2,710 matches
-
de cunoaștere pregătită să treacă la travaliul noetic, adică la producerea de noi cunoștințe veritabile, prin demonstrație (raționament științific); sunt, altfel spus, pentru însăși facultatea care le-a produs. Pe de altă parte însă, principiile științei nu sunt însuși intelectul intuitiv; pentru că ele reprezintă ceva anterior actului de preluare (a regulii după care gândirea se gândește pe sine); acesta este motivul pentru care Aristotel prelungește operația constituirii principiilor științei, activând un întreg scenariu, alcătuit, așa cum s-a precizat mai sus, din
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sine); acesta este motivul pentru care Aristotel prelungește operația constituirii principiilor științei, activând un întreg scenariu, alcătuit, așa cum s-a precizat mai sus, din cele patru momente (percepția, amintirea, experiența și principiul). În plus, deși intuiția (în sens de intelect intuitiv) prinde individualul, ea are, totodată, în chiar această preluare a individualului, universalul. Dar distincția între acești doi termeni rămâne și, de asemenea, este instituită și altă diferență, aceea dintre particular și general (am putea spune, forțând puțin semantica termenilor, specie
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cunoașterii. Regulile pe care Aristotel le va formula, în cadrul proiectului logicii-organon, sunt legate intim de aceste diferențe; precum și de ideea unei gândiri care se gândește pe sine, idee care întemeiează și justifică diferențele amintite. Dacă principiile sunt prinse prin intelectul intuitiv, operațiile anterioare percepția, amintirea și experiența (generalizarea) își au rostul numai în această mișcare către principiu. Fără acesta, ele nu ar avea nici o semnificație cognitivă. Și-o capătă pe aceasta doar așezate astfel, într-o asemenea ordine; iar ceea ce este
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
către principiu. Fără acesta, ele nu ar avea nici o semnificație cognitivă. Și-o capătă pe aceasta doar așezate astfel, într-o asemenea ordine; iar ceea ce este valabil pentru principii, va fi valabil și pentru ele. Principiul, ca "obiect" al intelectului intuitiv 81, reprezintă, pe de o parte, o formalizare. Intelectul intuitiv care ajunge la principii este asemenea gândirii care se gândește pe sine (nous) și care admite, pentru sine, două "poziții": gândirea care gândește și gândirea care este gândită. Aceste două
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cognitivă. Și-o capătă pe aceasta doar așezate astfel, într-o asemenea ordine; iar ceea ce este valabil pentru principii, va fi valabil și pentru ele. Principiul, ca "obiect" al intelectului intuitiv 81, reprezintă, pe de o parte, o formalizare. Intelectul intuitiv care ajunge la principii este asemenea gândirii care se gândește pe sine (nous) și care admite, pentru sine, două "poziții": gândirea care gândește și gândirea care este gândită. Aceste două poziții, date printr-o diferență nemijlocită, trec, în cazul unei
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
printr-o diferență nemijlocită, trec, în cazul unei gândiri care nu se gândește doar pe sine, ci gândește și altceva diferit de sine, așa cum este gândirea omenească, în funcțiunile logice S și P. De aceea principiul, ca obiect al intelectului intuitiv (nous), este, în esența sa, ceva formal. Dar Aristotel nu-l lasă astfel; preocupat de constituirea științei, el va miza și pe un conținut al acestei forme, S P. Tocmai pentru aceasta el construiește scenariul inducției, prin care se trece
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
conținut al acestei forme, S P. Tocmai pentru aceasta el construiește scenariul inducției, prin care se trece de la simpla percepție a unui lucru, prin amintirea imaginii astfel căpătate, până la experiență; și de aici, la principii, însă doar prin intervenția intelectului intuitiv. Inducția este calea de procurare a unui conținut pentru forma judicativă originară, formală ca atare. Prin ea și prin producerea principiilor de către intelectul intuitiv, știința își capătă propriile temeiuri. Principiile vor constitui premise ale raționamentelor științifice. Dar să fie vorba
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
amintirea imaginii astfel căpătate, până la experiență; și de aici, la principii, însă doar prin intervenția intelectului intuitiv. Inducția este calea de procurare a unui conținut pentru forma judicativă originară, formală ca atare. Prin ea și prin producerea principiilor de către intelectul intuitiv, știința își capătă propriile temeiuri. Principiile vor constitui premise ale raționamentelor științifice. Dar să fie vorba la propriu despre un conținut pentru acea formă? Și, daca avem un conținut, acesta schimbă ceva în privința formei? Trece aceasta din urmă în altceva
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Aristotel, în contextul evocat? Se întrevede deja elementul lipsă din această "formulă" a condițiilor științei: este vorba despre adevăr. Toată cercetarea lui Aristotel are sensul formulării condițiilor de posibilitate ale adevărului. Dintre toate "facultățile" cunoașterii opinia, raționamentul, știința și intelectul intuitiv doar acesta din urmă produce adevărul ca atare, fără nici un pericol de eroare. Din acest punct de vedere, adevărul este ca atare ceva formal, asemenea intelectului intuitiv, mai bine zis, principiului ca obiect al său. Numai că adevărul, deși prin
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de posibilitate ale adevărului. Dintre toate "facultățile" cunoașterii opinia, raționamentul, știința și intelectul intuitiv doar acesta din urmă produce adevărul ca atare, fără nici un pericol de eroare. Din acest punct de vedere, adevărul este ca atare ceva formal, asemenea intelectului intuitiv, mai bine zis, principiului ca obiect al său. Numai că adevărul, deși prin natura sa ceva formal, reprezintă o corespondență, între formă (S P) și anumite "fapte". Cum sunt procurate aceste fapte? Desigur, prin inducție. Rostul acesteia se lămurește acum
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
formal, reprezintă o corespondență, între formă (S P) și anumite "fapte". Cum sunt procurate aceste fapte? Desigur, prin inducție. Rostul acesteia se lămurește acum: unul dintre termenii adevărului adevărul fiind prin natura sa formal este asigurat de inducție. Dacă intelectul intuitiv uman ar fi identic gândirii care se gândește pe sine (inteligenței divine), atunci nu ar fi nevoie de inducție. Dar intelectul intuitiv uman nu este perfect, ceea ce înseamnă că el nu poate atinge adevărul ca atare, fără intervenția unei facultăți
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
lămurește acum: unul dintre termenii adevărului adevărul fiind prin natura sa formal este asigurat de inducție. Dacă intelectul intuitiv uman ar fi identic gândirii care se gândește pe sine (inteligenței divine), atunci nu ar fi nevoie de inducție. Dar intelectul intuitiv uman nu este perfect, ceea ce înseamnă că el nu poate atinge adevărul ca atare, fără intervenția unei facultăți diferită de sine, care să asigure cel de-al doilea element al adevărului-corespondență: faptul, "lucrul"; urmându-l îndeaproape pe Aristotel: imaginea corespunzătoare
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
gândesc". Dar ce anume îi corespunde acesteia, dintre ipostazele cunoștinței? Căci la Kant funcționează un soi de "trialism" al facultății, al funcției sale sintetice și al produsului acesteia ca ipostază a cunoștinței. Astfel, sensibilitatea (ca facultate) are alături funcția sintezei intuitive prin spațiul și timpul a priori și intuiția (unui obiect, ca fenomen); imaginația (ca facultate) are alături funcția sintezei schematice și schema ca atare; iar intelectul, funcția sintezei categoriale și categoria propriu-zisă. Ce funcție și ce ipostază a cunoștinței îi
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sunt "generate" de intelect, pot fi trebuind să fie judecăți sintetice a priori. Axiomele intuiției și anticipațiile percepției, numite de Kant "principii matematice", proprii categoriilor cantității (unitate, multiplicitate, totalitate), respectiv celor ale calității (realitate, negație, limitație), posedă o "certitudine perfectă intuitivă", pentru că au o relație directă cu intuițiile pure de spațiu și timp. Analogiile experienței și postulatele gândirii empirice, numite principii dinamice, proprii categoriilor relației (substanță, cauzalitate, comunitate), respectiv celor ale modalității (posibilitate, existență, necesitate), care sunt, de asemenea, necesare și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
spațiu și timp. Analogiile experienței și postulatele gândirii empirice, numite principii dinamice, proprii categoriilor relației (substanță, cauzalitate, comunitate), respectiv celor ale modalității (posibilitate, existență, necesitate), care sunt, de asemenea, necesare și a priori, posedă o "certitudine perfectă discursivă", însă, nu intuitivă asemenea celor dintâi. Cumva, tocmai raportul de timp implicat de fiecare tip de principiu al intelectului pur determină specia de certitudine care însoțește principiul. Acest fapt este cu totul semnificativ pentru aplicarea acestor principii, ceea ce înseamnă: pentru constituirea cunoștinței, a
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Dată fiind această situație, oarecum contradictorie, trebuie să intervină mediatorul despre care am vorbit mai sus: schema imaginației, aplicată în mod transcendental, schemă posibilă doar prin determinarea a priori a timpului. De altminteri, obiectul însuși, devenit acum fenomen datorită sintezei intuitive prin spațiu și timp (intuițiile pure), schematizat, printr-o sinteză nouă imaginativă, trebuie să participe la ordinea "logică" a unei categorii, care, supusă ea însăși principiilor pure ale intelectului, exprimă sinteza tuturor fenomenelor, însă nu în mod actual imposibil, de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aceasta înseamnă că însăși legarea percepțiilor într-o experiență urmează regulile înlănțuirii logice a conceptelor intelectului. Experiența posibilă este element constitutiv al cunoștinței veritabile judecata sintetică a priori alături de schema imaginativă (posibilă ea însăși prin "lucrarea" intelectului) și de sinteza intuitivă spațio-temporală. Fără aceastea din urmă, care exprimă, în esență, raporturi de timp, nu este posibilă cunoștința veritabilă; dar nu este posibil nici fenomenul, adică obiectul cunoștinței. Raportul de timp determină fenomenul, potrivit celor trei moduri temporale. De aceea capătă semnificații
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
niște "obiecte" care nu pot avea niciodată statut de fenomen, care nu fac parte din experiență și pe care le-am putea accepta numai dacă ar fi posibilă, printre facultățile noastre de cunoaștere, o intuiție intelectuală (totuși, imposibilă, potrivit condiționărilor intuitive stabilite de Kant), care să permită intelectului aplicarea conceptelor sale la lucrurile în sine. Legarea unui asemenea obiect de o categorie, într-o judecată, conduce la cunoștința aparentă. La fel se întâmplă și atunci când conceptul pur rațional ("Ideea") primește o
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
p. 393. 79 Pentru o discuție a acestei răvășitoare probleme, a se vedea Pierre Aubenque, Op. cit.; Introducere, Cap. II: "Filosofie primă sau metafizică?". 80 Husserl, Erfahrung und Urteil. Untersuchungen zur Genealogie der Logik, p. 64. 81 "... principiile sunt obiectul intelectului intuitiv ..." Analitica secundă, II, 19, 100 a; 191. 82 (1) " Este deci evident că trebuie să cunoaștem primele principii cu ajutorul inducției. Căci în acest chip senzația ne dezvăluie generalul."; (2) "Deoarece totuși numai intelectul intuitiv este mai adevărat decât știința, principiile
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
64. 81 "... principiile sunt obiectul intelectului intuitiv ..." Analitica secundă, II, 19, 100 a; 191. 82 (1) " Este deci evident că trebuie să cunoaștem primele principii cu ajutorul inducției. Căci în acest chip senzația ne dezvăluie generalul."; (2) "Deoarece totuși numai intelectul intuitiv este mai adevărat decât știința, principiile sunt obiectul intelectului intuitiv." Analitica secundă, II, 19, 100 a; pp. 189-191. 83 Cf. G. Patzig, Silogistica aristotelică. Cercetări logico-filologice asupra cărții "A" a "Analiticelor prime". 84 Pentru stilul formal, Cf. Analitica primă, I
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
19, 100 a; 191. 82 (1) " Este deci evident că trebuie să cunoaștem primele principii cu ajutorul inducției. Căci în acest chip senzația ne dezvăluie generalul."; (2) "Deoarece totuși numai intelectul intuitiv este mai adevărat decât știința, principiile sunt obiectul intelectului intuitiv." Analitica secundă, II, 19, 100 a; pp. 189-191. 83 Cf. G. Patzig, Silogistica aristotelică. Cercetări logico-filologice asupra cărții "A" a "Analiticelor prime". 84 Pentru stilul formal, Cf. Analitica primă, I, 28, 45 a. 85 Analitica primă, I, 27, 43 b
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în modul cum comunica elevilor informațiile, fiind un susținător al adevărului științific. Însăși timbrul vocii era adecvat mesajului informațional, imprimând informației o nuanță convingătoare. Alături de această nuanțare sonoră informațiile transmise elevilor în lecții erau însoțite de un bogat material didactic intuitiv, planșe, reușind astfel o “dramatizare” a lecției. Așa cum afirmă și principiile didactice generale, în munca la catedră nu pot fi neglijate aspecte ce țin de latura exterioară de ținută și comportarea învățătorului care influențează latura formativ-educativă a elevului. Modest, cu
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
-se lecția și exercitându-le limbajul și gândirea. Din asocierea mai multor cazuri, s-a stabilit regula, adusă la lumină elevilor pe calea inductivă”. O altă latură a activității didactice a fost preocuparea de a confecționa el însuși material didactic intuitiv folosit în lecții. De un real folos în transmiterea noilor cunoștințe îi erau lucrările din biblioteca personală: colecția revistelor de pedagogie, Atlasul botanic, manuale de metodică și pedagogie, lucrări din domeniul geografiei, istoriei, științelor naturii, agriculturii, desen, muzică, matematică, literatură
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
egală măsură mi-au direcționat alegerile și perspectivele profesionale. Am lucrat cu oameni minunați pe fiecare disciplină în parte și am avut șansa de a cunoaște „legende profesional-didactice” de la care am preluat în mare măsură registrul unui afișaj didactic profesional, intuitiv, moderat în a face aprecieri, echilibrat și asertiv în relație cu cei din jur, fie elevi, fie adulți. Pe matematică am lucrat cu distinsa doamnă Maria Popescu și emblematicul domn Mihai Țarălungă, ultimul dintre aceștia fiind discipol al marelui matematician
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
ar fi fost urât dacă urâtul n-ar fi fost atât de dulce, un urât ca mirosul florilor de măr cari cad scuturate de vânt, urâtul melancolic ce naște în om după ce a citit un idil sau o poezie liniștită, intuitivă, cu bucurii și nefericiri modeste; în asemenea momente omul tânăr simte intrând în el liniștea bătrâneței și mai că-ți vine să te apuci de lucrul cel mai plăcut, de acela de a-ți recapitula viața scurtă or lungă, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]