18,349 matches
-
poate că avem nevoie de bani, dar nu de foarte mulți, îi zise Aidan. De fiecare dată când te gândești la finanțele noastre, uiți că și eu am o slujbă bine plătită. Și că salariul meu poate acoperi cheltuielile cu ipoteca. Mi-au confiscat Acura, spuse ea posacă. —Și? — Am nevoie de o mașină. — Mai există și Priusul, îi aminti el zâmbind, iar apoi deveni serios. Am putea să ne întoarcem în Irlanda. Femeia își îndoi genunchii sub bărbie și îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
e o proprietate superbă. Și de la etaj are vedere spre lac. Ei bine, își spuse Darcey, are potențial. Dar nu era sigură că îi revenea ei misiunea de a scoate la vedere acest potențial. La urma urmei, avea deja o ipotecă enormă pe apartamentul ei din Irlanda. (Nu se hotărâse încă ce să facă în privința lui. Se gândea să îl închirieze, dar nu-i plăcea să știe că altcineva trăia în propria ei casă. Deocamdată compania plătea pentru apartamentul din Edinburgh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ureche care apăreau de fiecare dată când era stresată. Faptul că își pierduse slujba era o chestie juvenilă și rușinoasă, și nu ceva ce ar trebui să i se întâmple unei femei de treizeci și unu de ani cu o ipotecă la activ. Nu ar fi trebuit oare să fi trecut peste asta? Pentru a opri evenimentele din a curge după bunul lor plac, vâna slujbe cu pasiune și se făcea disponibilă pentru orice era cu putință. Nu, nu știa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Dar trebuia să fie sinceră. —Presupun... El se schimbă la față. —Mă întorc în seara asta să explic situația copiilor mei. Poți sta aici în casă pentru moment. —Pentru moment? Casa va trebui vândută. Da? — Nu-mi permit să plătesc ipoteca pentru casa asta și pentru încă una. Și, dacă tu crezi că vei rămâne aici, în timp ce eu stau într-o cutie de pantofi urât mirositoare din Rathmines, te înșeli amarnic. Și apoi a plecat. Tremura din cauza șocului și a vitezei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
starea de stânjeneală. Sperând ca o nebună, Clodagh privea, abia îndrăznind să respire. Poate că lucrurile se vor îmbunătăți. Poate totul se va rezolva. Mintea îi zbura în viitor. Poate că Marcus se va putea muta aici, ar putea plăti ipoteca, ea ar primi custodia copiilor, Dylan ar putea fi demascat ca fiind pedofil sau dealer de droguri, astfel încât toată lumea să-l urască pe el și s-o ierte pe ea. Când Craig și Molly nu erau atenți, Marcus a profitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
o perioadă de negare, atunci și Oliver făcuse la fel, insistă ea, dornică să nu se mai simtă atât de... atât de... penibilă. El plecase în ianuarie și plătea chirie în altă parte, dar continua să plătească partea lui de ipotecă. Nu așa se comportă un om dornic să rupă legături. Și-a imaginat cum arată întinsă pe podea, cu hârtiile în brațe. Simțindu-se aiurea, s-a ridicat în picioare - și a rămas instantaneu fără energie. A reușit să ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
iubita, spuse Oliver, scoțând din geantă ceva ce, pentru o secundă, ea a crezut că este un cadou, dar apoi și-a dat seama că era un pachet cu documente: dividende, conturi bancare, declarații pentru carduri de credit, actele pentru ipotecă. El și-a pus o pereche de ochelari cu rame argintii și, deși părea profesional în cel mai delicios mod, toată nerăbdarea ei copilărească a dispărut instantaneu. Oare ce fusese în capul ei? Asta nu era o întâlnire, ăsta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
privit parcarea de jur-împrejur. Mai mulți profesori stăteau lângă mașinile lor și trăgeau cu ochiul la gâlceava celor doi soți. Erau prea departe ca să audă ceva. Mi-am gândit că și-or închipui că ne certăm de la copii, de la vreo ipotecă sau vreo aventură extraconjugală. — Kay, Lee aflase cine e ucigașul lui Elizabeth Short. Știai treaba asta? Kay își lăsă privirea în pământ. — Da. — Și puțin i-a păsat. — Atunci lucrurile o luaseră razna. Lee s-a dus în Mexic după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dată; iar în mijlocul ei, un veteran strigă porecla drăgăstoasă: — Caligula! Alții însă, cuprinși de o mânie înghețată, șoptiră că Germanicus voia să agite plebea, să-i însuflețească pe învinșii populares, să le prezinte romanilor dinastia lui într-o teatrală, demagogică ipotecă pe putere. — Tiberius n-are să i-o ierte... Tiberius tot nu reacționa. Iar Cremutius Cordo, istoricul, își exprimă îngrijorarea cu privire la tăcerea lui: „Tiberius nu poate uita că Germanicus are sângele lui Marcus Antonius“. Într-adevăr, tragica familie a lui Germanicus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
anii ‘80 când a murit bunica lui Leigh, lăsând casa părintească unicului ei fiu. Pe atunci tatăl lui Leigh era doar junior editor, iar mama ei abia terminase facultatea de drept, așa că șansa de a trăi fără chirie și fără ipotecă — chiar dacă asta însemna, din păcate, să stea departe de insulă — era prea bună pentru a o rata. Leigh a locuit în frumoasa casă părintească de când era la grădiniță, juca leapșa în pădurea din apropiere, dădea petreceri de ziua de naștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
nimănui nu i-a venit Încă ideea să facă un remake după Cele Zece Porunci 1. Oricum treburile nu sunt deloc roze. Nici contracte pentru cântece de reclame nu mai are. În curând o să rămânem În urmă cu ratele de la ipotecă. Și banca, Împreună cu Barclaycard, mă hărțuiesc din cinci În cinci minute cerând bani. Saul se gândește să lase toate astea baltă și să se facă taximetrist. Să nu facă asta nici În ruptul capului, ripostă Ruby. E atât de talentat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
descoperă întâmplător, într-una din plimbările sale rutiniere, dragostea prin iluzia unei și apoi, printr-o reacție în lanț, a mai multor îndrăgostiri succesive. Gestul pur cavaleresc și dezinteresat de a-și salva persoana iubită răscumpărându-i fără nicio condiție ipoteca de care îi era grevată casa nu duce decât la umilință, apoi la o promisiune de căsătorie, de care tânăra profesoară de pian Eugenia Domingo de Arco se derobează, fugind în preziua nunții cu mai vechiul ei iubit. Cealaltă efuziune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cum povestea e cunoscută de toată lumea, n-am de ce să ți-o ascund. Tatăl Eugeniei s-a sinucis după o operație bursieră total nefericită și a lăsat-o aproape în mizerie. I-a rămas o casă, grevată însă de-o ipotecă pe care i se duc toate veniturile. Și biata fată se îndârjește să economisească din munca ei ca să strângă bani pentru răscumpărarea ipotecii. Imaginează-ți, nici dac-ar da lecții de pian șaizeci de ani la rând! Augusto concepu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nefericită și a lăsat-o aproape în mizerie. I-a rămas o casă, grevată însă de-o ipotecă pe care i se duc toate veniturile. Și biata fată se îndârjește să economisească din munca ei ca să strângă bani pentru răscumpărarea ipotecii. Imaginează-ți, nici dac-ar da lecții de pian șaizeci de ani la rând! Augusto concepu pe loc un plan generos și eroic. — Fata nu e rea - continuă mătușa -, dar nu-i chip s-o înțelegi. Dacă ați învăța esperanto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
dădu să spună don Fermín. — Bine, destul - îi întrerupse mătușa -; domnul Augusto e la curent cu toate... — Cu toate? Cu toate ce? - întrebă Eugenia pe un ton aspru și schițând foarte ușor gestul de a se ridica. — Da, cu povestea ipotecii... — Cum? - exclamă nepoata sărind în picioare -. Da’ ce-i asta, ce-nseamnă toate astea, ce rost are vizita asta? — Ți-am mai spus, nepoată, că domnul acesta dorește să te cunoască... Și nu te-aprinde-așa... Dar sunt lucruri... — Scuzați-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Și nu te-aprinde-așa... Dar sunt lucruri... — Scuzați-o pe doamna dumneavoastră mătușă, domnișoară - o imploră și Augusto, ridicându-se la rându-i în picioare, și la fel făcură și unchiul și mătușa -; dar nu a fost altceva... Cât despre chestiunea ipotecii și despre abnegația și pasiunea dumneavoastră pentru muncă, eu unul n-am făcut nimic ca să-i smulg doamnei mătușa dumneavoastră informații atât de interesante; eu... — Da, dumneavoastră v-ați mărginit să aduceți canarul la câteva zile după ce mi-ați adresat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
drumul către Club. „Dacă ea stăruie să-l prefere pe celălalt, cu alte cuvinte pe singurul, eu sunt capabil de o hotărâre eroică, de ceva neapărat uluitor prin mărinimie. Înainte de toate, indiferent dacă mă iubește sau nu, treaba aia cu ipoteca nu poate rămâne așa!“ Îl smulse din solilocviu o explozie de veselie țâșnind parcă din seninul cerului. Două fete râdeau lângă el și râsetul lor era parcă trilul a două păsări într-un frunzar înflorit. Își aținti o clipă ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pentru fericirea Eugeniei și m-am gândit la un act eroic. — Ce act? — Nu mi-ați spus chiar dumneavoastră, doamnă, că locuința pe care i-a lăsat-o Eugeniei nefericitul ei tată ... — Da, bietul meu frate. — ... e grevată de o ipotecă ce-i înghite toate veniturile? — Da, domnule. — Ei bine, știu ce am de făcut! - și se îndreptă spre ușă. — Dar don Augusto... — Augusto se simte capabil de cele mai eroice hotărâri, de cele mai mari sacrificii. Și acuma se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
s-o compătimești. — În sfârșit, Augusto, gândește-te bine înainte de a te însura. Și se despărțiră. Augusto se întoarse acasă cu capul doldora de câte auzise de la don Avito și Víctor. Aproape nu-și mai amintea de Eugenia și de ipoteca răscumpărată sau de juna călcătoreasă. Când intră și Orfeu îi sări în întâmpinare, îl luă în brațe, îi pipăi cu atenție gâtul și, strângându-l la piept, îi spuse: „Ai grijă cu oasele, Orfeule, mare grijă cu ele, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
am refuzat. Oricum, am și renunțat la casa asta, i-am făcut-o cadou lui don Augusto. Era un capriciu, nimic altceva decât un capriciu. E casa în care m-am născut. Și-acum, eliberată de coșmarul ăsta și de ipotecă, o să mă pun pe muncit cu și mai mare sârg. Și Mauricio, dacă mă va vedea muncind pentru amândoi, nu va avea încotro și-și va căuta de lucru, muncind și el. Asta dacă are obraz... — Și dacă nu are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
să interpretezi intențiile lui don Augusto. Când Augusto se văzu în fața doñei Ermelinda, începu prin a-și cere scuze. Era, după cum spunea el, profund afectat; Eugenia nu știuse să-i interpreteze adevăratele intenții. El, în ce-l privea, anulase formal ipoteca pe casă și aceasta apărea legalmente liberă de orice sarcină și în deplina posesie a proprietarei ei. Și dacă ea se încăpățâna să nu accepte veniturile, cu atât mai puțin o putea face el; astfel încât totul s-ar pierde fără ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Mauricio, ca să nu fie nevoit să trăiască din veniturile soției sale. — Ai o inimă de aur, domnule! - exclamă doña Ermelinda. — Nu mai rămâne acum, doamnă, decât să o convingeți pe nepoata dumneavoastră asupra adevăratelor mele intenții și, dacă scoaterea de sub ipotecă a casei a fost o impertinență, să mă ierte. Mi se pare însă că nu mai e loc de cale-ntoarsă. Dacă ea vrea, le voi fi eu însumi naș de cununie. Iar apoi am să plec într-o călătorie lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mă enervez, doamnă, cum să nu mă enervez! Oare fata aceea își bate joc de mine și vrea să se joace cu mine? - și spunând asta își amintea de Rosarito. — Pentru Dumnezeu, don Augusto, pentru Dumnezeu...! — Am spus doar că ipoteca s-a reziliat, că am anulat-o și că, dacă ea nu-și preia casa, pe mine nu mă mai privește. Și dacă-mi este recunoscătoare sau nu, asta nu mă mai interesează! — Dar, don Augusto, nu fiți așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
rost să spui lucrurile pe jumătate. — Bine atunci, don Augusto, lucrurile să fie clare, foarte clare. Crezi oare că e ușor, după cele întâmplate și știindu-se, după cum se și știe printre cunoștințele noastre, că dumneata mi-ai scos de sub ipotecă patrimoniul și mi l-ai dăruit, crezi, așadar, că e ușor să se mai găsească cineva care să mi se adreseze cu anumite... dorințe? „Femeia asta e diabolică!“, gândi Augusto, și-și plecă fruntea privind în pământ fără a ști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de obicei era singur. Ziarele, documentele și broșurile îi țineau companie. Mai aruncam și eu un ochi pe ele în timp ce îi serveam cina și îi luam farfuriile goale: „Îndrumar pentru Administrația Federală a Construcțiilor“, „Prefabricate și rata construcțiilor“, „Finanțarea prin ipotecă - o soluție pentru producția de înaltă calitate“. Într-o seară, m-a surprins când mă uitam la ele. —Noul val al viitorului. A lovit ușor broșura cu cuțitul. — Criza asta de locuințe o să mai dureze câtva timp. Am dat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]