualismul În sine, acțiunea izolată a unei singure persoane Într-un mediu social, trebuie să dispară din Cuba. Individualismul de mîine trebuie să fie utilizarea corespunzătoare a Întregului individ, spre beneficiul absolut al comunității. Dar chiar și cînd toate acestea ajung azi la urechile oamenilor, chiar și cînd ceea ce spun este bine Înțeles și chiar și atunci cînd toată lumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]