8,340 matches
-
rît, „fîneț“ + -ășel; trăoaș, „fînaț îngrădit“; zomaniță, „groapă, alunecare de teren“, este recunoscută de specialiști în urma investigațiilor istorico geografice și lingvistice minuțioase. Raportînd numele proprii la substantivele corespondente, se observă că primele constituie un sistem de denominație suplimentară, destinat să individualizeze obiecte desemnate prin numele comune, care se referă generic la întreaga clasă noțională din care face parte obiectul. Din punctul acesta de vedere, numele proprii îndeplinesc rolul unor instrumente deictice sui generis. Diferența semantică dintre numele de locuri, ca nume
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sistemul limbii, alături de acestea, fiind organizate după reguli parțial comune, că sunt nume de locuri care funcționează încă și ca apelative (Măgura - măgura) și că în foarte multe contexte numele de locuri apar însoțite de apelative care denumesc generic locul individualizat de numele propriu (orașul Cluj, rîul Mureș, munții Bucegi). Nu trebuie uitat nici faptul că sunt nume de locuri care, prin deonimizare (figura de stil implicată fiind numită antonomază), redevin cuvinte comune, cu altă semnificație însă decît apelativele de la care
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
altoită“ individualizarea, părăsind apoi formația, poate și din necesitatea de a intra în seria numelor monomembre din complexul toponimic integrator. Derivarea toponimică desemnează procedeul prin care, de la un toponim existent se formează, prin adăugarea unui sufix, un toponim nou, care individualizează de regulă un topic aflat în relație de apropiere, subordonare, apartenență etc. cu topicul desemnat de toponimul-bază. Criteriile necesare pentru încadrarea unui nume în această ipostază, care aparține fenomenului de toponimizare în lanț, privesc situarea atît a termenului de pornire
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
evoluției globale a limbajului uman din care ea sa desprins, constituindu-se ca expresie aparte în urma cuceririlor romane în jumătatea de est a Europei. Desprinderea a fost condiționată de constituirea fenomenului etnic românesc pe care limba română îl exprimă verbal individualizându-l în peisajul lingvistic zonal, european și mondial. Constituirea limbii române este un fapt istoric de dată recentă, dar rădăcinile acestei limbi străbat întreaga istorie a omenirii până la începuturile lui homo sapiens, care prin câteva izbucniri sonore începea să se
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
târziu numele străin de ruși, dat de data aceasta de cuceritorii nemți; în vest s-au răspândit până la Elba și dincolo de Munții Cehești strămoșii slavilor lusacieni, ai cehilor și slovacilor, în timp ce polonezii au rămas pe locurile vechi”, unde s-au individualizat ca limbă și obiceiuri, precum și ca nume, constituind un singur neam, „cu un mileniu și jumătate în urmă”. Astfel, în entitatea slavă popor-limbă Brückner identifică patru perioade: ariană, lituaniano slavă, slavă și poloneză. Înainte de separarea triburilor, el îi supune pe
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de limbă indoeuropeană. Însă se știe prea puțin sau chiar nimic despre mijloacele sonore și sintactice prin care diferențiază sensurile și funcțiile limbile neindoeuropene, mai ales cele silabice, care vehiculează culturi cu nimic mai prejos decât cele indoeuropene. Pentru a individualiza entitatea specifică pe care o reprezintă fiecare dintre limbile romanice, W. von Humboldt folosește sintagma principiul individual unic al limbii, care se manifestă mai întâi exterior, la suprafață, în procesul comunicării directe, iar apoi interior, pentru necesitățile împlinirii spiritului uman
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
celulei. Reticulul sarcoplasmatic participă și la relaxare prin pomparea activă a Ca2+ din zona miofilamentelor cu ajutorul unei pompe de Ca2+. Sistemul autonom excitoconductor cardiac este ansamblul anatomo-histologic intracardiac implicat în inițierea și propagarea impulsului sistolic. În componența sa, s-au individualizat următoarele structuri (fig. 68): - Nodulul sinusal Keith și Flack, considerat un rest embrionar din sinusul venos, are la om o grosime de cca 2 mm și o lungime de cca 2 cm, fiind situat între vena cavă superioară și atriul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
pe scenă, din dorința de universalitate, ființe ireale. Dornic să-i cuprindă pe indivizi și nu să zugrăvească tipuri, să-i reprezinte în cele mai mărunte particularități ale lor, în gesturile lor cotidiene, el critică modul lor de "generalizare în loc să individualizeze; personajele lor nu mai sunt ființe vii, ci sentimente, argumente, pasiuni deduse și gândite" (Naturalismul în teatru). Dacă Harpagon este "Avarul", Moș Grandet, în Eugénie Grandet, roman față de care Zola nu-și precupețește elogiile, este mult mai uman, căci el
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pleda tot pentru verismul tipurilor: "Comediile sunt împlântate adânc, organic, în rădăcinile noastre etnice, în o anume specificitate socială și de limbaj, pe care n-o va seca niciodată vremea; seva lor de aici se înalță, ca să injecteze viață tipurilor, individualizându-le. Lipsindu-i aceste duble canale, Caragiale ar fi fost numai un portretist, de felul lui La Bruyère, nu un creator de oameni; sau ar fi rămas un abil păpușar de fantoșe, fără stare civilă și darul vorbirii"11. Semnificativă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Jacques sau supunerea, Bartolomeu I, Bartolomeu II, din Improvizație la Alma, pot fi identificați în romanul Ochii Maicii Domnului, în cele două cupluri de gemeni din sanatoriul Saconnex. Cei patru frați Filip cu mișcări de păianjen sunt identici, imposibil de individualizat, egalizați și prin similitudinea onomastică, dar cazul lor nu stârnește nedumerirea doctorului Gauthier a cărui experiență l-a convins că "totul e cu putință în lumea asta, care nu-i o lume normală, cum o socotesc niște oameni vulgari"76
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în ce privește schimbarea de nuanță (dacă nu de structură) a gândirii lumii elene. Conform acestuia, în secolele XI-VIII î.Cr. se petrece o reorganizare din temelii a polis-urilor grecești, cu efecte profunde și asupra religiei. Fiecare oraș-stat venerează zeii care îl individualizează față de celelalte, dar pe fundalul panteonului panelenic, cu sanctuare comune dedicate, cu jocuri și tradiții legendare impulsionate de dezvoltarea literaturii epice desprinsă din rădăcinile locale. Marea invenție a perioadei, remarcă istoricul, o constituie templul, ca spațiu în care locuiește zeul
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
special astronomia), care îi servește drept sursă și cadru, iar dacă SF-ul emite mesaje optimiste, libertariene sau "de dreapta" (construcțiile SF și fantasy favorizează individul în dauna societății, pe o structură narativă a poveștilor tradiționale, cu un erou puternic individualizat în centru, iar dacă până acum grupurile depersonalizate, ca naziștii, comuniștii ori extratereștrii invadatori au fost etichetate ca "rele" fără drept de apel, în prezent entitatea potrivnică prin excelență a rămas "invizibilul stat birocratic"), la fel este considerată și știința
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
stângă îi rămăseseră semne. Acum, singurul sentiment care, cu ajutorul imaginației, îi aducea alinare era răzbunarea. Dar nici de aceasta nu-și dădea nimeni seama. Chipul lui era blând, zâmbetul dezarmant, tăcerile păreau melancolice. De fapt, principalul lui gând era să individualizeze chipurile și numele tuturor protagoniștilor. Și în vreme ce-și petrecea zilele căutând, cercetând, ascultând, meditând, descoperi în cele din urmă că fratele său Drusus scria în taină un commentarius, un fel de jurnal. — Ce povestești în scrierile acelea? îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Senzația de plutire pe care mi-o dă pojghița de beznă a somnului mă aduce la o stare de liniște totală; Întârzii totdeauna la hotarul dintre existența mea nocturnă și existența mea diurnă: sunt fericit cât nu ajung Încă să individualizez o formă precisă, un corp clar, un obiect real, totul este posibil, dar corpul meu nu există decât ca virtualitate. Mă Întorc la starea de plasmă a Întunericului din care am ieșit; chiar dacă Încerc să pipăi realul cu degetul, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
criteriu implicit al tuturor judecăților noastre asupra laturii mai realiste a artei vizuale; și foarte asemănătoare, dacă nu chiar identică, cu ceea ce așteptăm de la instrumente optice precum microscopul sau telescopul - și anume să mărească, să focalizeze, să clarifice imaginea, să individualizeze din mulțime. Știința este În mare parte dedicată acestui scop: de a oferi etichete specifice, explicații pentru anumite mecanisme și ecologii, pe scurt de a sorta și ordona ceea ce pare adunat de-a valma Într-o masă amorfa. Până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
viața exterioară, mișcarea, determinarea ei socială. Toți trăim În istorie, iar revoluția ei e dincolo de noi, ceva implacabil, deși Îi sîntem deopotrivă autori, actori și spectatori. Așa gîndea. Dar viața interioară, mult mai autentică, pentru că ne aparține total, și ne individualizează, ce se Întîmplă cu ea? se Întreba. Nici ea nu poate fi prevăzută? „De unde așa, fără veste?”... În timp ce Își rostea mirarea, el se ivi din nou la marginea patului, stătea În picioare, o privea ca Înainte, nemișcat, ei i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
a țesut, din magia sunetelor, pânza inefabilă a lucrărilor sale. Nu puține la număr, deja 143 de opusuri, ele desemnează o gândire muzicală ordonată, echilibrată, ce în dimensiunea de bază vibrează prin sensibilitate și delicatețe, în care elementul ce se individualizează este ethosul spațiului românesc. Din acest concept de creație, ce de altfel o încadrează în orientarea modern moderată, Carmen Petra- Basacopol valorifică potențialul nesecat al modalului diatonic și cromatic topit în creuzetul genurilor și formelor muzicale tradiționale, flexibile și modernizate
Darul discografic al compozitoarei Carmen Petra Basacopol by Ruxandra Mirea () [Corola-journal/Journalistic/83435_a_84760]
-
răspunsul din zona tonală a subdominantei este, uneori, expus în relativa acesteia și nu în dominantă (tizul tonal al centrului de bază al fugii). Structura finită a formei de fugă bachiană, raportată la perechea parametrică temă-centru tonal, conține, sinoptic, clișeele individualizate pe formatul fiecărei fugi, ca schemă generală de sinteză. Expozițiile, cele responsabile cu expunerile temei raportate la numărul de voci, sunt în parteneriat formativ cu tronsoane fluctuante tonal, cu vector modulant prestabilit și travaliu tematic cu profil determinat, intitulate, după
Aspecte ale spectromorfiei muzicale(III) by Teodor ?u?uianu () [Corola-journal/Journalistic/83641_a_84966]
-
are acum obiective pur artistice, finalități specific estetice (Stendhal, Balzac) sau ajunge până la exclusivism, totalitarism artistic, arta literară în forma pură (Flaubert, Mallarmé, Walter Pater, Oscar Wilde). Arta literară este prin definiție artă a cuvântului, mijloc de expresie care o individualizează în sistemul general al artelor. Asimilarea specificului literar cu limbajul literar duce la definirea literaturii ca limbaj. Fiind în primul rând o artă, arta limbajului presupune o tehnică, un ansamblu de reguli, este produsul culturii, formației și exercițiului artistic sau
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
limbajul. În plus, multiplicarea parametrilor condițiilor de producere a discursului prin înglobarea dialogismului, a practicilor sociale, a limbajului non-verbal și a problematicii imaginii colocutorilor, reprezintă o extindere necesară a ariei discursivității realizată de analiza conversațională. În această perspectivă, discursul se individualizează printr-o serie de caracteristici. Dominique Maingueneau propune un număr de opt trăsături specifice acestuia 12. Astfel, în primul rând, discursul mobilizează structuri de ordin transfrastic, ce rezultă din regulile de organizare ale unui context. Discursul nu este o simplă
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
și altele la radio, ceea ce transformă radical discursul. În funcție de mijlocul de transmitere al informației, putem distinge între un jurnalism de presă scrisă, de radio, de televiziune și, mai nou, de internet 77. În contact cu aceste medii, discursul jurnalistic se individualizează. Presa scrisă are un public mai restrâns, mai uniform, oarecum specializat, în timp ce audiovizualul se adresează unui public foarte larg, cu un bagaj cultural eterogen, dispunând de capacități de înțelegere diferite. De aici rezultă cel puțin câteva caracteristici de bază ale
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
de un jurnalist, având ca punct de plecare informații culese de la fața locului"83. Deși această definiție nu anunță decât una din notele specifice ale acestui gen jurnalistic, și anume, prezența ziaristului la fața locului, ea prezintă acea caracteristică care individualizează sistemul de producere a reportajului de alte genuri jurnalistice. În plus, se remarcă centrarea reportajului pe acele informații care produc emoție. Contractul de comunicare specific reportajului este similar cu cel de la știre (prezentarea completă, imediată și clară a faptelor), la
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
ca urmare a îmbunătățirii calității. Componentele calității unui produs sunt calitatea tehnică (industrială) și calitatea comercială. Calitatea tehnică reprezintă conformitatea unui produs cu un referențial și / sau cu prevederile contractuale și se referă la parametrii fizici, chimici, biologici etc. care individualizează un produs. Calitatea comercială este determinată printre altele de o serie de factori cum ar fi: valoarea de întrebuințare (reflectată de mentenabilitate, fiabilitate, lipsa defecțiunilor), termenul de garanție, gama sortimentală, prețul de achiziție, finisajul, ambalajul, accesibilitatea utilizării, asistența tehnică acordată
Managementul calității by Roșca Petru, Nan Costică, Gribincea Alexandru, Stroe Cosmin () [Corola-publishinghouse/Science/1648_a_3151]
-
și starea suprafețelor etc.; b) caracteristici economice: prețul de cost, cheltuielile de exploatare (cu materiile prime, materiale, combustibili etc. necesare pentru a asigura funcționarea produsului), cheltuieli de mentenanță (întreținere, reparații), transport, depozitare, scoatere din exploatare. Pe lângă acestea, produsele mai sunt individualizate de caracteristici referitoare la aspectele determinate de cultura și așteptările implicite ale consumatorului: stil, modernitate, linia exterioară, aspectul plăcut, eleganța culorilor, a nuanțelor, soluțiile grafice și cromatice, gradul de finisare, estetica produsului. Se adaugă la cele de mai sus caracteristicile
Managementul calității by Roșca Petru, Nan Costică, Gribincea Alexandru, Stroe Cosmin () [Corola-publishinghouse/Science/1648_a_3151]
-
consumator pan european; un consumator pan-european, pentru anumite produse, poate fi cât se poate de regional / național pentru altele. Marketingul la nivel european trebuie să ia de asemenea în considerare faptul că particularitățile persoanelor care constituie piața consumatorului sunt individualizate în funcție de criterii: demografice sex, vârstă, dimensiuni corporale, numărul persoanelor cu anumite caracteristici; economice venituri, avere; psihologice stil de viață, personalitate; sociale educație, clasă socială. 6. Calitatea în specificare, în cercetare dezvoltare și în proiectare Funcțiile de specificare și de cercetare
Managementul calității by Roșca Petru, Nan Costică, Gribincea Alexandru, Stroe Cosmin () [Corola-publishinghouse/Science/1648_a_3151]