2,171 matches
-
-i bătătorite care smulgeau picioarele unui păianjen cu gesturi scurte și hotărâte. Omul cel elegant se numea Vânătorul. Numele său complet era Anthony St. Clair Peyrefitte Vânătorul, dar tovarășul său îl numea Puștiul De-Două-Ori. Numele îi rămăsese nu neapărat din cauza insultei indirecte pe care o sugera, ci datorită legământului des repetat al Vânătorului de a „încerca totul de două ori“. Omul ca un urs, cu aplecarea lui infailibilă către lucrurile clare, întrebase, De ce de două ori?, la care domnul Vânător replicase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Dar era o iluzie: Aleksandr Cerkasov era un nebun nevolnic, plicticos de moarte, pustiu și îngust la minte, iar frumoasa lui soție era perfect conștientă de asta. De aceea îi și purta tot timpul pică, luând-o ca pe o insultă și ca pe o umilință. El nu ripostase niciodată - nu avea cum. Atunci când intrară cei patru, contele stătea lângă șemineul nefolosit, afișând poza imemorială a aristocrației indolente și sprijinindu-se cu cotul de zid. Lângă el se afla o masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
dracului. Acum cel puțin nu va mai trebui s-o fac. Vultur-în-Zbor s-a căznit să-și scoată din gând această nebunie. Prepelicarul dispăruse din nou, dar - fapt mult mai important - apăruse din nou. De unde venea? Era vreun fel de insultă? Era ca și cum ea - sau altcineva - nu prea voia să-l lase să se stabilească în K. Simți cum îl cuprinde un val de rebeliune. Dacă era așa, poate că ar trebui s-o facă. Vânătorul dispăruse, de data aceasta dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Peckenpaw stătea aplecat gigantesc deasupra mormântului lui De-Două-Ori Vânătorul, ca un goliat tragic jelind pierderea davidului său. N-ar fi fost în stare să găsească cuvintele care să exprime ceea ce simțea, dar devenise conștient de faptul că, dincolo de glumele și insultele pe care și le aruncaseră de obicei ei doi unul altuia, între ei existase o legătură importantă: nevoia reciprocă a contrariilor. A spus: — Puștiul De-Două-Ori a fost un om dintre cei mai aleși. Irina Cerkasova avea două cuvântări de rostit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nevoie de atâta efort doar pentru a o construi! De atâta trudă... Știi, nu e tocmai un lucru ușor. N-a fost. N-am crezut că o s-o mute. — N-ai crezut, spuse Vultur-în-Zbor, timp în care adrenalina îi împingea insulta pe buze. Virgil îl privi, iar ochii lui erau cei ai unui om înfrânt. — O vom găsi, spuse el pe un ton sec. Nu poate fi departe. Nu cred că e chiar atât de priceput. Trebuie doar să mai scotocim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Liv. Am fost obligat să privesc spectacolul degradant oferit de soția mea, care cerșea, îl implora pe Grimus s-o ia cu el. Misogin cum este, el a refuzat. M-am trezit că sunt mânios pe el pentru aceastăă această insultă adusă soției mele! închipuiește-și, prietene! Cât de jos am ajuns! Atunci închipuiește-ți și furia lui Liv când a luat-o, în locul ei pe femeia numită Prepelicarul. O alegere explicabilă. El voia o servitoare, nu o amantă. Axona cea îndrăgostită nebunește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ținându-se de tema melodiei și lăsând să-i scape din când În când câte un chiuit prin care salută pianistul pentru un sunet mai măiestrit. În această dimineață, lipsa de griji și plăcerea șoferului meu mi se par o insultă, o dojană. Vreau să Înceteze. Crezi că am putea ocoli semafoarele de la New North, Winston, și s-o tăiem prin spate? Nu sunt sigură că ăsta e drumul cel mai scurt. Nu răspunde la Început, așteptând să se termine piesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
la controlul de la un an jumate câte kilograme avea? — Cum spuneam, nu sunt sigură, dar Paula mi-a zis că nu a fost absolut nimic În neregulă. — Dar ziua de naștere a lui Benjamin, bănuiesc că pe asta o știți? Insulta e atât de mușcătoare că-mi dau lacrimile imediat, de parcă aș fi ieșit afară În zăpadă. Sunt foarte bună la teste. Știu răspunsurile, dar nu știu răspunsurile astea și ar trebui să le știu. Știu că ar trebui să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
asta, ție nu? Momo a avut sarcina de a face cercetarea pieței mondiale de scutece. În câteva zile a devenit un expert deosebit de plicticos În chestiuni olfactive și de dispersie a urinei. —Scuză-mă, Kate, dar Îți dai seama câte „insulte“ poate suporta În medie un scutec? —Mulțumesc, dar asta puteam afla și de acasă. Asistenta mea mă privește neliniștită: Nu o să țină, nu? —Ce, planul? Nu, scutecul. Bineînțeles că nu. Cât de sigură ești, Kate? Dacă Bunce Înregistrează un succes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ei să soarbă Pe-un vechiu ostaș cu-ntunecime oarbă Și degețele fine ca de ceară Și-mpleticește-n-a lui neagră barbă. Un râs, un chiot, o vuire multă - Cu toții strigă, nimeni nu ascultă; Ocări frenetici sunt o desmierdare Și desmierdarea deveni insultă. Toți se iubesc - ș-o spun în gura mare. Toți au făcut din viață sărbătoare: De măști rîzînde lumea este plină, De comedianți și de femei ușoare. Murmure doar s-aud de prin unghere; Unde cu glasul blând amantul cere
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cumcă e necredincioasă, Tânărului Cicisbeo el acum căta pricină. Cu curagiu el se ridică, creasta-i roșă se-nvenină Și lugubru el îi zice: - "fugi sau mori tu, ticăloase! ". Făt-frumos gîtu-și îndoaie îndărăt și îi răspunde: 170" Nu m-atinge-a ta insultă, tu, de-origină plebeu - Diferința prea e mare, cine ești? și cine-s eu? "Eu petrec și eu fac curte cui voiesc și ori și unde". "Te-oiu sili să lupți cu mine! " iritat strigă Sultanul. Își sburli penele-n
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
caracudă La Trei-Sfetite conăcea, Lipsită de-orice trudă. Sărmana Caracudă-acum Cu traista calicește-n drum. O! jerum, jerum, jerum, O! quae mutatio rerum! Porunca de surghiun ș-aman Samson nu vra s-asculte, Dar iată vine Petrovan Din Bolgrad cu insulte; Și lui Samson i-a zis: sictir! Căci eu am fost sub Tit martir. O! jerum, jerum, jerum, O! quae mutatio rerum! Iar Bodnarachi desperat Luat-a traista-n spete Și-n lumea larg-a alergat Pîn-a dat de Sirete
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mai găsise atâta răbdare și atâta tandrețe străluminată de la dispariția mamei lui. Shams primea îngăduința și ascultarea care îi lipsiseră. La „Ulduz“, Shams nu se purta ca un proprietar, ci ca un chelner umil, care ducea tăvile. Uneori, zâmbea sub insultele celor care benchetuiau și așa, fără vin, și-l strigau de departe: „Băiete, mai adu niște poșircă islamică din aia de-i ziceți voi bere!“. După o astfel de scenă, Omar se supărase atât de rău, că sărise la gâtul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
din ce în ce mai convinsă că n-ar mai fi fost morocănos dacă ar fi avut de făcut o muncă fizică, în loc să se fâțâie de colo-colo ca o pisică pe cărămizi încinse. Părea că ia toată povestea cadavrului din canal ca pe o insultă personală. Philip Cantley, traversând scena, se opri să-i spună ceva lui Steve și observai că până și directorul artistic i se adresa cu deferență directorului său de scenă. Steve se comporta ca și cum ar fi fost stăpân peste teatru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Când te privea așa, era imposibil să nu te simți de parcă te-ai fi scufundat în ei. Păi, zise ea, are nevoie de o tipă... Făcu o pauză. Fie căuta cuvântul potrivit, fie încerca, în mod voit, să sporească efectul insultei care urma. Mă așteptam la ce e mai rău. —...isteață, zise Violet în cele din urmă. Cineva care poate să țină pasul cu el. Adică, nici eu nu-s o proastă, dar el e foarte inteligent. Are, după cum se spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
bată sau să cadă la pace, mai curând decât să prelungească la nesfârșit o situație în care viața nu mai avea nici o bucurie, iar moartea era lipsită de glorie. Or, de parcă am fi venit să-i aducem direct la cunoștință insultele pe care cu siguranță iscoadele lui i le transmiseseră deja, iată că ne înfățișam acum, soli nepieptănați și scandalagii, să-l sfidăm în propriul său palat, în fața șambelanului, a vizirului și a ofițerilor din gardă. Iar eu, slujbaș la biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aceeași neliniște pe care șeicul o întărâta fără milă. — Plecați, porniți în pribegie, lăsați-L pe Dumnezeu să vă îndrume pașii, căci dacă veți accepta să trăiți într-o țară în care sunt batjocorite învățăturile Credinței, în care sunt aduse insulte în fiecare zi Cărții Sfinte și Profetului - rugăciunea și mântuirea să fie cu El! - veți arăta un chip degradant al islamului, despre care Cel-de-Sus vă va cere socoteală în ziua Judecății. Stă scris în Carte că în ziua aceea îngerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu chipurile cele mai spânatece făceau să se audă murmure de admirație. Toate pamfletele întocmite împotriva papei ajungeau mai întâi în mâinile mele, abia după aceea fiind strecurate pe sub ușile notabilităților orașului. Unele texte nu erau decât un păienjeniș de insulte, „barbar, zgârcit, porc“ și chiar mai rău decât atât. Altele glăsuiau despre mândria romanilor: „Nicicând un neitalian nu va veni să se așeze pe tronul lui Petru!“ Oprisem orice învățătură, orice studiu, consacrându-mi timpul acestei lupte. E adevărat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
facă. Ar fi trebuit să-și aștepte rândul pentru a face cunoștință cu familia, dar încăperea fremăta. I-ar fi luat o oră să ajungă în față. Dar dacă ar fi plecat acum, gestul ar fi fost interpretat ca o insultă - și așa s-ar fi scris despre el. Nu putea să lege conversații cu străinii între timp. Nu era la o petrecere. Zâmbea politicos, înaintând încetul cu încetul. Statura și costumul ei negru îi convingeau pe îndoliați că era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
filme. Spunea că am fugit pentru că nu puteam suporta faptul că pierdusem disputa. —Disputa legată de... —... de tot. Votul pentru partidele de stânga, munca în domeniul artei. „Trăiești ca un repetent decadent din Tel Aviv.“ Asta îmi spunea. Tel Aviv. Insulta numărul unu. Maggie se opri, uitându-se în altă parte, apoi din nou la bărbatul din fața ei. —Ascultă, Uri. Știu că suferi. Și știu că sunt atât de multe lucruri de discutat. Dar trebuie să aflăm ce naiba se întâmplă. —De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
să îmi placă priveliștea. După care, n-o să vă vină să credeți, s-a suit în mașină și a plecat. Cu haina mea cu tot. Era evreu, șoferul ăsta? Maggie se împotmoli. Care era răspunsul corect? Ar fi fost o insultă să acuze un evreu de acest act perfid? Sau ar fi fost considerată o trădare mai mare angajarea din start a unui taximetrist palestinian? — Știi, nu l-am întrebat. Dar simt că am fost îngrozitor de naivă. M-am gândit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
discuția? A doua variantă mă cam vexa, ca să fiu sincer, pentru că, Între altele, putea să Însemne că, În sinea ei, păstra speranța că totuși nu m-a dus mintea să deduc ce era de dedus, iar asta Îmi părea o insultă de neiertat la adresa inteligenței mele. Am admirat Încă o dată - destul de iritat, Între noi fie vorba - teribila stăpânire de sine a acestei Eveline Fontaine, indiferent ce era În realitate: un psiholog redutabil sau un agent Interpol bine antrenat. Nimic din figura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
republicanas em Portugal, ne învață să vedem că constituționalismul este o tranzacție provizorie între absolutism și revoluție și că această stare provizorie e exploatată de o familie mult timp după momentul istoric legitim". Așadar, această "familie privilegiată", care e o "insultă adusă demnității umane", deoarece "a împiedicat vreme de secole evoluția umană", trebuia cu orice preț înlăturată. Braga a trăit destul ca să-și vadă visul cu ochii. A fost Președinte al Republicii, a fost Președinte al Comitetului Provizoriu. Anevoie de spus
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
înainte toate grupările politice vor trebui să țină seama de această forță. Programul insurgenților era destul de vag, dar se simțea, înapoia formulelor programatice, voința de a pune capăt stării de lucruri existente și, în același timp, setea de a răzbuna insultele pe care le aduseseră necontenit armatei guvernele demagogice de la moartea lui Sidonio Paes încoace. Într-adevăr, neîncrederea partidelor de stânga în armată se accentuase în ultimii ani. Antonio Maria da Silva - care înlocuise oarecum prestigiosul mit al lui Afonso - Costa
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
dar Oberlus era mai agil și mai viclean și avea, mai ales, infinit mai multă experiență În acel gen de bătăi, la care fusese nevoit să ia parte, vrînd-nevrînd, de cînd fusese suficient de mare pentru a se apăra de insultele altor băieți. Profită prin urmare de prima ocazie În care adversarul său nu era atent să-și apere testiculele și ridică brusc genunchiul, strivindu-le cu o lovitură seacă, dată cu sălbăticie. Portughezul Gamboa observă că aerul refuza să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]