2,638 matches
-
și cei care posedă la rândul lor un instrument de un calibru asemănător cu al ei, „gândirea analogică” de care vorbește Nietzsche, metafora. Balzac și alți uriași creatori scriu „fiziologii”, vor să devină istorici și sociologi ai epocii lor, iar „iraționalul se refugiază tot mai mult În literatura „minoră”, experimentală, fantastă sau ad usum pueri, pentru nevârstnici. Chiar Kant, În atitudinea sa față de problema cunoașterii adoptă un spirit „științific”, criticist, cu care Încearcă să definească elemente transcendente, de fapt iraționale, cum
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
iar „iraționalul se refugiază tot mai mult În literatura „minoră”, experimentală, fantastă sau ad usum pueri, pentru nevârstnici. Chiar Kant, În atitudinea sa față de problema cunoașterii adoptă un spirit „științific”, criticist, cu care Încearcă să definească elemente transcendente, de fapt iraționale, cum ar fi „lucrul În sine”, Das Ding an sich, cheie de boltă a Întregului său edificiu filozofic. Sigur, emulii săi intră iute În polemică cu acest concept al „lucrului În sine”, dar nici Hegel și nici Schopenhauer - care, de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
contemplativ, de a Înțelege și „descrie” Lumea și Ființa. Apoi, după cum se știe, cele două sisteme politice extreme și criminale, fiecare În felul său, nazismul și comunismul, au compromis brutal această noțiune, ca și pe cele de „rasă”, „elită” etc. Iraționalul părea a fi nici mai mult, nici mai puțin decât „ideologia diavolului” și, Încă și azi, În 2005, inși creatori ce lucrează efectiv și eficient cu acest concept al „iraționalului”, cu „analogicul”, cu metafora, cu, dacă vreți, „metoda terțiului logic
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
această noțiune, ca și pe cele de „rasă”, „elită” etc. Iraționalul părea a fi nici mai mult, nici mai puțin decât „ideologia diavolului” și, Încă și azi, În 2005, inși creatori ce lucrează efectiv și eficient cu acest concept al „iraționalului”, cu „analogicul”, cu metafora, cu, dacă vreți, „metoda terțiului logic” etc., opus binarității autoritare a științei și, mai de curând, a informaticii, dacă nu se Îndoiesc ei Înșiși de calitatea majoră a acestui „instrument” de lucru și expresie, Îl situează
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de lucru și expresie, Îl situează, oricum, În subalternitatea „primului”, a atotputernicei „logici raționale”. (Evident, azi, logica uzează de o variație de metode și de „logici”, dar problema În chestiune, În mare, rămâne neschimbată.Ă Forțând puțin lucrurile, am numit „iraționalul”, ca metodă și instrument, forța, capacitatea de a nu Înțelege! Din această paradoxală „capacitate”, am extras „candoarea” ca un element constitutiv, necesar, al metaforei, care este, cred eu, printre altele - definiții ale ei se găsesc În toate esteticile -, o formă
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
lumii”, care nu poate fi descrisă și, adeseori, nici măcar „bănuită”, dacă insul uman se ascunde, se „baricadează” Încăpățânat și arogant Între „zidurile Înalte și totuși strâmte” ale rațiunii, logicii comune, ale bunului-simț. Această „a doua cale” poate fi numită cea irațională și se face simțită nu rareori sub forma „perplexității” omului obișnuit de a cerceta lucrurile sau problemele doar cu „instrumentul” logicii comune. A perplexității, a „neînțelegerii”. Și atunci, „pericolul care se naște pentru cel care vrea „să Înțeleagă”, „să perceapă
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Învinsă acea „inerție”, calm și armonie statică apolinică, când omul Își regăsește În stârșit „relieful”, complexa și contradictoria sa structură, când omul „Învie”, de fapt! Am insistat asupra „descoperirii nietzscheniene” a dionisiacului pentru a reveni Încă o dată asupra conceptului de „irațional”, atât de fals, de prost, de calomniat azi În multe medii culturale sau politice; a ceea ce am numit „neînțelegere” și, În cheie nietzscheniană, am putea defini ca „forță a neînțelegerii” sau „curaj al neînțelegerii”. Stare, moment psihologic ce Împinge În
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
un cuvânt nepotrivit, „științific”, deoarece și știința la vârf, În toate timpurile și mai ales „azi”, odată cu fizica cuantică, ilustrată de spirite majore precum Schrödinger și Heisenberg sau Feynman, Își asumă la rându-i, pare-mi-se, și „cunoașterea intuitivă, irațională”. Avid și „gelos” de intuițiile anticilor, ale Grecilor În primul rând, Profeția a fost, mai ales În scrierile mele din ultimii ani, o noțiune pe care am citat-o adesea, ridiculizând formele caricaturale sub care omul face azi apel la
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
sus, care-l compară pe marele „revoluționar” al tipologiei romanului, Dostoievski, cu Înnoitorii fizicii moderne, conține o contradicție esențială, dacă e să-l credem pe Goethe care afirmă că „arta este În fiecare moment În punctul culminant”, opunând astfel creația „irațională”, Arta - Științei: prima, Începând cu Homer și Pindar, instalată deja În toată mecanica și amploarea procedeelor ei, exprimând ființa umană În totalitatea ei, În abisalitatea ei, iar a doua, știința trebuind să aștepte secole de trudă și „descoperiri”, urmând o
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
În primul rând absența vocației, dar, dacă e să-l luăm În serios, vom răspunde că da, e adevărat, „totul” a fost spus odată cu poeții greci care erau și geometri și filozofi, În sensul că Omul, folosind acel canal al iraționalului, al „neînțelegerii”, a pătruns fulgerător și profund natura sa ca și natura amplă, largă, ce-l Înconjura și-l infiltra, devenind un „exponent” ciudat, „sinucigaș” al acesteia. Inventând zeii, ca apoi să-i ucidă, cu un patos uriaș pe care
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
gândit, a Îndrăznit să gândească (cum ar zice Nietzscheă: „totul este unul” și acesta „nu are chip”. Iată, astfel, comparând, punând În opoziție, „fecundă” am zice, Știința și Artele, cele două „căi de cunoaștere și Înaintare” ale omului, raționalul și iraționalul, „Înțelegerea și neînțelegerea”, putem reface „fața umană” a creației, dialectica ei, „relieful” ei viu și care este viu tocmai și numai de aceea! Că el, cum ar zice Hegel, Își conține contrarietatea esențială, principiul viului. De aici și „lupta” care
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
nu puținele seri și nopți petrecute Împreună, cu „fratele Nichita”, În uriașe și interminabile discuții „literare”, care ascundeau, nu rareori, nu numai ambiția noastră de „a publica” În sfârșit și de a deveni scriitori „stimabili”, dar și frica noastră afundă, irațională, de vremurile staliniste și de corifeii săi brutali, care se credeau la Începuturile unei „noi lumi”. De altfel, el a fost primul din grupul nostru care a avut un volum „publicat”, galon de aur printre veșnicii și numeroșii debutanți la
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de „exteriorizare”, prin „rutina creației”, o Împart cu, o Împrumut, o „sugerez” lectorilor mei. Scriitorul adevărat, se’nțelege, cel autentic, cel care-și „exprimă” ideile obsesive, „ticurile de gândire” sau „maniile nocturne, exaltate” În „forme” accesibile și logice - În logica iraționalului, a „neînțelegerii poetice”, În forme ce „imită” viața, materia și ființa doar În scopuri „viclene”, adică În scopul de a le deposeda pe aceste zeițe omniprezente și omnipotente de... nu de credibilitate, ci de o semnificație majoră, destabilizându-le din
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Tebei, adică a vieții lucide și demne - cu Destinul... cu Soarta?! La care avem dreptul fiecare om născut dintr-o mamă vie, Soarta, care, mai ales În de curând trecutul secol XX - ce, prin bolile și reflexele sale raționale și iraționale, continuă să „respire, să ne urmărească, să ne apese”, precum heriniile antice pe sărmanul Oreste -, Soarta noastră, care a părut poate mai mult ca niciodată absurdă, brutală, neumană. Iar ca să-i găsim o pereche, una la fel de dușmană și absurd-capricioasă față de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
le poți afla niciunde, la nici o școală din lume. (Din vise, Jung, se știe, și-a ridicat Întreaga arhitectură a inconștientului colectiv și a descoperit arhetipul, forme ale unei alte Înțelegeri a istoriei umane și a reflexelor ei de fund, iraționale!Ă Visul, visele cuiva sunt Într-o asemenea măsură interesante, credem noi, prin aceea că Îi aduc oricăruia aproape - Îl obligă, aproape -, dacă are o atenție cât de cât susținută, aceleași elemente care, bine dezghiocate de zgura, de scoriile pe
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
veniți din tranșeele primului război - o stare răspândită În Întreaga Europă de Vest! - și care vroiau „o schimbare” socială, o altă morală publică, iritare față de profitorii războiului etc. Dar, cred eu, la un nivel mai profund, dar care atingea zonele iraționalului - chiar și pe cele ale iraționalului colectiv -, domnea o uriașă bucurie, aproape o frenezie a unui eveniment care Încă nu putea fi perceput, „Înghițit”, „asimilat”, numai cu argumente raționale sau istorice, de bun-simț: visul - Visul, Utopia de veacuri a acelor
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
stare răspândită În Întreaga Europă de Vest! - și care vroiau „o schimbare” socială, o altă morală publică, iritare față de profitorii războiului etc. Dar, cred eu, la un nivel mai profund, dar care atingea zonele iraționalului - chiar și pe cele ale iraționalului colectiv -, domnea o uriașă bucurie, aproape o frenezie a unui eveniment care Încă nu putea fi perceput, „Înghițit”, „asimilat”, numai cu argumente raționale sau istorice, de bun-simț: visul - Visul, Utopia de veacuri a acelor păstori și agricultori, preoți și umili
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
României printre popoare!”. Eu cred că ambele categtorii au dreptate, atât scepticii, cât și luptătorii, utopicii, iar situarea Într-una sau alta dintre tabere ține, cred eu, mai mult de natura persoanei, de temperamentul său, ca și de motive afunde, iraționale, cele care dictează și atitudinea În fața vieții și a morții. Cioran, deși o natură atât de sensibilă Încât putea părea unora depresiv, chinuit cum se știe de insomnii de decenii, având În spate mulți ani de umilință și sărăcie senin
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
trombe de amuzament. Cioran a fost o „ființă chinuită”, În sensul cel mai Înalt - a fost adică viu până când și-a pierdut luciditatea, „Îngropat până la bărbie, până la frunte și ochi” Între noi, În existență, Împărtășind solidar cu noi drama mereu irațională a prezentului istoric și politic, ezitând de a da verdicte grăbite și, În general, nici un fel de verdicte! O națiune, În destinalitatea ei - ca și un individ, În a sa! - nu are nevoie de „concluzii”, de verdicte, ci de complicitate
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Având repercusiuni În conștiințe, cum spuneam, ca o revoluție. Această bucurie „convulsivă” colectivă, acest „hybris colectiv” nu l-am trăit oare și noi recent, În zilele de 22, 23, 24 și 25 decembrie ’89, când - așa cum se Întâmplă În basmele „iraționale” și pline de fantasme când un pahar cu apă Își răspândeau continuu 7 conținutul peste margini, deși nu-l umple nimeni - s-a „făcut dreptate”! Și, așa cum nedreptatea, injustiția și absurdul social domniseră excesiv de mult și În forme copleșitoare, zdruncinând
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Tema romanului e juvenilă, însă execuția e surprinzător de sigură. Marele zid e, în esență, o poveste de dragoste: cursivă, ritmată. Simetriile, coincidențele și opozițiile abundă. Faptele se derulează sub presiunea determinărilor exterioare, logice, dar, mai ales, a impulsurilor interioare, iraționale. Personajele sunt angrenate într-un mecanism care e mai puternic decât voința lor. Romanul nu e străin de voga pe care a avut-o, la noi, în deceniul șapte, idei ca aceea de "absurd" și de "condiție umană". Referirile, din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
raportul dintre pătrat și cerc"" (ibid.). În ceea ce privește pe Ion Barbu / Dan Barbilian, cel ce vedea în "ermetismul teorematic" al lui Gauss, având în centru theorema aureum, "legea reciprocității cuadratice", drept "text august", desigur, "elementul de noutate vine din asumarea spiritului irațional, transcendent al cuadraturii cercului, care nu putea avea loc în raționalismul matematic; altfel spus, Barbu, eliminând din matematică aventura cuadratică de cerc, o regăsește în poezie" (p. 364). Distinsul receptor al recentului eseu codrenian are bucuria "transmodernistă" / "transdisciplinară" de a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
halucinant, ceva de curgere, de "ieșire din ascundere" pe muchie, de iluminări vizionare și căderi în "goluri alogice". Poezia, astfel, seamănă cu monumentul lui Pitagora dintr-un vis al poetului: "Aseară am visat monumentul lui Pitagora adunându-se din numere iraționale". Heracliteanul, putem afirma în concluzie, duce în cârcă un eleat, un discipol din școala lui Parmenide, căruia îi repugnă "întâmplarea", împietrirea în cotidianul rațional: "fii, dacă poți fi,/ nu te face întâmplare,/ vino într-o amiază,/ caută cercul infinit de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cîrtiță în versanți umbriți, sute de mușuroaie, deconcertant microrelief în desen social, garduri, goluri, ziduri, Mărășești soarele greu a urmat deasupra crucii de pe mausoleu, pe aici nu se trece! cîmpuri, în față mal lutos Siretul, el, peisajul, mă privește, raport irațional, singurul adecvat, pămîntul bate roșu de apus. După Tecuci, în acceleratul București Iași, mai apucăm Măgura Odobești, nor izolat la clipa trecerii în orizont, atîta cer, îi faci înecul tot semnificații, cutreieră seninul lui, luna întîi, luceafărul lîngă ea, radicale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Alienată mintal în eul primar al clipei, fals esteticește, ora 2,00, boala să vorbească necontenit îi face pe oameni, obligația să faci din vorbire semn de socializare, ce mult vorbesc femeile! doar funcție fatică și variantă de tăcere, momentul irațional rămîne, vociferează bolnav, căci nu ți se răspunde, călugărul te potolește, am fost pe la mănăstiri, am stat internată la secția de psihiatrie din Piatra Neamț! te mustră să taci, ora 2,35, în lume invazia de trupuri, încrețirea scoarței sub formă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]