2,113 matches
-
faci ordine Între ele. Prea puțin la curent cu ideile și cu manevrarea lor, ca și cu procedeele ce permit inventarea unora noi, generalul se hotărăște să meargă la biblioteca imperială, loc a priori ideal pentru a-și procura idei insolite, În așa fel Încât „să fie avizat asupra forțelor adversarului” și să dea, În maniera cea mai organizată cu putință, de urma ideii originale pe care o caută. * Vizita la bibliotecă Îl aruncă Într-o mare angoasă pe acest om
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
evidențiază, îndeosebi, în proza fantastică, referitor la care autoarea face următoarea afirmație: "fantasticul nu e opus realului, este doar o înfățișare mai plină de semnificații a acestuia, situându-se chiar transcedental lui", propunând, totodată, o nouă viziune, în care faptul insolit apare ca prelungire a unei puternice tensiuni spiritual-afective, constituită în factor perturbator al realului"68. E de la sine înțeles că "alegerea autoarei de a scrie povestiri fantastice (...) se înscrie în tradiția care, în contextul romantismului târziu, fusese inaugurată, în literatura
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
împărțindu-și la nivel stilistic, scrierile, în cele metaforizante și cele demetaforizante. Dilatarea discursului, prin alegerea expresiei demetaforizante este vizibilă, mai ales, în aceste cele din urmă volume ale creației, când simplitatea și sinceritatea expresiei intenționează să traducă o viziune insolită asupra existenței cotidiene. Ca un veritabil postmodern, servindu-se, totuși, de limbajul neomodernist al necuvintelor, Ana Blandiana își ia povestea în serios, făcând din propria viață o artă poetică. Sufletul, deși în aparență constituindu-se în metatext, se proiectează, în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cunoască colegii de generație, să-i citească și, finalmente, pagina scrisă e cea care decide"515. Epistolele acestea, încă necunoscute, se constituie în tulburătoare confesiuni asupra genezei operei literare, asupra inspirației și efortului chinuitor de a crea imagini și universuri insolite, mărturisirile Anei Blandiana surprinzând, "printr-o dezarmantă sinceritate, printr-o luciditate greu de acceptat la o așa de tânără scriitoare, care începuse să se confrunte cu vitregiile existenței ce nu dădeau semne că vor obosi prea curând"516, În afara activităților
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ci scrie câte puțini din toți și mai mult, însă ceea ce este interesant, așa cum rezumă Dumitru Micu, constă tocmai în faptul că "poeta nu comunică decât rareori idei ca atare, reflecții; comunică emoții intelectuale. Și o face în termeni inediți, insoliți, în formulări neașteptate, în imagini și reprezentări ce învederează actualizarea în conștiința proprie a unora dintre experiențele de cunoaștere ale umanității. Manipulează surpriza, cultivă paradoxul. Uneori, vorbește aluziv, parabolic ori sentențios, într-un fel analog întrucâtva celui propriu poeziei sapiențiale
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
să-și satisfacă toate capriciile acestei scrînteli. Dar e, pur și simplu, o scrînteală? Nu asistăm aici conotația politică fiind transparent încifrată la secvențele unui proces de alienare? Așadar, încă o sustragere din real într-o extravagantă ficțiune, într-un insolit unde precum Eugen Ionescu grotescul și spăimosul se întrepătrund. A trăi... A te lăsa mințit... A (te) minți... Un coșmar treaz care, interferînd, în țesătura meșteșugită a piesei, firescul și nefirescul, te anihilează dacă nu găsești o rezolvare. Șanse, s-
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
avut la Îndemînă, pentru că Își apropriază orice conținut Îi cade sub mînă și este, Îndeobște, cu atît mai puternic cu cît conținutul este mai insignifiant: autoficțiunea se bazează pe principiul psihanalitic al asociației libere, fără a manifesta Însă voință de insolit. Eul autoficțiunii e cu atît mai insistent cu cît contextul existenței sale este mai sărac. Eul autoficțiunii nu se expune ca formare, ca bildung. El este doar prezență, suprafață, nu profunzime, trecutul lui nu apare decît ca citat În prezent
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
se vrea stil de "creație critică", ci unul adecvat metodologiei predării în clasă. Simplu, limpede, accesibil, el include oralități, clișee verbale, stereotipii, simplificări, formulări apodictice. Spre deosebire de atâția profesori din învățământul mediu, timorați de prestigiul autorilor "consacrați" sau creatori de limbaje insolite, lipsiți de curajul de a pronunța judecăți de valoare proprii, atenți să nu spună ceva în dezacord cu aprecierile oficializate sau emise de critici în vogă, Maria Pavnotescu elogiază răspicat ceea ce consideră valoros la orice poet indiferent de cota lui
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în existența poetului. Priveliștea este stranie, cu țărmuri depărtate și fragmente de peisaj urban în care pilonii se prăbușesc, în care zilele se închid și în care poetul ajuns la marginea lucrurilor, cere "dreptatea cuvântului". M. Ciobanu posedă iscusința plasării insolite și a valorificării posibilităților semantice nebănuite ale cuvintelor: văile sunt neumblate, adică respinse cum ar spune Ion Barbu ceața crește vedenii, umbrele nu au umbre, timpul este asuprit de sunet. M. Ciobanu face poezie cu distincție și rafinament. "Niște Epistole
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și creație". Mircea Tomuș, în Carnetul critic relevă caracteristicile poeziei lui Păunescu: "Ambiția simbolurilor vaste și ascunse, o meditație mai mult o dezbatere a câtorva teme de asemeni majore, versul agitat, cu metrica explozivă, mereu deranjată de intervenția unor tropi insoliți sau a unor expresii cu intenții de sentință, apel sau lozincă". Nicolae Manolescu îl prezintă pe Adrian Păunescu de câteva ori și nu fără rețineri: "Adrian Păunescu și-a făcut din titlurile volumelor sale cel dintâi mijloc de sfidare a
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Ca Li Tai Pe mă reîntorc spre casă/ Ori ca Villon topit de băutură -”. Alegerea numelor lui Edgar Poe și Verlaine nu e însă întîmplătoare. Și nici inedită. Alături de alți cîțiva, ei reprezentau „modernitatea”, adică o atitudine nouă, cu aspecte insolite. Literatura lor se potrivea cu climatul moral de la sfîrșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. La noi, Poe e (împreună cu Schopenhauer) „scriitorul preferat” al lui Maiorescu. Puternic, efectul lui asupra celor mai tineri e redat în următoarea pagină
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de numeroase ori în presa și literatura vremii, inclusiv la Bacovia. Sarcasmul e una din expresiile cele mai clare ale contrastelor, clivajelor și rupturilor. După el nu mai pot urma decît anarhia și revolta. „Zborul cărților” Una dintre cele mai insolite bucăți ale lui Bacovia, apărută cu un an înaintea debutului său editorial, e poemul în proză „Zborul cărților”, inspirat de senzația existenței unei producții excesive de literatură. De altfel, lucrul e spus din prima frază: „S-a scris atît de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și că tot ceea ce vedea se „duce”, „cade”, „sfîrșește”. Ca și aceștia, avea oroare de „mediul cunoscut, uzat, deteriorat de obișnuință” (obișnuința care „lustruiește timpul”), însă n-a putut evada din el prin călătorii. Ca și Ionescu, îndeosebi, știa că „insolitul universului, banalitățile cotidiene sînt străbătute de ceva cumplit și fioros”. Ca și autorul Rinocerilor, autorul Plumbului a înțeles, în întregul lor dramatism, ce înseamnă „limită”, ce înseamnă „abis”, ce înseamnă „amețeală” existențială. Angoasele dramaturgului relevă că senzațiile poetului n-au
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de tulburări și de sfîșieri, e un bloc nefisurat, care le oferă celor care-1 alcătuiesc certitudinea liniștitoare a unei totale reconcilieri cu ei înșiși. "ACEASTĂ MARE ȘI NOBILĂ UNITATE A PATRIEI" Vorbind de primii saintsimonieni, Benjamin Constant ironiza erupția aparent insolită în istoria încă nesigură a secolului a atîtor "noi preoți din Theba și din Memphis". Exprimate în diverse feluri, dar toate avînd drept suport acea viziune mistică a unei unități ce trebuie redobîndită, marile construcții speculative pe care le-am
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Marckam cel Roșu. Era un bărbat tînăr care purta o mască pe față. Ochii săi aveau o strălucire vie, arzătoare, ca și cum ar fi aruncat fulgere. Buzele sale fine păreau niște lame de oțel. 3. Prezintă prin intermediul unor asimilări metaforice ființa insolită. Ochii săi aveau o strălucire vie, arzătoare, ca și cum ar fi aruncat fulgere. Buzele sale fine păreau niște lame de oțel. Este de la sine înțeles că explicarea descrierii dată elevilor este mai eficientă dacă se face într-o optică textualistă, adică
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
fiind imaginată în ultimele scene a transporta manifeste și arme pentru forțele patriotice antinaziste etc. Piesele lui Ș., conformiste ideologic, nu excelează nici prin construcția unor situații și personaje, nici prin tensiunea ideilor, meritul lor constând în câteva rezolvări comice insolite și în hazul unor replici. SCRIERI: Adevărul din zori, București, 1977; Anotimpuri (Niște pramatii de îngeri), București, 1977; Un rulment numit Calypso, București, 1977; Busola, București, 1979; Călătorie în doi, București, 1980; O chestiune de onoare (Poansonul), București, 1981; Și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289629_a_290958]
-
Gregorian. În ultimele numere figurează și numele lui N. Iorga, Romulus Seișanu și Constantin C. Bacalbașa. Intențiile începutului, de a se implica în acțiuni de binefacere, se materializează și prin cedarea unei părți din profit Crucii Roșii și prin inițiativa insolită a lui Mihai Codreanu, care compune poezia Pentru orfani menită să fie „cântată pe scena Teatrului Național din Iași și pe la casele particulare pentru a se colecta ajutor pentru orfani”. V.ț. mai conține studii și articole îndeosebi cu subiecte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290572_a_291901]
-
lui P. (căruia în 2003 i se acordă un premiu al Uniunii Scriitorilor) demistifică, asemenea romanelor și nuvelelor sale, așa-zisele „transformări revoluționare”, înfățișându-le în tablouri și viziuni apocaliptice. Să spunem că proza lui D. R. Popescu descumpănește prin insolit? N-am spune deloc o noutate. Important este să găsim cum și prin ce descumpănește, care e specificul insolitului său. Proza din F sau Vânătoarea regală (capodoperele scriitorului), ca și aceea din Viața și opera lui Tiron B., aglutinează elementele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
așa-zisele „transformări revoluționare”, înfățișându-le în tablouri și viziuni apocaliptice. Să spunem că proza lui D. R. Popescu descumpănește prin insolit? N-am spune deloc o noutate. Important este să găsim cum și prin ce descumpănește, care e specificul insolitului său. Proza din F sau Vânătoarea regală (capodoperele scriitorului), ca și aceea din Viața și opera lui Tiron B., aglutinează elementele realului, aglomerează disparitățile frapante și fragmentele dezbinate ireversibil în spații închise și le accelerează neliniștitor mișcarea. Textul e o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
și cîțiva adepți ai săi care au dezbătut astfel de probleme încă din deceniul al șaptelea, la Centrul Intercultural și de Documentare din Cuernavaca, Mexic. Autor al mai multor scrieri pe această temă, Ivan Illich a atras atenția prin caracterul insolit al ideilor expuse sintetic în lucrarea Deschooling Society (Deșcolarizarea societății, 1971). Teoria sa cu privire la deșcolarizare se întemeiază pe sesizarea unora dintre slăbiciunile educației din epoca noastră, slăbiciuni interpretate însă de pe poziții rousseauist-anarhice și exprimate, uneori, în termeni împrumutați din literatura
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
reduce la "realitatea trăită" de om; existența este modul de a fi al existentului dotat cu conștiință al omului. Este riscant să încerci ca într-o pagină, două să expui o filosofie atît de variată, care utilizează termeni atît de insoliți, greu sau imposibil de tradus, cu evoluții conceptuale atît de diverse, în care chiar marii creatori, cu timpul, și-au precizat și chiar modificat termenii lansați. De aceea voi evita pe cît se poate să fac apel la concepte în legătură cu
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
BRETON: DE LA ADMIRAȚIE LA EXCOMUNICARE În deceniul 1950-1960, Stéphane Lupasco își face o intrare fulgerătoare în lumea artelor, deși venea de foarte departe din lumea cuantică, cea a infinitului mic și a infinitului scurt. Cum se poate explica acest fenomen insolit ? Cu ocazia unui interviu din 1952, André Parinaud l-a întrebat pe André Breton: " Nu credeți că științele fizice care, de cincizeci de ani, modifică structura concepției nostre despre lume, au influențat opera artiștilor?". André Breton îi răspunde: " Sunt martor
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
un ritm dezlănțuit, vreme de trei săptămîni. Mai multe personalități marcante Carl Gustav Jung, T. S. Eliot, Karl Jaspers, Gabriel Marcel, Jean Paulhan și Stéphane Lupasco au participat la acest eveniment, care a avut un mare răsunet mediatic. Scopul manifestării insolite, dar foarte minuțios pregătite, era de a "pune sub semnul întrebării fundamentele civilizației noastre occidentale, din momentul invaziei în Europa, și deci în Franța, a gîndirii lui Aristotel, așa cum a tradus-o Siger de Brabant. Aceste evenimente care refac evoluția
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
supralume". Lupasco atribuie chiar numele de "suprarealism" acestei credințe. Dar, pentru Lupasco, cazul lui Dali arată întreaga importanță a "sublumii" cuantice. Dali ar fi un vizionar ce captează mișcarea cuantică, creația continuă și anihilarea formelor punînd față în față entități insolite, fără nici un corespondent în propria noastră lume, dar care sunt totuși reale în propria lor lume. Iată de ce Lupasco propune termenul de "subrealism" pentru a califica creația artistică a lui Dali. Lupasco menționează și faptul că Dali i-a mărturisit
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
ele. ... ontologia pare a fi exclusiv de resortul artiștilor, care nu o caută, nu o discută, ci o fac; ea va scăpa mereu filosofiei și, mai de-parte, desigur, celebrărilor didactice! Să fie, oare, astfel de opere de artă urmele insolite, incursiunile fulgerătoare ale unui alt Univers, al cărui fundament îl constituie? Benrath este dintre cei care au privilegiul să stea în ascultarea lui... Cînd Lupasco scria aceste rînduri, Benrath avea 24 de ani... Lupasco vede, în pictura lui Appel, dovada
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]