2,412 matches
-
în illo tempore reprezintă punctul originar al agresiunii asupra cosmosului, ea face legătura, ca și fântâna din Scorpia, cu increatul. Foarte aproape de grotă ca reprezentare a „celeilalte lumi și de asemenea a întregului univers”, groapa sugerează și ea o aspirație inițiatică ce reface și modifică nașterea eroului. Așa se explică grija rituală cu care voinicul se pregătește pentru un act ce altminteri ar trebui să fie o teribilă confruntare de forțe. Șarpele, ca unică prezență zoomorfă a monstrului devorator, prezent în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și modifică nașterea eroului. Așa se explică grija rituală cu care voinicul se pregătește pentru un act ce altminteri ar trebui să fie o teribilă confruntare de forțe. Șarpele, ca unică prezență zoomorfă a monstrului devorator, prezent în cele mai multe procesiuni inițiatice, figurează aici, cât se poate de clar, Strămoșul și totemul. Mâncatul pe jumătate marchează „moartea temporară” și saltul în materia primară, pierderea dimensiunii umane inferioare. Șarpele înghite întotdeauna partea posterioară a flăcăului ca sugestie a proveni¬enței subterane a reptilei
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
e domeniul din stăpânirea leului sau a cerbului, ci unul intermediar, ca o „stare de întuneric și indistincție care desparte doi cicli consecutivi”: „la marginea drumului”, „colo jos în prundurele” sau în ,jariște”. Cea de a treia etapă a traseului inițiatic o reprezintă ieșirea din corpul fiarei prin spintecarea ei de către ajutorul sosit ex machina. În colinde, motivul călătorului ce salvează flăcăul și este el însuși inițiat astfel s-a „atrofiat”: „Câț drumari, pă drum treci,/ Taț acolo se opre”(GârdaniMaramureș
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
izbăvirea de suferința grea este revelată de moartea însăși: „tu t’e-apucă - zîce - că li-i scoat’e d’im bolă-afară, că li-i spăla cu lapt’e dulce șî cu cîrpa asta”. Laptele este „băutura primordială” și „cale inițiatică” spre nemurire, chiar un loc al acesteia, în textele orfice. Lichidul are proprietăți curative demonstrate în situații similare celei din baladă: laptele de la o sută patruzeci de vaci albe a vindecat prin îmbăiere soldații otrăviți de săgețile bretonilor. În basme
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nupțiale, purificând mirii pentru etapa următoare: „La noi este obiceiul, adăogă zâna, ca înainte de a merge la cununie, să ne îmbăiem”. Baia în laptele iepelor năzdră¬vane nu poate fi făcută decât de adevăratul erou, care a parcurs toate etapele inițiatice: „Ea porunci să încălzească baia și împreună cu împăratul să se îmbă- ieze în laptele iepelor ei. După ce intră în baie, porunci să-i aducă armăsarul ca să sufle aer răcoros. Și daca veni, armăsarul suflă cu o nară înspre dânsa răcoare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
adevăra,/ Că pe șarpe să-l o-moare?/ Nimeni în țară nu s-afla,/ Nu s-afla, nu se-adevăra,/ Numai Ion bun voinic” (Proieni) Șarpele este aici mai aproape de arhetipul balaurului ca simbol demonic, decât de motivul înghițirii. Tiparul inițiatic este asemănător înfruntării dintre bine și rău din imaginarul creștin, flăcăul apărând ca un „substitut” al Sfântului Gheorghe sau al Arhanghelului Mihail, un argument în sprijinul acestei idei fiind „dalba cruce” pe care eroul și-o face înainte de luptă și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
magic al acestui gest sunt menite a-i garanta flăcăului revenirea în timpul istoric, drumul pe care îl apucă este unul neumblat, deci cunoscut doar de cei aleși. El are aspectul „punții intermediare între două lumi” ce conduce neofitul către spațiul inițiatic. Șarpele, dublu totemic, cunoaște acțiunile eroului: „Hoț de șarpe veste-a prins/ Și-nainte i-au ieșit/ Și gura și-a-mproțăpit”. Retezarea capului de șarpe a fost interpretată ca o înlocuire a motivului despicării de-a lungul, din balade, iar acțiunea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
într-o variantă a colindei din aceeași colecție, printr-un tablou vegetal, nu întâmplător de plante „utile social”, pomi fructiferi: „Pe su’ meri și pă su’ peri”. Tot înghițirea și ieșirea din șarpe prin spintecarea lui din exterior este tiparul inițiatic și în Scorpia I(8). Vânătoarea celor „trei coconi” pare a fi una în istorie: „Și iei, frate, să vâneze,/ Bălțile cu peștili/ Șî munții cu urșii...”, însă pregătirile pentru plecare trădează incursiunea în mit: „Citi vineri și sâmbătă,/ Iar
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Treziți înainte de orice mișcare a contingentului, cei trei feciori de domni repetă gestul recurent în colinde și basme, al lustrației prin spălarea feței, întotdeauna albe. Primul semn sigur că vor înfrunta bestia este urmat de un alt pattern al călătoriei inițiatice: calul din grajdul de piatră. Potrivit lui V. I. Propp, bidiviul ținut în cadrul mineral are o încărcătură puternic sepulcrală, fiindcă trimite la cripta strămoșului. Forța chtoniană întruchipată de cal echilibrează lupta cu stihiile, prin adăugarea de energii acumulate și preluate de la
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dintre cei doi este nuanțată de textele basmelor, frații născuți în urma aceleiași fecundări magice parcurg un traseu similar. Musuioc ucide pajura, sub al cărei chip stă monstrul înghițitor, și scoate din ea pe Busuioc, care și-a încheiat astfel etapa inițiatică liminară. Într-o altă variantă a baladei Iovan Iorgovan I, (6), care începe cu subiectul baladei Trei fete surori (călătoria inițiatică în căutarea de flori, ele înseși simbol marital), mezina se rătăcește în ceața ce anticipează transcenderea lumilor și va
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sub al cărei chip stă monstrul înghițitor, și scoate din ea pe Busuioc, care și-a încheiat astfel etapa inițiatică liminară. Într-o altă variantă a baladei Iovan Iorgovan I, (6), care începe cu subiectul baladei Trei fete surori (călătoria inițiatică în căutarea de flori, ele înseși simbol marital), mezina se rătăcește în ceața ce anticipează transcenderea lumilor și va avea parte de o înghițire simbolică: „Șearpele curea,/ Fata tăbăra/ Și mi-o ajungea,/ Și mi-o apuca,/ Coada-ncolăcea,/ La
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
blestemul se îndeplinește fără întârziere: traversând râul negru dintre lumi, în mijlocul iureșului, Iovan se pietrifică și primește veșnicia mineralului. Pedeapsa pentru hybris-ul comis este în același timp o evadare din contingent în lumea Strămoșilor, și deci un alt traseu inițiatic. Adeseori asociată cu asceții, pentru care revelațiile sacrului sunt favorizate de formele ciudate ale pietrei, roca ține de timpul fără durată al arhetipurilor. Din nou femininul este cel care asigură eroului accesul în sacru; între fata sălbatică și Iovan există
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
raportat aici la microcosmosul uman. Așa cum întregul univers se transformă după uciderea Șarpelui de către Iorgovan, sacrificiul peștelui mitic întemeiază o nouă familie sub auspiciile cele mai favorabile. Sub aspect totemic, a locui într-un animal reprezintă momentul cheie al procesului inițiatic, fiindcă numai astfel pot fi preluate energiile cumulate ale strămoșilor și cunoștințele despre lume. În intenția eroului însă este accentuată preocuparea pentru așezarea pe care și-o va ridica, și astfel peștele uriaș devine un „patron” spiritual, protector al viitoarei
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
vărsatu zorolui,/ Răsăritu soarelui,/ Când îi toana peștelui”. Întoarcerea temporală vizează esența lumii, marea reprezentând materia primordială a imaginii materne, în interpretarea lui G. Durand. In acest fel scena pescuirii și a scufundării se revelă a fi un tipar pur inițiatic. Antofiță prinde, ca și în colinde, la a noua încercare puiul vidrei și îl chinuie pentru a afla de existența peștelui miraculos. Chemată de plânsul lui, vidra vine la suprafață și îi aduce flăcăului pescuitul visat, nu fără a-l
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
peștelui miraculos. Chemată de plânsul lui, vidra vine la suprafață și îi aduce flăcăului pescuitul visat, nu fără a-l și pedepsi. Scufundându-i vasele și înecându-i pescarii, vidra îl obligă de fapt pe Antofiță să treacă prin abluțiunea inițiatică: el este înghițit de apele începutului și iese din ele chiar în insula de unde s-a ivit creația - „D-o salcie că năzărea,/ O salcie cu mustăți pe apă,/ Pe Vidros mi-e cocoșată”. Mutilarea rituală are loc chiar sub
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
șî frumos pă cum era” (Voia - Dâmbovița), „da’ ea când s-a făcut, așa, a dischis o gurî șî l-anghițât pi Ionel. L-a-nghițât șî l-a dat înapoi afarî. L-a făcut așa di frumos!” (IzvoareSoroca). Maternitatea rămâne un reper inițiatic, mama ființei salvate de erou fiind cel mai frecvent cea care-l înghite, reconfigurând mitic nașterea. Absorbția în pântecul matern de pe celălalt tărâm este atât de puternică, încât poate transforma și metamorfozele punitive ale eroilor: „- Măi pasăre, ’ci, eu le-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Șî s-a băgat în gura lui. Când a ajuns acolo în țara șărpească (...) A luat căpăstru ș-a intrat în gura băiatului șî l-a petrecut iar în țara noastră din țara șărpească, d-acolo”(Valea Mănăstirii - Argeș). Funcția inițiatică vine perfect ipostazei ofidiene; „animal al misterului subteran, al tainei aflate dincolo de mormânt, el își asumă o misiune și devine simbolul clipei dificile a unei revelații sau a unei taine: taina morții biruite de făgăduiala reînceperii. E ceea ce îi conferă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
aflate dincolo de mormânt, el își asumă o misiune și devine simbolul clipei dificile a unei revelații sau a unei taine: taina morții biruite de făgăduiala reînceperii. E ceea ce îi conferă șarpelui, chiar în miturile antitetice cele mai antiofidiene, un rol inițiatic, și în ultimă analiză binefăcător, incontestabil”. O altă ipostază a monstrului devorator este zmeul, tatăl fiind, de data aceasta, cel care îl înghite pe viteaz, poate din cauza incompatibilității cu natura malefică prin excelență a mamei zmeoaice: „Cum l-a văzut
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
metamorfozat, în alte texte, feciorul. În majoritatea miturilor despre înghițirea de către un monstru, neofitul iese din stomacul acestuia fără păr. Din această perspectivă putem interpreta amenințarea flăcăului din colindele tip III, 67, Ciutalina, ciuta fără splină ca având un substrat inițiatic: „Taci tu fată Giurgiuleancă/ Din vârful Giurgiului,/ Că de m-oi sui la tine,/ Zău că nu-i păți-o bine! Eu cosița ți-oi tăia-o,/ Sus în vârf ți-oi ridica-o,/ De ți-or bate-o vânturile
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pe erou. Înghițirea de către un monstru a fost înlocuită cu alte „forme interimare de devorare, când devoratorul nu mai este ucis din interior, ci din afară, ca pas următor al motivului”. Rezultă din această afirmație că întreaga desfășurare de scenarii inițiatice în care flăcăul trebuie să prindă sau să ucidă ipostazele zoomorfe ale haosului poate fi privită ca un avatar al îngurgitării și regurgitării de către un monstru. Vânătoarea și neutralizarea bestiei printr-o acțiune exteri¬oară animalului primesc aceleași semnificații ale
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Când s-a oprit musca di bâzâit, ea ș-a dezlegat ochii. Ajunsăsî-n marginea pădurii” (Izvoare - Soroca). Zidul din copaci face trecerea spre tărâmul soarelui și traversarea „ilicită” lipsește neofitul de simțul vizual, ca o transfigurare simboli¬că a orbirii inițiatice. Tot o înghițire simbolică este și traversarea mării pe care calul i-o amintește flăcăului în colindele de tip 73, Cal amenințat cu vânzarea. Motivul alesului conturează aici un bidiviu „sălbatic”: „Io nepotcovit/ Și nechingiuit”, din acest atribut derivând probabil
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
amenințat cu vânzarea. Motivul alesului conturează aici un bidiviu „sălbatic”: „Io nepotcovit/ Și nechingiuit”, din acest atribut derivând probabil și forța acestuia de a traversa apa primordială în siguranță. Udarea parțială este ca și tăierea sau căderea părului semnul mutilării inițiatice, marcare pe care natura divină a calului o poate compensa: „Când m-am pedicat/ D-o pană/ De mreană,/ Și m-am poticnit,/ Caftan ți-am stropit,/ Caftan și cioltar,/ Galben buzdugan/ Afar’d-am ieșit/ La mal pe uscat
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
am stropit,/ Caftan și cioltar,/ Galben buzdugan/ Afar’d-am ieșit/ La mal pe uscat,/ C-o nar-am suflat,/ Toate le-am zvântat;/ C-o nară de vânt/ Le-am uscat curând.” (București). Calul este, așa cum se descoperă în scenariile inițiatice precedente, „htonian la origine, dar devine treptat solar și uranian” Colinda citată exprimă sugestiv îmbinarea celor patru elemente fundamentale în natura animalului năzdrăvan: apă (este un transportor acvatic mitic), aer (suflă vânt), foc (emană căldură pe nări), pământ (stă în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
căci calul cunoaște „drumurile” spre lumea acherontică și supune stihia acvatică. Șarpele care înghite călărețul cu tot cu cal reprezintă un alt argument al ființei mitice comune ce amintește de Centaurii antici și de imaginea autohtonă a Sântoaderilor. În spațiul românesc înghițirea inițiatică nu poate fi concepută în absența calului, căci acest fapt ar compromite proba însăși. Animal totem al eroului și semn al condiției sale de „flăcău de însurat”, calul este simbolul sui-generis al etapei intermediare, mitice a existenței masculine. Dacă în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
exact absența unei modificări de stare, calul nu a fost înghițit de ape, le-a traversat doar. Feciorul transformat are acces la o perspectivă amplă, în grădina raiului, și vede hora zânelor, aceasta fiind iluminarea, ca recompensă maritală a chinului inițiatic. În basme, cel mai adesea, fântâna cu apa dintre lumi înghite ființa istorică și face să germineze identitatea spirituală, în mit. În basmul Cenușăresei-Cenușotcă din Fundu Moldovei, sora vitregă (identitatea feminină cu sufletul perimat) este motorul cufundării: „Atunci s-o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]