3,659 matches
-
arhetipuri o manifestă M. și în romanele sale. Vina este un bildungsroman al transformării unui tânăr țăran, Traian Laru, într-un om hibrid, navetist pe Marele Șantier, acest traseu fiind dublat de radiografia sentimentului culpabilității pe care personajul principal, un inocent, îl simte față de moartea tânărului Sebastian, precum și față de părăsirea satului natal, loc al legăturilor ancestrale. Prozatorul dovedește o oarecare adecvare în radiografierea mediilor muncitorești, însă uneori evenimentul este tratat în manieră gazetărească, accentul căzând pe latura senzațională. În alt roman
MORARU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288247_a_289576]
-
București, 1980; Trăind într-o rază, București, 1982; Părinții abstracți, București, 1983. Repere bibliografice: M.N. Rusu, „La poarta pietrelor”, CRC, 1972, 23; Victor Felea, Debuturi poetice la Editura Dacia, TR, 1972, 25; Nicolae Manolescu, Versuri, RL, 1972, 26; Laurențiu Ulici, Inocentul, CNT, 1980, 23; Emil Manu, „Părinții abstracți”, LCF, 1984, 36; Simion Bărbulescu, „Părinții abstracți”, „Scânteia tineretului”, 1984, 38; Dicț. scriit. rom., III, 285-286. A.F.
MORARU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288247_a_289576]
-
care poveștile - mai precis, regimul narativ al comunicării binelui, adevărului și frumosului - slujesc misterul vieții 1. Vârsta eticătc "Vârsta etică" Într-un fel sau altul, adolescența îngroapă această stare de receptivitate pură și lasă loc altor interogații. De la vârsta imitației inocente ne mutăm în sfera rivalităților mimetice, pentru care valori precum eroismul sau creativitatea rămân cardinale. În generația tinerilor formați la începutul anilor ’90, prioritatea convingerilor politice a declinat mereu această prioritate a ordinului etic față de orice epistemologie alternativă. Aspiram mai
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cei ce n-au văzut și au crezut Ioan 20, 29 Orice miracol îl înțelegi după ce se stinge irevocabil. Înrădăcinați în huma melancoliei, nu mai trăim cu intensitate decât amintirea. S-ar părea că judecăm întotdeauna adevărul dragostei după comoția inocentă a începuturilor și emoția impură a despărțirilor. Ratăm frecvent marile întâlniri cu prezentul, sub un spectru paseist, înecați în retorica crizei, cuprinși de voluptățile negației. Sub umbra tradiției, parcă nu mai e chip să scrutăm clipa: glisăm pe certitudini vagi
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
naționalismul de tip Risorgimento al anilor 1840, estetica metafizică a istoriei din anii 1860 (o critică a imitării Occidentului, susținută de Titu Maiorescu, 1840-1917, și grupul „Junimea”), până la ontologia etnică a perioadei interbelice 13. Ceea ce începuse într-un mod oarecum inocent, ca temă de cercetare erudită în domeniul literaturii comparate și al istoriei artei, s-a transformat într-o ideologie autohtonistă în toată puterea cuvântului, care prefăcea dezbaterea unor ipoteze într-o vulgată. Protocronismul pretindea că românii au prioritate absolută în
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
mondenă în Balcani („franțuzită”, potrivit stereotipului, dar în fond cam țoapă), e acum decrepită, evită lumina zilei, așteaptă amabilități de la bărbații din anturaj, începând cu soțul pe care-l ține sub control; din punct de vedere politic, „Nanette” e probabil inocentă, fiindcă e prea superficială. Vorbind despre „Nanette” și despre manierele cavalerești desuete ale lui „Radu”, un paradoxal acord misogin se naște între homosexualul „Abe” și matusalemicul și blazatul crai „Chick”; în subsidiar, acest acord misogin se repetă în cazul „Velei
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
aflat la temelia programului Great Books. Explicația psihosociologică și cultural-ideologică este probabil o combinație de captatio benevolentiae, resemnare și spirit practic (ce altceva să faci dacă studenții îți vin în clasă complet ignoranți?). Așadar, socotește Bloom, potențialul acestor tabulae rasae (inocente) este irosit și deturnat: în loc de Great Books, Petty Books (ca să inventez un antipod convenabil), pretențioase și pseudoprofunde, care tulbură mințile, nu le edifică; nici lectura ziarelor, care înlocuise deja rugăciunea pe timpul lui Nietzsche, nu mai există, fiind înlocuită de televizor
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
pe liberalismul New Deal și pe extrem de popularul behaviorism, două forme soft de „inginerie socială utopică” (Popper). Marx, venerat, dar puțin citit, avea să-și ia revanșa în anii ’60 și după, dar nici el nu a fost citit vreodată „inocent”, ci prin filtrul celor trei clasici amintiți. Bloom, așa cum spuneam, vede America timpului său ca pe un produs derivat al Europei, incapabil de emancipare intelectuală veritabilă: un fel de sălbatici care nu au trăit drama revelației, deci sunt evanghelizați în
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
și, tocmai cînd luneca, în bezna adîncă de dinaintea zorilor, pe lîngă un mănunchi de insulițe stîncoase, echipa de cart - comandată atunci de Flask - tresări la auzul unui strigăt atît de plângăreț și de nepămîntesc îaidoma gemetelor abia articulate ale fantomelor inocenților masacrați de Irod), încît oameni se treziră din visare și, vreme de cîteva secunde rămaseră cu urechea la pîndă, acolo unde ședeau sau stăteau în picioare, transfigurați ca sclavul roman dintr-o statuie celebră; ascultînd strigătele acelea, membrii creștini ai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ști ce sunt datori să facă, nu ar percepe clar viața și demnitatea ca valori supreme care trebuie să fie apărate și ocrotite? Mintea noastră nu trebuie să fie luminată și orientată de concluziile unei analize filosofice pentru ca înșelarea celui inocent, constrângerea prin tortură de a acționa împotriva propriilor convingeri, despărțirea cu forța a copiilor de părinții lor, lipsirea oamenilor de resursele necesare pentru satisfacerea nevoilor elementare ale vieții sau uciderea unor ființe nevinovate să provoace o reacție de profundă indignare
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ținute între anii 1775-1780, care au fost publicate după moartea profesorului, pe baza notelor câtorva dintre studenții săi, el recunoștea că interdicția minciunii nu este una necondiționată. Kant admitea că există situații în care minciuna va putea fi calificată drept inocentă sau din necesitate 24. Asemenea aprecieri se armonizează cu poziția principială a lui Kant că abia aplicarea criteriului suprem al moralității într-o situație particulară sau alta ne poate indica ceea ce trebuie să facem. Poziția diferită pe care o exprimă
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
o nedreptate atunci când îi mințim pe cei cu intenții rele chiar dacă un asemenea act este contrar dreptului umanității. Tocmai deoarece oamenii sunt răi există adesea un pericol de a spune adevărul oricui. Minciuna motivată în acest fel este numită „minciună inocentă sau din necesitate”. „Un om care știe că am bani mă întreabă: «Ai bani la tine?Ă. Dacă tac el conchide că am; dacă zic da se va grăbi să mi-i ia; dacă spun nu îi spun o minciună
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
mărturisirile mele sunt cele ce îmi sunt smulse este același lucru. Declarația făcută sub amenințarea forței, când sunt convins că agresorul meu îi va da o folosire rea, reprezintă, prin urmare, singurul caz care mă îndereptățește să recurg la minciuna inocentă (sau din necesitate).” (Ibidem, p. 377.) 25. Vezi H.E.M. Hofmeister, „The Ethical Problem of the Lie in Kant”, în Kant-Studien, 3/1972, pp. 360-361. 26. Ibidem, p. 363. 27. Ibidem, p. 364. Pentru o încercare de apărare a condamnării necondiționată
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
vorbi de inițiativa lui - Marlowe e cerut de soț, prin telefon, de la Paris, de o femeie cu care avusese o scurtă aventură cu un an și jumătate în urmă. Or, femeia în chestiune nu e nici pe departe o fecioară inocentă, ci, după propria mărturisire, „bătrână și obosită”: un dublu feminin perfect al lui Marlowe. Toate acestea nu anulează starea de celibat a lui Marlowe: un celibat pe cât de... perpetuu, pe atât de precar. „Domnițele în primejdie” nu sunt, cum spuneam
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
mai trăise cândva, sub altă înfățișare, aceleași întâmplări. Doar deznodământul e altul. Rămânând departe de „cercul răului”, de seria de crime născute din dorința surorii mai mari de a o proteja pe cea mică, Marlowe își imaginează că poate rămâne inocent. Se va murdări și el - altfel decât Rusty Regan, aruncat în puțul infect al exploatării petroliere, ce-și doarme, neștiut, somnul de veci. Marlowe rămâne în viață, dar povara de a fi fost părtaș la crimele unei familii vicioase - Lash
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ulterior, să îmbogățească liniile și culorile unui portret ce risca să devină de o insuportabilă rigiditate. Somnul de veci excelează în crearea unor tipuri umane pe care le va urmări, ulterior, în marea majoritate a cărților. Există, de pildă, categoria inocentului, a personajului ce trăiește pe o singură dimensiune. Este o formulă specială a inocenței, blocată la mijlocul drumului între sfințenie și bestialitate. Ea basculează însă adeseori dramatic în zona păcatului și chiar a crimei, pentru că fundamentele ei sunt șubrede. Inocența de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Sternwood sau Helen Grayle) sau de glorie - aducătoare de bani, firește -, ca în cazul lui Mavis Weld, protagoniștii se supun unui ritual al autodistrugerii. Vorbind despre aceste personaje, Chandler introduce un element de noutate: în The High Window, Merle Davis, inocenta din Wichita (Kansas), era tipul eroinei anemice, lipsită de inițiativă și rămasă prizonieră în plasa autoritarei doamne Murdock. În cazul de față, același stat, Kansas, furnizează o cu totul altă categorie de personaje: ahtiate după bani, corupte până în măduva oaselor
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
circumstanțe împotriva cărora nu poate face nimic. E necesară intervenția providențială a lui Marlowe pentru ca adevărul să fie restabilit. Un adevăr asupra căruia planează, totuși, câteva semne de întrebare. Comportamentul lui Betty nu e nici pe departe cel al unei inocente. Ușurința cu care cedează bărbaților întâlniți (Mitchell, Brandon și Marlowe însuși) ne-o arată capabilă de orice. Încearcă să-l mituiască pe Marlowe cu aerul firesc cu care iese în lume la brațul unor infractori dovediți. Nu e cu totul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
soție și că, sub numele de Larry Victor, duce o perfectă viață dublă. Vulnerabil, sensibilizat de propria dramă conjugală, Marlowe decide să-i dea o mână de ajutor lui Les/Larry, în clipa când surprinde tandrețea ce-l leagă de inocenta Angel, care-l iubește cu o imensă devoțiune. Lucrurile virează din dramatic spre tragic atunci când Marlowe descoperă în biroul lui Larry Victor cadavrul unei femei împușcate. Printr-o pură întâmplare, detectivul fusese martorul confruntării violente între fotograf și femeia cu
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
celor care au scris despre întâmplările din Pitești și Gherla legate de aceste întrebări înainte de a ne formula propriile concluzii. Virgil Ierunca vorbește despre Pitești ca despre o „insulă a ororii absolute”1 și crede că în cadrul acțiunii „categoria martorului inocent a fost pur și simplu suprimată”2. El este de părere că „scopul Securității ș...ț nu era numai de a doborî forțele vii ale unei mișcări politice - oricare ar fi fost ea -, ci și de a anihila metodic, și
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
titlul poeziei În Trecut-au ani... În monografia consacrată operei lui Mihai Eminescu, G. Călinescu a transcris astfel un vers din Memento mori: „Când În straturi luminoase basmele copite cresc”, când corect ar fi „basmele copile”, cu sensul de tinere, inocente, pure, sens pe care copile Îl are În multe alte contexte eminesciene. Plecând de la transcrierea greșită copite În loc de copile, G. Călinescu a făcut un comentariu „seducător și persuasiv, dar, vai, funciarmente fals” (Funeriu, 1995, p. 19). Iată comentariul lui G.
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
adevărate acte de vrăjitorie, acțiunile obsesionale ale pacienților sunt de natură magică, de vreme ce reprezintă niște tentative de contra-vrăjitorie, destinate să îndepărteze nenorocirile. Ascetismul adolescentuluitc "Ascetismul adolescentului" Definițietc "Definiție" Refuzarea de către adolescent a oricăror plăceri corporale, chiar și a celor mai inocente. Acest mecanism de apărare este destinat să protejeze eul împotriva noilor nevoi pulsionale, care sunt o sursă de angoasă. Istorictc "Istoric" Ascetismul adolescentului nu este menționat ca mecanism de apărare în opera lui Freud, care, în studiul intitulat „Pentru o
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
pe care subiectul nu și-l poate aminti fără dicționar - condensa deci o întreagă problematică a dorinței: contrainvestirea era considerabilă!” Acest exemplu arată că, pentru a evita o reprezentare amenințătoare, subiectul se agață spontan de un alt cuvânt, considerat mai inocent și mai îndepărtat. Utilizarea defensivă pe care o poate cunoaște limbajul, în special jocul de cuvinte și semnificații dintre două limbi, apare la momentul potrivit, pentru a contrainvesti și deci „servi” refularea. Mai întâi limba maternă, apoi limba străină dobândită
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
din cauză că subiecții care recurg la întoarcerea către propria persoană au pulsiuni agresive anormal dezvoltate, negăsind decât un astfel de mijloc pentru a le stăvili? Hesnard (1949) refuză această explicație. În opinia lui, nu este vorba despre niște monștri, ci despre „inocenți, deformați de o etică personală sadică. Asupra lor, mai mult decât asupra altora, s-a exercitat în mod primejdios presiunea interdicției”. Aceasta este „frâna lor morală”, anormal de puternică. Ei prezintă o „hipermorală morbidă”, o „etică absurdă” opusă moralei normale
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
datorate unor autori ca Homer, Ariosto, Tasso, Milton, în care demitizarea, ironia programată și parodia se transformă în instrumentar creator de epos comic. Îndeosebi în a doua variantă a Țiganiadei, comentariile, ce însoțesc textul în note atribuite cititorilor școliți sau inocenți sub raportul informației anterioare, formează un fel de „operă paralelă” la scrierea propriu-zisă, amplificând, prin exagerări bine dirijate, comicul sursei la care se referă și asigurând întregului un reconfortant spirit ludic. Comentariul socio-politic implicit se alătură valorii artistice conferite ironiei
BUDAI-DELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285910_a_287239]