KorAP: Find »[drukola/base=intrinsec & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...76 77 78 ...245 >

6,103 matches

Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522

Scholl, 1999). Anumite teorii ale motivației sunt întemeiate pe conceptul de motivație intrinsecă, așa cum este teoria autodeterminării, în timp ce alte teorii sunt întemeiate pe motivații instrumentale, în care subiectul evaluează și analizează alternative: teoria expectanței sau teoria echității. Clasificarea motivației în intrinsecă, respectiv extrinsecă precum și analiza comparativă a eficacității acestora se regăsește și în lucrările psihologilor și sociologilor români (Golu, 1974; Zamfir, 1980b). O diferențiere analitică este realizată de Leonard, Beauvais și Scholl (1999) care disting între motivația intrinsecă (comportamentul este determinat

Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
Clasificarea motivației în intrinsecă, respectiv extrinsecă precum și analiza comparativă a eficacității acestora se regăsește și în lucrările psihologilor și sociologilor români (Golu, 1974; Zamfir, 1980b). O diferențiere analitică este realizată de Leonard, Beauvais și Scholl (1999) care disting între motivația intrinsecă (comportamentul este determinat de munca în sine, fără control extern), motivația bazată pe internalizarea scopurilor (comportamentul este congruent cu sistemul propriu de valori, existând "implicare morală") și motivație instrumentală sau extrinsecă (comportamentul este adoptat ca urmare a estimărilor și alegerilor

Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
încât orice răspuns putea fi considerat un răspuns bun. Cea mai cunoscută modalitate de depășire a acestei abordări universaliste este circumscrisă teoriei motivație-igienă. Potrivit acestui model, satisfacția este un concept bidimensional, existând o categorie de factori care generează satisfacția (motivatori, intrinseci postului) și o categorie de factori care generează insatisfacția (factorii igienici, exteriori postului). Deși în prezent este operată distincția între termenii de satisfacție în muncă (job satisfaction), moralul angajaților și motivație, aceștia au fost utilizați interșanjabil. Astfel, Viteles (1953) în

Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
în ultimii treizeci de ani o schimbare a centrului de greutate de la factorii situaționali către cei dispoziționali. Tradiția măsurării satisfacției cuprinde variabilele organizaționale externe individului: condițiile fizice de muncă, varietatea și autonomia sarcinilor, recompensele, comunicarea organizațională, justiția procedurală. Dintre factorii intrinseci postului, munca în sine și mai ales perceperea muncii ca interesantă și provocatoare sunt variabilele care par a determina în cea mai mare măsură satisfacția (Saari și Judge, 2004). După anul 1980, accentul este pus pe variabilele personale, interne: trăsături

Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
pozitivă și liniară dintre satisfacție și nivelul postului în ierarhia organizației este susținută și de alți cercetători (Robie, Ryan, Schmieder, Parra și Smith, 1998). Huang și Van De Vliert (2003) atrag atenția asupra specificului național ca mediator între caracteristicile postului (intrinseci și extrinseci) și nivelul satisfacției. Dezvoltarea economică, exprimată prin sistemul bunăstării și securitatea socială, individualismul ca și caracteristică culturală precum și distanța față de putere sunt variabile care influențează nivelul satisfacției. Cei doi autori au realizat un studiul pe bază de chestionar

Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
în 49 de țări și au evidențiat diferențele privind pragmatica motivării între țări precum Nigeria și Marea Britanie. Cercetarea confirmă schema ierarhiei nevoilor, dar implicațiile acesteia capătă semnificație în contextul în care politicile companiilor multinaționale tind să supravalorizeze tehnicile de motivarea intrinsecă (empower-ment, caracterul provocator al postului, recunoaștere etc.), fără a lua în calcul specificul național și nivelul de dezvoltare economică a țărilor în care își extind afacerea. Latham (2007) prezintă evoluția cercetării relației dintre satisfacție și performanța în muncă, marcând momentele

Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
2007). Teoriile de proces văd motivația muncii dintr-o perspectivă dinamică, căutând relațiile cauzale manifestate în timp (Steers, Mowday și Shapiro, 2004). Ronen și Kraut (1980, p. 506) confirmă prin analiză factorială și analiză cluster gruparea factorilor motivaționali în factori intrinseci și extrinseci, dar consideră că această clasificare este prea simplă în raport cu complexitatea fenomenului studiat. Mitchell (1982) clasifică teoriile motivației în două mari categorii: teorii ale activării și teorii ale alegerii. Prima categorie cuprinde teoriile centrate pe nevoi ce postulează că

Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
Whiddett, 2002) propune o clasificare a teoriilor în trei grupe: teorii de tipul nevoie-motiv-valoare, teoriile alegerii cognitive și teorii autoregulatorii-metacognitive. Barbuto (2001, p. 713) propune o "taxonomie integrată a motivației în muncă" ce cuprinde cinci surse ale motivației: 1. procesele intrinseci derivate din plăcerea îndeplinirii sarcinii; 2. sursă de tip instrumental derivată din așteptarea recompenselor tangibile; 3. conceptul de sine extern derivat din dorința de îmbunătățire a reputației și imaginii; 4. conceptul de sine intern derivat din nevoia de a răspunde

Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
fost întemeiată pe experimente conduse pe animale și s-a dovedit a fi o abordare limitată, datorită ignorării componentelor cognitive. Aceasta are însă meritul de a fi generat o serie de cercetări care au condus la dezvoltarea conceptelor de motivație intrinsecă, învățare latentă, nivel optim de activare. Capitolul III Teorii de conținut despre motivație În acest capitol sunt prezentate cinci teorii ale motivației, teorii centrate pe nevoi (ierarhizate sau neierarhizate). Primele patru (teoria ierarhiei nevoilor, teoria ERG, teoria nevoii de realizare

Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
de: probabilitatea succesului, valoarea stimulativă a succesului și nevoia de realizare (în accepțiunea lui McClelland). Teoria realizării a lui Atkinson se deosebește de alte teorii centrate pe evaluarea recompensei, prin faptul că succesul este valorizat în sine, este o componentă intrinsecă și nu este conexat cu recompensa extrinsecă (Beck, 2004). Un alt concept dezvoltat de Atkinson este cel de evitare a eșecului. În teoria lui McClelland frica de eșec explică orientarea persoanelor cu nevoia de realizare dominată spre sarcini cu un

Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
în mod curent drept principali motivatori, în clasa factorilor igienici. Cadrul general al unei strategii de motivare, din această perspectivă, trebuie să ia în calcul bidimensionalitatea conceptului de satisfacție: 1. Angajații pot fi motivați doar prin intervenții la nivelul factorilor intrinseci: "individul poate obține recompense care îi vor întări aspirațiile doar din realizarea unei sarcini" (Herzberg, Mausner, Snyderman, 1959/2008, p. 114). 2. "Când factorii igienici sunt deteriorați sub nivelul pe care angajații îl consideră acceptabil, atunci apare insatisfacția în muncă

Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
abilitățile, vechimea în muncă, vârsta, sexul, apartenența etnică, statutul, efortul depus la locul de muncă. Tot inputuri pot fi: aspectul fizic, starea de sănătate, deținerea unui automobil, atributele soțului/soției etc. Rezultatele (outcomes) sunt recompensele oferite de organizație: salariu, recompense intrinseci postului, beneficii, sporuri, marcatori de status, recunoaștere formală și informală. Adams subliniază patru caracteristici ale inputurilor și rezultatelor: recunoașterea, relevanța, aditivitatea și interșanjabilitatea. O variabilă devine input atunci când este recunoscută ca parte a schimbului de către angajat sau de ambele părți

Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
persoanei îi este indiferent dacă obține sau nu rezultatul. Între valoarea pozitivă și cea negativă, valența poate lua diferite valori intermediare. Dorința de a obține un rezultat (valența pozitivă) sau aversiunea față de el (valența negativă) nu se bazează pe valoarea intrinsecă a rezultatului, ci pe anticiparea satisfacției sau a insatisfacției asociată altor rezultate la care acesta va conduce. Vroom (1964/1995, p. 18) exemplifică prin dorința unor oameni de a se alătura unui grup deoarece cred că apartenența la grup va

Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
237). Formula performanței, performanța = f (abilitate x motivație), exprimă această relație. Teoria expectanței a fost dezvoltată de o serie de autori (Porter și Lawler, Graen, Wabba și House) prin clarificarea anumitor concepte: distincția între rezultatele principale și secundare, între valențe intrinseci și extrinseci, între expectanță de nivel I și nivel II. Porter și Lawler adaugă în ecuația motivației percepția rolurilor și feedback-ul dintre performanță și efort, modelul elaborat de Lawler fiind cea mai cunoscută schemă de dezvoltare a teoriei lui

Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
VkIjk) V = Ve + VmImp + VfIpf + VpIpp + VsIps + VgIpg Valența unui rezultat (Vj) este o funcție a valenței dobândite prin internalizarea motivației (Vo), iar instrumentalitatea percepută a unui rezultat j mediază obținerea rezultatelor. Performanța este o funcție a recompenselor extrinseci și intrinseci: implicarea Ego-ului (Ve), banii (Vm), stimulentele (Vf), promovarea (Vp), suportul (Vs), acceptarea din partea grupului (Vg) și instrumentalitatea corespunzătoare acestora. House (1971) M = IVb + E1 (IVa + Σn i=1 (E2i Evi) i = 1, ...n Motivația pentru muncă (M) este o funcție

Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
Ve), banii (Vm), stimulentele (Vf), promovarea (Vp), suportul (Vs), acceptarea din partea grupului (Vg) și instrumentalitatea corespunzătoare acestora. House (1971) M = IVb + E1 (IVa + Σn i=1 (E2i Evi) i = 1, ...n Motivația pentru muncă (M) este o funcție a valenței intrinseci asociată cu îndeplinirea sarcinii (IVa), a performanței în sarcină (IVb), a valenței extrinseci (Vi) și a expectanțelor corespondente (E2i Evi) Până în anii '90 cercetarea empirică ce urmărea testarea teoriei expectanței a avut proporții impresionante, fiind identificate 77 de studii care

Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
modelul expectanței sunt diminuate în principal datorită faptului că raționalitatea subiectivă este incompatibilă cu modul în care oamenii fac alegeri și procesează informația (deciziile umane sunt departe de a fi optimal normative). La acestea se adaugă importanța scăzută acordată motivației intrinseci și ignorarea diferențelor individuale în explicarea efortului. Dezvoltarea în teoria expectanței a conceptelor de valență și instru-mentalitate s-a realizat în direcția creșterea numărului variabilelor studiate și a complexității formulelor de calcul. Avându-și originea în teoria normativă, utilizarea modelelor

Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
de alta parte prin limitele conceptuale și pragmatice. 4.3. Teoria caracteristicilor postului Modelul caracteristicilor postului, publicat în anul 1976 de J. R. Hackman și Greg R. Oldham, este centrat pe conținutul muncii și designul postului, considerate determinanți ai motivației intrinseci. Conceptul de motivație intrinsecă este definit ca "gradul în care un individ trăiește sentimente interne pozitive atunci când realizează efectiv o sarcină de lucru" (Oldham, 1976, p. 559). Ideea potrivit căreia munca în sine este principalul motivator nu este una nouă

Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
limitele conceptuale și pragmatice. 4.3. Teoria caracteristicilor postului Modelul caracteristicilor postului, publicat în anul 1976 de J. R. Hackman și Greg R. Oldham, este centrat pe conținutul muncii și designul postului, considerate determinanți ai motivației intrinseci. Conceptul de motivație intrinsecă este definit ca "gradul în care un individ trăiește sentimente interne pozitive atunci când realizează efectiv o sarcină de lucru" (Oldham, 1976, p. 559). Ideea potrivit căreia munca în sine este principalul motivator nu este una nouă. Cu zece ani înainte

Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
inclusă în procese mai ample cum sunt cele de reproiectare a designului organizațional sau reengineering. 4.3.1. Implicații practice și manageriale ale teoriei caracteristicilor postului Teoria caracteristicilor postului furnizează pârghiile ce pot fi utilizate în organizații pentru creșterea motivației intrinseci. Cele cinci caracteristici pot fi aplicate în proiectarea posturilor nou create, dar și în reproiectarea celor existente. De asemenea, teoria afirmă că potrivirea angajat-post este bidirecțională: "pentru a maximiza eficiența, angajații care își doresc satisfacerea nevoii de creștere ar trebui

Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
și nu muncii în sine, rezultând într-o mai mică apreciere a caracteristicilor sarcinii" (Oldham, 1976, pp. 567-568). În literatura dedicată pragmaticii motivării îmbogățirea postului este una dintre tehnicile principale. Modelul caracteristicilor postului furnizează "ingredientele" necesare reproiectării posturilor astfel încât motivația intrinsecă a angajaților să poată fi crescută. Cele cinci caracteristici reprezintă pașii ce trebuie urmați pentru a transforma posturile configurate în manieră tayloristă în posturi care să permită valorificarea potențialului uman prin resemnificarea muncii în sine. 4.3.2. Limite, critici

Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
postului, dar și efectul pe care îl au caracteristicile asupra percepției liderilor. 4.4. Teoria evaluării cognitive Teoria autodeterminării (self-determination theory), elaborată de Deci și Ryan în anul 1985, a generat un adevărat curent de gândire în jurul ideii de motivație intrinsecă. Cei doi profesori de la universitatea Rochester și-au dezvoltat în ultimii treizeci de ani teoria, extinzându-i aplicabilitatea în domenii precum educația, sănătatea, exercitarea rolurilor de părinte, sportul, sănătatea mentală, mediul organizațional. Teoria este definită de autori ca o teorie

Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
centrate pe nevoi (teoriile de conținut) răspunzând la întrebarea: ce determină și energizează comportamentul, cât și cea a teoriilor de proces (teorii cognitive), prin ilustrarea mecanismelor de activare și direcționare a comportamentului. Conceptele centrale ale teoriei sunt cele de motivație intrinsecă, nevoia de competență și nevoia de auto-determinare. Motivația intrinsecă se întemeiază pe nevoile înnăscute și organice de competență și auto-determinare. Acestea energizează o mare varietate de comportamente și procese psihologice pentru care recompensele principale sunt eficacitatea și autonomia. Nevoile intrinseci

Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
ce determină și energizează comportamentul, cât și cea a teoriilor de proces (teorii cognitive), prin ilustrarea mecanismelor de activare și direcționare a comportamentului. Conceptele centrale ale teoriei sunt cele de motivație intrinsecă, nevoia de competență și nevoia de auto-determinare. Motivația intrinsecă se întemeiază pe nevoile înnăscute și organice de competență și auto-determinare. Acestea energizează o mare varietate de comportamente și procese psihologice pentru care recompensele principale sunt eficacitatea și autonomia. Nevoile intrinseci diferă de trebuințele primare prin faptul că nu sunt

Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
intrinsecă, nevoia de competență și nevoia de auto-determinare. Motivația intrinsecă se întemeiază pe nevoile înnăscute și organice de competență și auto-determinare. Acestea energizează o mare varietate de comportamente și procese psihologice pentru care recompensele principale sunt eficacitatea și autonomia. Nevoile intrinseci diferă de trebuințele primare prin faptul că nu sunt rezultate din deficitul celular și nu acționează ciclic. (Deci și Ryan, 1985, p. 32) Motivația intrinsecă există în mod natural, avându-și originea în structurile psihologice umane și poate motiva comportamentul

Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]