2,961 matches
-
este vorba de lucruri concrete, de bani, de prestigiu, de poziția printre ceilalți, invidia devine un element abrutizant", prezent aproape de la sine. Potrivit viziunii acestuia, "pizma este cel mai răspândit viciu. Își are originea în caracterul nostru de animale gregare. Invidiem, pentru că semănăm unii cu alții" și pentru că "majoritatea lucrurilor la care râvnim sunt cele pe care le vedem la alții" (Savater, 2008, p. 174)55. Actul de a râvni este unul dintre temeiurile invidiei. Principala problemă pentru invidioși este: "de ce
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
între altele ca principiu (declarat) egalitatea. Încă de timpuriu, S. Kierkegaard a remarcat faptul că într-o societate nivelatoare, în care egalitatea este țelul anunțat, invidia este cu atât mai puternică (1999, 2002). Dat fiind că suntem egali, oricine poate invidia pe oricine (Savater, 2008, p. 175). "Niciunul dintre noi nu se consideră exclus de nicăieri; orice lucru pe care-l are cineva putem să-l avem și noi", arată gânditorul spaniol (idem, p.176). Fr. Wilks (2003) face parte dintre
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
176). Fr. Wilks (2003) face parte dintre cei care susțin faptul că invidia, oricât de rușinoasă ar fi, stă la baza societății capitaliste. "O parte din ceea ce ne face să câștigăm bani, statut social și posesiuni scrie psihoterapeutul britanic este invidia față de aceia care au deja" (2003, p. 146)56. În societatea de hiperconsum și hiperconcurențială, ceea ce generează invidia democratizată este dorința de a urca și de a acumula, de a domina și de a fi admirat. André Maurois, celebrul scriitor
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
respect, poziție, stabilitate, aură sau statut social" (înalt), ne asigură S. Pinker (2009, p. 560)57. Bunăoară, să spunem, dacă vom obține succes după succes, recunoaștere și admirație, oricât de meritate, dacă vom avea mereu reușite, noroc, realizări, vom declanșa invidia. Reușita noastră îi irită pe cei care râvnesc (la) același loc, (la) același public, (la) aceeași izbândă, (la) aceeași atenție, (la) aceeași recunoaștere. Oamenii nu sunt niciodată invidioși pe eșecurile, suferințele sau banalitatea/cenușiul altora, ci pe fericirea, norocul și
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Goleman, 2005). C-o vrem sau nu, pretutindeni succesul unora favorizează apariția ranchiunei altora. Invidiile și bucuria răutăcioasă, ironiile, bârfele și minimalizările înfloresc peste tot. Prestigiu, celebritate, frumusețe, seducție, noroc în dragoste, fericirea de a fi iubit/ă, toate provoacă invidia în timpurile hipermoderne (Lipovetsky, 2007, p. 288). Ea este ca un curent de lavă topită care cuprinde și înghite tot ce atinge (Lippman, 2009). b. Apoi, între democrație și invidie este o strânsă legătură întrucât, susțin specialiștii, în societatea actuală
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
o binefacere, nu numai pentru noi, dar și pentru societate ca întreg", precizeză Fr. Lelord și Ch. André (2003, p. 83). Pe de altă parte, privită din celălalt unghi, relația invidios-invidiat conține și o altă semnificație, căci astăzi, a fi invidiat este o formă de prestigiu, de recunoaștere. Cine ne invidiază ne aduce, de fapt, un omagiu. Ne putem simți măguliți, întrucât ne vedem ridicați pe o poziție superioară celui ce ne invidiază. Altfel spus, nu numai că invidiem tot felul
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
ca întreg", precizeză Fr. Lelord și Ch. André (2003, p. 83). Pe de altă parte, privită din celălalt unghi, relația invidios-invidiat conține și o altă semnificație, căci astăzi, a fi invidiat este o formă de prestigiu, de recunoaștere. Cine ne invidiază ne aduce, de fapt, un omagiu. Ne putem simți măguliți, întrucât ne vedem ridicați pe o poziție superioară celui ce ne invidiază. Altfel spus, nu numai că invidiem tot felul de lucruri, de succese, de realizări, de facilități, dar invidiem
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
și o altă semnificație, căci astăzi, a fi invidiat este o formă de prestigiu, de recunoaștere. Cine ne invidiază ne aduce, de fapt, un omagiu. Ne putem simți măguliți, întrucât ne vedem ridicați pe o poziție superioară celui ce ne invidiază. Altfel spus, nu numai că invidiem tot felul de lucruri, de succese, de realizări, de facilități, dar invidiem chiar "condiția celui invidiat" (Savater, 2008, p. 176). Invidiem pe cel invidiat pentru că este invidiat... Analizată mai profund din punct de vedere
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
a fi invidiat este o formă de prestigiu, de recunoaștere. Cine ne invidiază ne aduce, de fapt, un omagiu. Ne putem simți măguliți, întrucât ne vedem ridicați pe o poziție superioară celui ce ne invidiază. Altfel spus, nu numai că invidiem tot felul de lucruri, de succese, de realizări, de facilități, dar invidiem chiar "condiția celui invidiat" (Savater, 2008, p. 176). Invidiem pe cel invidiat pentru că este invidiat... Analizată mai profund din punct de vedere psihologic, putem spune că atunci când ne
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
invidiază ne aduce, de fapt, un omagiu. Ne putem simți măguliți, întrucât ne vedem ridicați pe o poziție superioară celui ce ne invidiază. Altfel spus, nu numai că invidiem tot felul de lucruri, de succese, de realizări, de facilități, dar invidiem chiar "condiția celui invidiat" (Savater, 2008, p. 176). Invidiem pe cel invidiat pentru că este invidiat... Analizată mai profund din punct de vedere psihologic, putem spune că atunci când ne cuprinde invidia, "uităm toate lucrurile bune legate de noi înșine și ne
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
simți măguliți, întrucât ne vedem ridicați pe o poziție superioară celui ce ne invidiază. Altfel spus, nu numai că invidiem tot felul de lucruri, de succese, de realizări, de facilități, dar invidiem chiar "condiția celui invidiat" (Savater, 2008, p. 176). Invidiem pe cel invidiat pentru că este invidiat... Analizată mai profund din punct de vedere psihologic, putem spune că atunci când ne cuprinde invidia, "uităm toate lucrurile bune legate de noi înșine și ne obsedează numai ceea ce nu suntem sau ceea ce nu avem
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
ne vedem ridicați pe o poziție superioară celui ce ne invidiază. Altfel spus, nu numai că invidiem tot felul de lucruri, de succese, de realizări, de facilități, dar invidiem chiar "condiția celui invidiat" (Savater, 2008, p. 176). Invidiem pe cel invidiat pentru că este invidiat... Analizată mai profund din punct de vedere psihologic, putem spune că atunci când ne cuprinde invidia, "uităm toate lucrurile bune legate de noi înșine și ne obsedează numai ceea ce nu suntem sau ceea ce nu avem. Imaginația alimentată de
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
pe o poziție superioară celui ce ne invidiază. Altfel spus, nu numai că invidiem tot felul de lucruri, de succese, de realizări, de facilități, dar invidiem chiar "condiția celui invidiat" (Savater, 2008, p. 176). Invidiem pe cel invidiat pentru că este invidiat... Analizată mai profund din punct de vedere psihologic, putem spune că atunci când ne cuprinde invidia, "uităm toate lucrurile bune legate de noi înșine și ne obsedează numai ceea ce nu suntem sau ceea ce nu avem. Imaginația alimentată de invidie este deosebit de
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
globală a celuilalt; • devalorizarea sistemului care i-a permis celuilalt să obțină avantajul; • la toate acestea, putem adăuga și pura și simpla sinceritate față de noi înșine, autoanaliza și judecata echilibrate (Epstein, 2008, p. 159). Strategiile prezentate, menite să (ne) controleze invidia, nu au același efect asupra dispoziției noastre, a relațiilor cu ceilalți și, probabil, asupra sănătății noastre. Încercând să deslușim cât mai clar și cât mai complet această emoție, putem remarca faptul că invidia nu se manifestă în stare pură. Amestecată
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
și a capacităților celuilalt. Așa cum între invidie și resentiment există o legătură mai mult sau mai puțin profundă, activă, persistentă, tot astfel există o relație între invidie și gelozie. Într-o anumită măsură/până la un anumit punct, gelozia seamănă cu invidia, dar ea gelozia implică întotdeauna trei persoane. De asemenea, suntem invidioși/ invidioase pe fericirea, pe reușitele sau pe bunurile altora, dar suntem geloși pe ceea ce dorim să păstrăm. Prin urmare, dacă invidia este centrată pe ceea ce a realizat/obținut celălalt
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
competiția nu există fără comparație. C-o vrem sau nu, suntem învățați încă de mici să (ne) comparăm; am fost condiționați în acest sens. Gelozia este rezultatul condiționarii în a ne compara. Dacă am înceta comparația, ar înceta nu numai invidia, dar și gelozia. În cele din urmă, fiecare suntem niște originale, cu bunele și cu relele noastre. " Fiecare ființă este unică și incomparabilă", scrie Osho (2003, p. 62). Nimeni nu a fost vreodată la fel ca noi și nimeni nu
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
ne preocupe și să ne domine în același timp gelozia, mai bine ne investim întreaga energie în iubire. Iubind, gelozia este eliminată. "Nici un îndrăgostit adevărat nu știe ce este gelozia", este convins Osho (p. 2003, p. 73). Dar nu numai invidia și gelozia ne răscolesc și ne chinuie, ci și ura. Potrivit lui G. Lipovetsky (2007), departe de a domoli pasiunile umane, civilizația bunăstării intensifică sentimentele de gelozie și de ură, rivalitatea și competițiile pline de ranchiună dintre egali (vezi p. 134
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Ellis, A. (2006), Terapia comportamentului emotiv-rațional. Cum să fii fericit, imperturbabil și stăpân pe sine, București, Editura Antet XXI Press. Enright, R.D. (2008), Cum să dăruiești iertarea. Pași către dizolvarea furiei și recăpătarea speranței, București, Editura Trei. Epstein, J. (2008), Invidia, Iași, Editura Tipo Moldova. Filliozat, I. (2006a), Emoțiile și trăirile copiilor, București, Editura Cosmos. Filliozat, I. (2006b), Inteligența inimii. Bazele gramaticii emoționale, București, Editura Cosmos. Fisher, R., Kopelman, E., Schneider, A.K. (2003), Dincolo de Macchiavelli. Instrumente utile pentru o bună
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
invidie servește unui scop util. Trebuie să se reflecte în muncă, în perseverență și confruntarea cu problemele noastre" (p. 80). 53 Uneori, a fi invidioși este ca și cum am fi îndrăgostiți: suntem de-a dreptul obsedați de persoana pe care o invidiem (Holmes, Holmes, 2001). 54 Am mai putea adăuga mândria și ambiția... 55 Potrivit lui Fr. Savater, concurența și invidia "își au originea în caracterul nostru social, care pot deveni și o amenințare pentru societate" (2008, p. 175); vom vedea, mai departe
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
fi precum ipocrizia, răutatea, ura sau nerușinarea fără limite, fără fund (Epstein, 2008). 65 În general, invidia (malignă) ne înveninează cele mai apropiate relații: cu frații, cu vecinii, cu prietenii, cu părinții și colegii (de serviciu). Avem tendința să-i invidiem pe cei mai apropiați (oameni/semeni/prieteni) din cel puțin două motive: • putem face mai ușor comparațiile; • avem, în general, aceeași viziune asupra a ceea ce este important pentru a defini valoarea și recunoașterea unui individ. 66 Foarte aproape de interpretarea psihanalitică
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
bun cultural". "Dreptul de autor a fost elaborat în jurul câtorva concepte simple, aparent evidente, care constituie structura sa elementară. Expunerea acestor concepte și articularea lor selectează o concepție cu totul originală asupra artei și literaturii, care nu are de ce să invidieze teoriile cele mai subtile ale esteticii, ale criticii literare sau ale sociologiei artei." Bernard Edelman, 1989, p. 5. Edelman amintește principalele criterii care determină definirea operei (sau care permit să se vorbească despre o operă). Aceasta este o "creație" cu
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
de chinurile ce-i amenințau, încât le chemau spre ei și spuneau: „«Pentru ce șovăiți? Pentru ce stați? Să-mi fie scrijelat trupul (striga Gordie)! Să-mi fie răsucite mădularele! Să-mi fie chinuite oricât veți voi! Să nu-mi invidiați cumva fericita mea nădejde! Cu cât veți prelungi chinurile, cu atât îmi veți prilejui o răsplată mai mare! Am o înțelegere cu Stăpânul: în locul rănilor de pe trup, îmi va înflori la înviere haină luminoasă; în locul necinstirii, cununile; în locul închisorii, raiul
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
un pic de filozofie. Ce vi s-a întâmplat? A aruncat Cresus 36 cu noroi în dumneavoastră? Mondor v-a răpit dragostea pentru firimitura voastră de pâine? Sau poate Zoilus 37 a cumpărat împotriva dumneavoastră o diatribă la gazetă? Nu invidiez carul lui Cresus; renumele meu, prin faptul că nu valorează nimic, scapă limbii lui Zoilus; cât privește firimitura mea de pâine, niciodată, niciodată nici măcar umbra celei mai ușoare sarcini... Ah! Vă urmez! Unde îmi era capul? Sunteți, dumneavoastră de asemenea
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
care este logica, și lumea reală. - Îți acord că atâta vreme cât logica este în mișcare trebuie lăsată în pace, pentru că nu știu ce va da în viitor. Pe de altă parte, este în ea un model de exactitate pe care oricine îl poate invidia dacă își propune să obțină nu adevăruri goale, ci adevăruri cu exactitate cu tot. Și tocmai aici e drama mea: că nu am obținut și exactitatea. De asta nu mă poate lua Carnap în serios: pentru că am adevăruri fără exactitate
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ca o gagică. Mă bucur că îți merge atât de bine la Heidelberg și, deși nu crezi, admir furorul tău heideggerian. Sigur că e "dement și inutil"! Dar am sfârșit prin a vedea în asta o virtute, pentru care te invidiez. Cu adevărat dement și inutil e modul cum îmi umplu eu zilele. Continui să risipesc fiecare secundă și să nu adun decât ceea ce se adună de la sine, în arbitrarul unor zile oarbe." Andrei este pesemne cel mai vesel om trist
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]