4,420 matches
-
de acord, dar el a insistat pentru a se sublinia în mod special, printr-o prevedere din Convenție, obligația pentru fiecare stat riveran de a face investiții spre a se asigura, la nivelul pretențiilor moderne, navigabilitatea pe Dunăre. La această insistență, i-am replicat că nici un stat nu își poate asuma o asemenea răspundere, care presupune un efort financiar deosebit, depășind puterile lui, și, în consecință, pentru a avea o soluție echitabilă, am propus un text în baza căruia urma să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
șofer, acea persoană care reușise să îi satisfacă orgoliile. I s-a îndeplinit dorința, așa cum i se promisese. Șoferul a plecat spre Lima la câteva luni după sosirea ambasadorului la noul său post în capitala Perului și ca urmare a insistențelor șefului de misiune. Ajuns la noul loc de muncă, șoferul și nevasta lui, încadrată femeie de serviciu a ambasadei, au început să se facă atât de utili familiei ambasadorului, încât aceștia deveniseră cu timpul un fel de slugi ale șefului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
de pe pârtiile de la Predeal și, firește, prezența mea. Scrisorile lor, primite prin curier, le știam aproape pe de rost, ele nu vorbeau de nici o privațiune, nu se văicăreau, dar insistau pe tema revenirii mele în București, cât mai repede. Aceste insistențe simțeam că nu sunt numai sentimentale, ci erau generate și de anumite lipsuri de care eram conștient și care mă preocupau constant. Începusem să număr zilele care mă mai despărțeau de bucuria revederii familiei mele. În mintea mea, încărcată de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
eram conștient și care mă preocupau constant. Începusem să număr zilele care mă mai despărțeau de bucuria revederii familiei mele. În mintea mea, încărcată de gânduri, care, parcă, se angajaseră într-un soi de lupte, neantagonice, speram eu, revenea cu insistență dictonul latin, atât de des evocat în vremea studenției: Sic transit gloria mundi! ANEXA I Laureații Premiului Internațional "Nicolae Titulescu" Prof. univ. dr. Constantin Vlad ambasador, pe anul 2006 Prof. univ. dr. Ion M. Anghel ambasador, pe anul 2007 Dr.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
un văl ușor, transparent. Deghizarea era atât de desăvârșită, că era cât pe ce să mă las iarăși tras pe sfoară. Când l-am reîntâlnit, părea tulburat. I-am cerut vești din expediție, dar a refuzat să-mi răspundă, în ciuda insistențelor și strigătelor mele. A păstrat cu înverșunare tăcerea; curând am uitat de acest episod. Cu toate astea, Harun însuși avea să mi-l amintească, peste ani, în cuvinte ce aveau să mi se întipărească pe veci în minte. * * * Spre sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
reluase paza în zori. Am făcut câțiva pași pe strada mea, care mi se păru foarte însuflețită. Numai că toți trecătorii se holbau la mine. Deși eram deprins cu neplăcerea asta de care au parte toți călătorii, simțeam totuși o insistență neobișnuită, pe care am pus-o pe seama straielor mele maghrebine. Dar nu era asta. Un negustor de fructe își lăsă o clipă prăvălia ca să vină să-mi dea sfaturi: Oamenii sunt uimiți să vadă un om de calitatea ta umblând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
se lase prins și - cine știe? - băgat în cușcă și dus la azilul de nebuni de pe Alipur Road, ca nebunul care întrerupsese cursul de economie pentru doamne de la universitate și fusese ademenit și prins doar cu niște dulceață. Așa că, la insistențele familiei, doctorul Banerjee, care se mândrea cu condiția sa fizică, se aburcă în copac, cu stetoscopul și tensiometrul la gât. Urcă până unde se afla Sampath, ca să poată să i se uite în ochi și în urechi, să-i verifice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
dar reuși să se abțină. Poate, rosti într-un ultim efort de a-și păstra demnitatea, poate că nu m-a urmărit nimeni totuși. Numai că, hotărând că trebuia învățată să fie moderată și cu bun-simț, tatăl ei își reluă insistențele de a se îmbrăca sobru. Și, pentru a iniția această nouă înfățișare, trebuia, decise el, să-și însoțească bunica în oraș să-și cumpere o proteză nouă, căci, de curând, Ammaji hotărâse că viața ei nu era completă fără așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
catastrofale și jenante au fost confruntările Lorne-Spunk. Cel puțin, doamnele aveau strategiile lor feminine, modul lor propriu de a aborda rolul. În cazul lui Lorne și Spunk eu eram psihiatrul și pupincuristul - și arbitrul și toate în același timp... La insistențele lui Lorne, am ținut repetițiile în apartamentul lui Guyland de pe Eighty-Fifth Street. Încercam să facem scena în care Spunk îi spunea lui Lorne că știe despre amantă și îi va spune mamei dacă nu va continua afacerea cu heroina. Spunk
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
civilizat. Apoi mergem la culcare, dar despre asta mai târziu. Mai întâi îl iau pe Shadow la o plimbare sub clar de lună. Aștept cu tot instrumentarul pentru curățat în mână, în timp ce el își face nevoile. Instrumentarul îl car la insistențele Martinei. De folosit, nu-l folosesc niciodată. Același tip își scoate capul pe fereastra apartamentului de la parter și ne face scandal, mie și câinelui, din cauza rahatului. Nu-i răspund. Zic numai: „Asta e, Shadow, cacă-te cât poți tu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Vultur-în-Zbor își termină ceaiul de rădăcini, puse castronul jos și adormi buștean. Foarte bine, murmură Virgil Jones. Refă-ți puterile. Păsările îl aprobară, cântând prin copaci. Când se trezi, dădu cu ochii de o altă față care-l fixa cu insistență: fizionomia de maimuță băzdată de riduri a lui Dolores O’Toole. în primul moment sări alarmat, dar apoi, pe măsură ce se dezmetici, își dădu seama că ceea ce el luase drept un rânjet plin de ură era de fapt un zâmbet. Dolores
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
în spate. — Aha. Vocea lui Simon era atât de neutră, fără o urmă de participare, încât mi-a trezit curiozitatea. —Simon, am început eu, dar am fost întrerupți de o voce din spate. Vă pot fotografia, vă rog? spunea cu insistență. Simon s-a întors automat și eu la fel. Aparatul de fotografiat clipi. —Excelent, zise fotograful, jucându-se cu un carnețel. Sunteți onorabilul domn Simon Grenville, nu-i așa? Și numele domnișoarei? Mi-am dat din nou părul de pe față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
să-mi salte fulgarinul și să mă strângă de fund. Mă feream ca o fată mare, căutând să-mi înfrâng pornirea de a-l pocni. Mă dădeam când într-o parte, când în alta, prefăcându-mă că nu-i observ insistențele. Îi țineam și diplomatul, și sacoșa cu albitură, dând să-l sprijin cât mai bine cu umărul să nu cadă. Știam că nu mai aveam apoi cum să-l ridic. Dimpotrivă, riscam să mă prăbușesc și eu peste el - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Așa cum a plecat fumatul. Eram un înrăit al fumatului. Dar fără nici un deliciu, fără nici un meșteșug, fără pic de bucurie. Fumam cu gesturi automate, inconștient și într-o prostie deplină. Încercasem de nenumărate ori să renunț la fumat. Mai la insistențele celor care țineau la mine, mai din rușine (un bătrân îmi vânduse un „bilet în plus“ la un concert la Sala Radio și mi-a spus trist: „Dacă știam că puți a tutungerie nu-ți dădeam biletul, mi-ai stricat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
zîmbească și că avea un rîs frumos și curat, un rîs de copil. — Vezi? E un băiat normal și În regulă, argumenta Julián. Miquel Moliner nu era Însă atît de sigur și se uita bănuitor la ciudatul băiat, cu o insistență aproape științifică. — Javier e obsedat de tine, Julián, Îi zise el Într-o zi. Face totul ca să cîștige aprobarea ta. — Ce prostie! Are un tată și o mamă pentru asta; eu sînt doar un prieten. — Un incoștient, asta ești. Taică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
oglindă a realității, de adevăr intuit dincolo de aparențe. La acesta se adaugă efectul cathartic al urâtului: creatorul redă ori imaginează urâtul, iar iubitorul de artă îl acceptă, în speranța accederii, prin el, la starea contrarie: frumosul. Nostalgia frumosului este dinamul insistenței artei asupra formelor urâtului. În Estetica urâtului, Karl Rosenkranz subordonează categoriei urâtului conceptele de hidos, absurd, dezgustător, caricatural, meschin, josnic, grosolan, disarmonic, întâmplător, bizar, scârbos, rău, diabolic, etc. Bizareria spre exemplu tinde spre comic prin aceea că “ exagerează individualizarea în
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
mai jos decât al celui de-al doilea. Conversația, mișcând gâtlejurile, avea tendința să schimbe și ponderea adevărurilor ultime pe care le dețineau cei doi. Ca să mențină lumea În echilibru, tovarășii de beție ai lui Noimann tăceau, privindu-se cu insistență ochi În ochi. Tăcerea Însă le aducea uscăciune În gât și atunci Lawrence și Bikinski erau nevoiți să toarne-n ei votcă și coniac. Alcoolul avea darul de a scoate la lumină adevărurile prime și cele ultime, care se manifestau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
apoi, urmând bărbia, se strecură În dulap. Costumele se neliniștiră, animate de un nou avânt. Acum fiecare dintre ele purta, deasupra gulerului, un cap de consistența aerului, ce se clătina Încetișor. În mijlocul lor, chipul inginerului Edward Satanovski Îl fixa cu insistență În ochi. Medicul Își netezi părul, căutând prin acest gest să-și pună În ordine gândurile ce-i roiau prin creierul năclăit de alcool și să-și alunge durerea ce-i năpădise tâmplele. „Da”, Își spuse el, „pruncul de cincizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
așa că aduceți-vă tichiile de gânditori și nu uitați: „Marile descoperiri și progrese necesită Întotdeauna cooperarea mai multor minți“. - Alexander Graham Bell. M-am holbat la email atât de mult Încât ochii au Început să-mi joace În cap. Oare insistența cu care folosea sintagma „oameni buni“ și referirile constante la „gândirea liberă“ erau la fel de enervante ca și folosirea ideii de „tichii de gânditori“? Compunea și trimitea emailurile astea doar ca să sporească deznădejdea atotcuprinzătoare și deșertăciunea care-mi dominau zilele? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
jumătate din ziua de lucru respingând apelurile ce veneau de la toată lumea posibilă din toate domeniile, ca să se Încaiere pe invitații și să ceară invitații pentru ei, pentru clienții lor sau și una, și alta. Dacă adăugam la toată agitația asta insistența paranoică a lui Hef ca toate detaliile (inclusiv - dar nu numai - locația, data, ora și invitații) să fie trecute sub tăcere strictă, atunci aveam rețeta haosului absolut. —L-am căutat azi pe Citysearch. Era citat managerul, care spunea că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
și spuse: — E aici un polițist care dorește să vă vorbească, domnule Carmichael. Danny trecu în revistă fotografiile cu elani, lupi și bizoni. Remarcă o panteră suplă și se gândi cum ar încolți-o wolverinele, omorând-o prin pura lor insistență urâcioasă. O ușă de legătură se deschise brusc și apăru un bărbat într-un halat pătat cu sânge. Danny întrebă: — Domnul Carmichael? — Da, domnule...? — Detectivul Upshaw. — Și în ce privință, detective? — În privința dinților de wolverine. Nici o reacție în afară de cea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
început să mă bucur de o mare stimă literară în fața colegilor mei. Mă rog, eram un autor, și cuvântul meu în materie de dragoste și al derivatelor acesteia era firesc să aibă mare greutate! Întotdeauna sfatul meu era cerut cu insistență măgulitoare și corespondența către iubite era supusă în prealabil cenzurii mele... ca om de condei! Situația aceasta deosebită mi-a creat în scurtă vreme rolul de confident al colegilor, care rol cu timpul mi-a adus după sine și porecla
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
fosi nevoit să torn în aceeași zi vreo zece acrostihuri cu cele mai drăgălașe nume de fată: Vivi, Georgeta, Mimi, Jenica, Anișoara, Mariana, Irinel și altele. Dar culmea a fost că foarte curmei băieții și-au ridicat pretențiile, cerîndu-mi cu insistență sa mai adaug câte ceva la numele iubitei ― "nu cine știe ce", spuneau ei ― în așa fel, ca inițialele să dea: "Valeria, te iubesc", Cristina, te ador", "Lili, îmi ești dragă"... și altele cam în același gen! * O, ce risipă de dragoste era
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
perfect limba turcă, și deprinsese obiceiul de a-i flata pe reprezentanții Imperiului Otoman, ceea ce conta mult În raporturile sale cu autoritățile. La plecare, Îi dărui comandantului echipei de inspecție vamală o pungă plină cu taleri genovezi și arătă cu insistență un loc mai Îndepărtat de ancorare. Comandantul dădu din cap afirmativ și se Întoarse În caic Împreună cu Însoțitorii lui. Morovan rămase pe punte, făcând semne amicale, până când mica ambarcațiune se amestecă printre alte zeci de bărci asemănătoare care roiau printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de consternare, un mic dezechilibru în conștiințele limpezi ale lui Doru și Elenei. Urmase o mare mulțumire despre progresele ei sentimentale și de sănătate. Buna Lina, povestind, avea gura încă mică de satisfacția unei astfel de generozități." Mini întrebă cu insistență clacă darul nu li se păruse foarte ciudat; dacă, dimpotrivă, tocmai la acea epocă, nu se alarmaseră de starea ei de sănătate. Buna Lina credea hotărât că Lenora la timpul acela, printr-un noroc deosebit, fusese mult mai bino. Era
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]