30,710 matches
-
că va trebui să Împărțim peștera asta pentru multă vreme. Dacă-i lași așa cum sînt, curînd vor duhni Îngrozitor... Vreme de două zile Încheiate, membrii echipajului de pe Adventurer dădură la o parte pînă și ultima piatră și ultimul tufiș de pe Insula Hood, În căutarea unui bărbat pe care Îl văzuseră toți cu ochii lor, dar pe care - niciodată mai potrivit spus - părea să-l fi Înghițit pămîntul. Tunurile fură aruncate de pe culme, mărfurile și bîrnele, incediate, culturile, devastate, depozitele de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Iguana Oberlus să se hotărască să-și părăsească ascunzătoarea și să se cațăre pe culmea falezei abrupte, pentru a se asigura că nu mai era nici o urmă din Adventurer. Ținu să se convingă, răbdător, că nu lăsaseră nici un detașament pe insulă și o străbătu apoi foarte Încet, descoperind furios că munca lui de ani de zile fusese distrusă În mod deliberat. Nu mai rămăsese În picioare nici un pom fructifer, nici un șanț de apă, ba chiar și pămîntul din zonele cultivate fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
o dată Își bătuseră joc de el cu cruzime și trebuia să pornească de la zero, dar era conștient de faptul că acum lucrurile deveniseră și mai dificile, pentru că În curînd Adventurer avea să răspîndească În porturile din Pacific vestea că pe Insula Hood, În Arhipelagul Galápagos, se ascundea un om pe care un echipaj Întreg Îl văzuse comițînd o crimă. Liniștea lui, o liniște Întemeiată pe faptul că lumea Îi ignora existența, se sfîrșise. Pe de altă parte, cei trei prizonieri Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mult, după care adormiseră amîndoi, vlăguiți, spre zori; zori În care acea soartă blestemată care părea să-l urmărească mereu, cea mai rapidă navă a flotei britanice, naviga, Împinsă de un vînt prilenic și de un curent favorabil, În direcția Insulei Hood. Pentru a nu știu cîta oară, se Întrebă ce naiba Îi făcuse el cerului de se Întorcea Împotriva lui. Destinul, fatalitatea, zeii - sau oricine ar fi fost cel care Împărțea destinele sau nefericirile - păreau să se complacă În a-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
om pe care Îl Înzestrăm numai cu tenacitate și inteligență, lipsindu-l cu desăvîrșire de toate celelalte? - Să vedem. Și iată-l pe el, Iguana Oberlus, pentru că nici măcar un nume decent nu-i dăduseră, așazat pe o piatră de pe o insulă solitară, contemplînd neputincios ruinele „imperiului” pe care știuse să-l ridice. Trebuia s-o ia de la Început, fără rezerve de apă, fără pămînt cultivat, fără pomi fructiferi și aproape fără broaște-țestoase care să-i servească drept hrană. Trebuia s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se așeze pe culmea falezei și să se uite prin lunetă la sclavii lui, păreau să rămînă definitiv În urmă. Triumful lui nu durase mult. Albatroșii uriași nu se Întorseseră Încă din a treia migrație de cînd se proclamase „Regele Insulei Hood” și totul părea să se fi sfîrșit deja. Din bogățiile sale nu mai rămăsese decît aurul, care nu-i slujea la nimic acolo, iar dintre toți prizonierii nu mai trăiau decît norvegianul și cei doi portughezi. Dar chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ajungea la concluzia că fusese zămislit un al doilea Oberlus. Petrecuse multă vreme gîndindu-se la asta, ba chiar veni o clipă În care - Înaintea incidentului cu vaporul englez - nutri speranța că poate copilul ar fi reușit să trăiască pe o insulă unde nu existau oglinzi și unde nimeni nu ar fi Îndrăznit vreodată să-i spună cum era chipul său. Ar fi fost „fiul lui”, moștenitorul lui, „Regele Insulei Hood” și al tuturor sclavilor și bogățiilor lui, educat de către tată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nutri speranța că poate copilul ar fi reușit să trăiască pe o insulă unde nu existau oglinzi și unde nimeni nu ar fi Îndrăznit vreodată să-i spună cum era chipul său. Ar fi fost „fiul lui”, moștenitorul lui, „Regele Insulei Hood” și al tuturor sclavilor și bogățiilor lui, educat de către tată să aibă convingerea că ei doi aveau dreptate și că erau perfecți și, pentru că ei dețineau puterea, restul oamenilor trebuiau să le slujească și să le dea ascultare. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ei dețineau puterea, restul oamenilor trebuiau să le slujească și să le dea ascultare. Dar pînă și acest vis era imposibil, iar dacă se năștea diform, pruncul era condamnat să-i pășească pe urme, nu drept prinț moștenitor al unei insule, ci drept cea mai odioasă dintre ființele vii. Își aminti de copilăria lui și pricepu că el, mai puțin decît oricine altcineva, avea dreptul de a face o ființă omenească să treacă prin ce trecuse el În acei ani. Viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe care o trăiseră - violentă, sfîșietoare, respingătoare și aproape Înspăimîntătoare -, se terminase și pătrundeau, ca atîtea alte cupluri, pe cărarea lungă, Întunecată și Întortocheată a lehamitei și ranchiunii Împărtășite. CÎnd mama lui Diego Ojeda primi vești despre crima comisă pe Insula Hood, la care fuseseră martori oamenii din echipajul de pe Adventurer, nutri speranța că poate taina pe care o ascundea acea insulă avea legătură cu misterul goeletei Ilusión, dispărută În aceleași ape, și se hotărî să trimită din nou velierul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Întunecată și Întortocheată a lehamitei și ranchiunii Împărtășite. CÎnd mama lui Diego Ojeda primi vești despre crima comisă pe Insula Hood, la care fuseseră martori oamenii din echipajul de pe Adventurer, nutri speranța că poate taina pe care o ascundea acea insulă avea legătură cu misterul goeletei Ilusión, dispărută În aceleași ape, și se hotărî să trimită din nou velierul de cabotaj, dar de data asta cu zece bărbați Înarmați la bord. Ordinele ei erau să-l captureze pe asasin și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Dacă mi-l aduceți În viață, o să vă fac bogați, făgădui ea. Pe toți. Căpitanul velierului, Arístides Rivero - care cîțiva ani mai tîrziu avea să ajungă faimos și să sfîrșească spînzurat pentru tentativă de rebeliune armată - trase mai Întîi pe insula Chatman ca primă escală, cu intenția vicleană de a ridica ancora la prînz, calculînd că va ajunge pe Insula Hood În toiul nopții pentru a-și debarca oamenii, căutînd să-l surprindă În felul acesta În zori pe Oberlus În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cîțiva ani mai tîrziu avea să ajungă faimos și să sfîrșească spînzurat pentru tentativă de rebeliune armată - trase mai Întîi pe insula Chatman ca primă escală, cu intenția vicleană de a ridica ancora la prînz, calculînd că va ajunge pe Insula Hood În toiul nopții pentru a-și debarca oamenii, căutînd să-l surprindă În felul acesta În zori pe Oberlus În clipa În care avea să iasă, sigur pe sine, din ascunzătoarea lui. Se bizuia pe ajutorul lunii pline ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În toiul nopții pentru a-și debarca oamenii, căutînd să-l surprindă În felul acesta În zori pe Oberlus În clipa În care avea să iasă, sigur pe sine, din ascunzătoarea lui. Se bizuia pe ajutorul lunii pline ca să găsească insula, dar soarta potrivnică voi ca nori mari și negri, veniți din est, să o ascundă pe neașteptate, și prin urmare, la mijlocul nopții, se lovi de stîncă și se hotărî să rămînă În așteptare pînă la răsăritul soarelui. Zorii Îl surprinseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pînza și navigă direct spre golful adăpostit de vînt, fiind de-acum avertizat, Oberlus Îl descoperi, pricină pentru care Își adună iarăși prizonierii, Închizîndu-i Încă o dată În grota de lîngă faleză. Vreme de cinci zile, oamenii lui Arístides Rivero străbătură insula pas cu pas, constatînd că o parte din depozitele de apă fuseseră reparate, iar ici-colo se distingeau urme proaspete care trădau o prezență omenească, ceea ce i-a dus la convingerea că, de fapt, nu numai un om, ci mai mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nu ajunseră pînă la el decît strigătul unor păsări neliniștite și mîrÎitul unui lup de mare care-și aștepta moartea la numai cîțiva metri distanță. Începu să se miște cu grijă cunoscînd fiecare potecă, fiecare piatră și fiecare tufiș de pe insulă, capabil s-o facă cu ochii Închiși, fără zgomot, aproape fără să trezească păsările care se odihneau În cuiburile lor. Acela era regatul său, pe care-l străbătuse de mii de ori, iar În anumite ocazii, În nopți asemănătoare, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de durere. Abia dacă se auziră pașii repezi ai unor picioare goale care se pierdeau În noapte, iar apoi, nimic. În ziua următoare, după ce stătuseră În stare de alertă, așteptînd un nou atac, oamenii lui Arístides Rivero străbătură Încă o dată insula, dar de data asta o făcură mînioși, Însetați de răzbunare. Totul fu zadarnic. Totul se dovedea din nou zadarnic, pentru că era limpede că nu aveau cum să descopere blestemata ascunzătoare a fiarei. - CÎini! strigă În cele din urmă Rivera, scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Dar acum vezi că e adevărată... Tipul ăsta există și știe să se ascundă. - În Chathman erau cîini, Îi aminti Rivera. O să mă duc să-i caut și În cîteva zile mă Întorc. Ceru să fie lăsați cinci oameni pe insulă, ca să facă de pază cu rîndul, dar aceștia refuzară. Nimeni nu voia să se expună noilor atacuri venite din beznă În schimbul a cincizeci de dubloni și era stupid să continue o căutare care ajusese asemenea rezultate nefaste pînă În prezent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cîinilor. Dacă a așteptat atîta timp, poate să mai aștepte trei zile. În acea noapte, cînd Oberlus se cățără pe culmea falezei pregătit să facă noi victime, fu surprins să constate că vaporul lipsea și, mai grijuliu ca niciodată, străbătu insula, temîndu-se de o nouă momeală pe care ar fi putut-o lăsa țintașii ascunși, dar nu descoperi nici urmă de viață omenească. La răsăritul soarelui, cercetă cu ajutorul ocheanului fiecare cotlon, fiecare sîncă, pădurice sau vîlcea și se asigură din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe care-l cîștigaseră. Puse În fața lui o busolă care rămăsese pe Río Branco, Îi porunci Niñei Carmen să se așeze la prora pînă cînd i se făcea somn și, În timp ce se Îndepărtau, se Întoarse ca să contemple, profilată la orizont, Insula Hood, „regatul lui”, singurul loc din lume unde se simțise liber și unde-și petrecuse cei mai frumoși ani din viață. Era perfect conștient că, din clipa În care aveau să pună piciorul pe continent, dacă ajungeau să o facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
el nu ezită s-o lege de drugii de la pat. - N-am chef de surprize, spuse. Știu că mai devreme sau mai tîrziu o să adorm, și nu voi Îngădui ca voi să-mi faceți de petrecanie ca să vă Întoarceți pe insulă și să așteptați să vină cineva să vă salveze... Așa o să fim mai liniștiți. Ea nu spuse nimic, pentru că știa că era zadarnic să protesteze. Se lăsă legată, Închise ochii și Încercă să adoarmă și să uite că tocmai Începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mai bine ca niciodată, de data asta din exterior, intrarea În peșteră, pricină pentru care, cu cîini sau fără, va fi fost nevoie de zile și chiar de săptămîni Întregi pînă să ajungă la convingerea că nu se afla pe insulă și că-i Înșelase Încă o dată. La vremea respectivă, el avea să fie foarte departe, pe uscat, iar dacă ajungea pe țărmul peruan, avea să traverseze Anzii și să pătrundă pentru totdeauna În pădurile sălbătice ale Amazoniei. Avea să Învețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
golașă, pentru că el, Oberlus, era Întîi de toate un supraviețuitor Înnăscut, un fetus care refuzase moartea pe vremea cînd de-abia respira, o neîmbînzită forță a naturii, În stare să-i Înfrunte și pe zeii din Olimp. În seara următoare, Insula Hood dispăruse cu totul În depărtare, iar marea, imensul ocean de la linia Ecuatorului, În Regiunea Mării Liniștite, mai liniștit și cu apele mai domoale decît cel mai liniștit și mai calm lac de munte, se transformă În singura Însoțitoare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Îi arăta că mai cîștigase un metru din cei o mie de kilometri care-l despărțeau de țintă. - N-o să ajungem niciodată, comentă Niña Carmen În arșița toridă a amiezii, la sfîrșitul primei săptămîni. În fiecare clipă am impresia că Insula Hood va apărea din nou În spatele tău. Nu Înaintăm. - Ba Înaintăm, o contrazise Oberlus, convins. Înaintăm Încet spre est, deși curentul ne deviază spre sud. - Și pe noi ne-a deviat spre sud la numai cîteva zile după ce plecaserăm din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Guayaquil, admise ea. Iar pilotul ne-a explicat că e un contracurent care vine din Panama și Împinge vapoarele la sud de Galápagos. Poate de asta am ancorat În Hood, cînd ar fi trebuit s-o facem Într-una din insulele mari, mai spre nord... N-o să ajungem niciodată! repetă ea. Oberlus nu-i răspunse, stătu pe gînduri cîteva clipe și În cele din urmă se Întoarse spre prizonierii săi: - Ați auzit, spuse. Am deviat și, chiar dacă Încercăm să ne Întoarcem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]