2,305 matches
-
Circul de Stat a poposit pe acolo și de atunci a rămas una dintre cele mai bune prietene ale familiei noastre. Eram în drum spre mănăstirea Neamț și mașina sorbea kilometrii fără efort, vremea era răcoroasă și defilarea Moldovei părea ireală. La radio țipa un tip, lamentîndu-se că "nu-l iubește" cineva. Ca să fiu sincer, cea care "nu-l iubește" avea un motiv serios, dacă și mie îmi venea să-i ard cîteva palme, că avea nenorocitul o voce extrem de enervantă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cam așa: Doar cerul aduce salvarea, el poartă coroana, Tată, eu îmi aplec capul la pămînt Cerule, salvează-ne, sacrificiul este făcut Ofranda adusă îți convine, Acest sacrificiu să ne deschidă drumul. Incantația este mult repetată. Omul capătă o atitudine ireală, ca în transă și îmi spune: Cîinele are patru picioare și merge pe drumul tău... Nu-mi ajunge, mai vreau amănunte. Îți vrea binele NU răul... Degeaba întreb. Rămîne în transă încă un timp, surd și mut. Își revine și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Astfel, a apărut un sistem carceral ce a vizat exterminarea deținuților politici prin metode inumane, ce presupuneau folosirea torturii, bătăi prelungite, înfometare, presiuni morale, toate acestea fiind menite să îi determine pe cei anchetați să facă declarații acuzatoare, cu răspunsuri ireale, declarații pe care erau obligați să le semneze. Printre cele mai mari penitenciare în care au fost întemnițați prizonierii politici au fost: Suceava, Pitești, Brașov, Gherla, Târgșor, Târgu Ocna, Aiud. Pătimirile celor ce au răbdat torturi înfricoșătoare, care au trecut
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
Se spune că femeile gete cunosc filtre și descântece, ca și Medeea, ca să-i facă să se-ndrăgostească pe bărbații doriți. Cine știe câte ierburi îmi pregătește Aia zilnic ca să-mi întrețină această stare. Avataruri „Tot ce se întâmplă în timpul încarnării e ireal ca și forma în care sufletul va fi întemnițat prin coborârea sa în trup. Nu-i nevoie să dai prea mare importanță acestui avatar, acestei inexorabile transformări. Sufletul vine din nesfârșirea Zeului și zăbovește o clipă într-o formă trecătoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
soi de vise, care altădată îmi umpleau somnul. Amoniție Zalmoxis avertizează: „O, neamuri îngrozite de coșmarul friguroasei morți, de ce vă temeți de Styx și de bezne, de umbre lipsite de consistență, subiect al imaginației poeților și amenințări cu o lume ireală? Trupurile vor putea chiar să ne fie sustrase, consumate de timp, devorate de flăcările unui rug; sufletele noastre însă vor avea o soartă diferită. Dezlipite din locul de origine, ele vor trăi veșnic în alte locuințe, în care vor fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
sanctuarul de pe muntele Kogaionon. Nu era vorba numai de frumusețe; aș vrea să amintesc și de impresia ciudată pe care o simțeam, de acel impuls îmbucurător ce mă umplea de surpriză și mă aviza că mă aflu într-o lume ireală. Tot ce vedeam sau atingeam cu privirea semăna cu formele arhetipale care nu existau în realitate: nu mai întâlnisem până în momentul acela brazi atât de înalți și de drepți, stejari atât de robuști și de umbroși, râuri atât de limpezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
sat și nepoții √ fi-vo[r] vreadnici să de ei pentru capul miu, să-m scumpere capul și să ție ei moșîia. (DÎ.1563-4: II) Exemplele de tipul (127a) amintesc în parte de propozițiile condiționale de tipul III din engleză (situație ireală proiectată în trecut), în care inversiunea auxiliarului conduce la imposibilitatea lexicalizării conjuncției condiționale if (engl. Hadi it tinot rained yesterday, we would have finished painting the walls = If it had not rained yesterday, we would have finished painting the walls
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
în acea ramură (sic!), prețul se urcase cu 10%. Totul a trebuit reluat de la început și s-a plătit mai scump acel echipament ("Economia română și...": 12 iulie 1974, 5). În plan intern, procesul economic haotic a condus la promisiuni ireale din partea fiecărui sector economic, directorii marilor firme de stat încercând să nu se lase devansați de colegii din alte ramuri de activitate pentru a evita admonestările și posibila schimbare din funcție accentuând megalomania lui Ceaușescu și potențând degradarea economică a
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
să cred în lașitate, în părăsirea ideii de încercare a obținerii dreptului de trăire în paradis, în Olimpul dominat de iubită. Nu. Fuga e continuarea mitului, e diversiunea înaintea luptei care nu mai poate fi dusă frontal, ci doar prin intermediul irealului. Nebunia e de fapt inteligență. De o sclipitoare rezonanță cu... pădurea, dacă vreți. Stejarul, simbol al măreției Moldovei 370, al codrului secular, constituie aici baza materială a unei nave cosmice de suferință. Să nu uităm că Heidegger în Experiența gândirii
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
care își pune amprenta asupra oamenilor?, asupra celor ce creează și a personajelor lor? Natan înțeleptul din Lessing se adresează lui Dumnezeu: "Eu vreau!/ Doar tu să vrei să vreau!" Și mă întreb din nou: de ce? Frică? De ce ne închinăm irealului, misticului, senzaționalului, necunoscutului? De ce obișnuitul asimilat mai ușor pierde în timp respectul, dorința? Heidegger susținuse mereu în prelegerile sale (comentându-i pe Hölderlin, Rilke și Trackl) că poezia constituie suflet pentru oricine știe să și-o apropie, devenindu-i astfel
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
execută la vioară o prodigioasă sonată; la deșteptare, cel ce visase izbuti să extragă din imperfecta amintire Trilul Diavolului; și alte exemple asemănătoare sunt cuprinse în eseul lui Borges 374, el însuși un scriitor ale cărui taine par desprinse din ireal. Edgar Allan Poe și tenebrele sale, Kafka, Faulkner, Borges cu obsesia oglinzilor și a dedublării și mulți, mulți alți scriitori, au conceput sau li s-au năzărit lucruri și lumi ciudate pe care apoi le-au plăsmuit în opere literare
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
exista, devenind noi înșine umbre fără chip (căci cine și-a văzut chipul în vis n-a visat!), în culori presupuse a fi culoare, a fi înțelegere de gând. Apoi... într-adevăr poezia născută din substanța neștiută interferată în vis, ireală, se transpune în real, devine rugăciune. Iar noi suntem dorința, un fenomen normal care aparține oricui născut din interferențe, din descărcările sinaptice ale universului neuronal al sistemului nervos central la modul neprogramat genetic decât în sensul receptării acestor stimuli patologici
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cuprindă cititorul, dar de departe, îl îndepărtează de ideea antinormalului. Îndrăgostitul nu-i nebun, vizionarul nu-i nici el; mediul de receptare cosmică e un geniu. Autorii unor asemenea scrieri sunt aleșii. Visele se precipită, imaginea Aureliei lui Nerval domină irealul și dedublarea creației, lumina din vis mai strălucitoare ca soarele se întinde-n ghirlande, în liane, creând o lume de fericire. Apoi totul în urmărirea ei, a iubitei se năruie în întuneric. Monștrii, el însuși devenit unul, colindă, ocnași ai
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
subliniată și de Mircea Eliade motivul mormântului, al îmbrățișării, al mamei reprezintă învelirea permanentă cu eternul și dorința acestuia de a extrage din noi inițierea predată și care să-i devină matrice zămislitoare ulterioară. Existența comunicării cu lumea cealaltă, reală, ireală sau abstractă, precum la Blaga, Bacovia sau Nichita Stănescu, fără a înspăimânta, este transmisă prin vers, la marginea ordinii și armoniei, o simțire de destin eminescian, o licărire de conștiință ascunsă înfiorării convenționale. Cosmosul e construcție în jurul pielii noastre și
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
simțului tactil poate deveni, dulcea de ea, o amforă (Epica Magna), trupul putând deveni pentru iubita care-l îmbracă o respirare, dragostea putând fi înfășurată în speranță sau aer mat. Durerea se asociază tot mai mult atingerii, uneori exprimând fabulosul ireal "Ghimpi mi-au crescut în interior/ înțepând ceea ce ar fi trebuit să mă învelească", alteori în sărut "Spune-mi, dacă te-aș prinde-ntr-o zi/ și ți-aș săruta talpa piciorului,/ nu-i așa că ai șchiopăta puțin, după aceea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
fi aparținut domeniilor literare, științifice, artistice sau filozofice, considerau că misticismul ar fi apărut din natura superstițioasă și arhaică a ființei umane. Ei vedeau în misticism persoane dezamăgite de realitatea cotidiană, ce își proiectau iluziile și speranțele într-o lume ireală. Pentru Freud și Janet, orice abordare mistică era chiar suspectă și traducea o stare nevrotică ascunsă. Din fericire au existat și alți autori, precum Jung, ce au avut intuiția de a restabili adevărul cu privire la acest subiect. Totuși, trebuie să recunosc
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
subliniată și de Mircea Eliade motivul mormântului, al îmbrățișării, al mamei reprezintă învelirea permanentă cu eternul și dorința acestuia de a extrage din noi inițierea predată și care să-i devină matrice zămislitoare ulterioară. Existența comunicării cu lumea cealaltă, reală, ireală sau abstractă, precum la Blaga, Bacovia sau Nichita Stănescu, fără a înspăimânta, este transmisă prin vers, la marginea ordinii și armoniei, o simțire de destin eminescian, o licărire de conștiință ascunsă înfiorării convenționale. Cosmosul e construcție în jurul pielii noastre și
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
simțului tactil poate deveni, dulcea de ea, o amforă (Epica Magna), trupul putând deveni pentru iubita care-l îmbracă o respirare, dragostea putând fi înfășurată în speranță sau aer mat. Durerea se asociază tot mai mult atingerii, uneori exprimând fabulosul ireal Ghimpi mi-au crescut în interior/ înțepând ceea ce ar fi trebuit să mă învelească, alteori în sărut Spune-mi, dacă te-aș prinde-ntr-o zi/ și ți-aș săruta talpa piciorului,/ nu-i așa că ai șchiopăta puțin, după aceea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
răsturnată. Nu e Noe, nu e Orpheu pe Styx, ci un Harap-Alb încercând să dobândească izbânda din lumea Împăratului Roșu. Dar fuga lui e continuarea mitului, e diversiunea înaintea luptei care nu mai poate fi dusă frontal, ci doar prin intermediul irealului, așteptând cu răbdare și înțelepciune clipa. Nebunia e de fapt inteligență. De o sclipitoare rezonanță cu... pădurea. Stejarul, simbol al măreției Moldovei 940, al codrului secular, parte a arborelui edenic, constituie aici baza materială a unei nave cosmice de suferință
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
care își pune amprenta asupra oamenilor?, asupra celor ce creează și a personajelor lor? Natan înțeleptul din Lessing se adresează lui Dumnezeu: "Eu vreau!/ Doar tu să vrei să vreau!". Și mă întreb din nou: de ce în literatură ne închinăm irealului, misticului, senzaționalului, necunoscutului? De ce obișnuitul, banalul, asimilat mai ușor de percepția umană pierde în timp respectul, dorința? Heidegger susținuse mereu în prelegerile sale (comentându-i pe Hölderlin, Rilke și Trackl) că poezia constituie suflet pentru oricine știe să și-o
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
zadarnice. Nici locul nici timpul, nici materia nici spiritul, domenii intermediare ale realității subtile nu pot fi exprimate decât prin simbol. Și simbolul, cum am mai afirmat, nu este nici abstract nici concret, nici rațional nici irațional, nici real nici ireal. El este și rămâne preocuparea sublimă a celor aleși și desemnați de Marele Arhitect al Universului să tălmăcească pe înțelesul tuturor lumina. Dacă realitatea și emoțiile sunt obiective, aparținînd romantismului și simbolismului, iată că viziuniler lumilor de dincolo trec prin
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Voronin Motto: „ Cântecele mele de pierzanie Prevesteau demult acest război...” (Mihai Beniuc, Toboșarul vremurilor noi) Cum trece 1 Mai capitalist, cu mititei, bere și iarbă verde, cu prinsul de cingătoare între patroni și disponibilizați, într-o frăție socială cântată, dar ireală ca un duh, cum se va împlini o lună de la „revoluția de la Chișinău”, care, pe lângă multele și marile ei semnificații scăpate din vedere de gura analiștilor dâmbovițeni, e un semn sigur că și acolo a explodat pașnica mămăligă românească. Pentru
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
ta se face liniște ca o apă fără nici o cută al cărei adânc oglindește doar lumina; o împăcare cu toți. Această stare o trăiam în ungherul dubei; din când în când mă trezea doar zornăitul lanțurilor, semnalul unei alte realități, ireale pentru mine. CAPITOLUL II Aiud „Aiudule, Aiudule, temniță cruntă, Fă-te, zăludule, piatră măruntă”. (Radu Gyr) Se însera când am coborât în gara Aiud. Terasamentul, prea jos față de scară, întrecea lungimea lanțului care ne lega unul de altul. Siliți de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
nu mă supără. Desigur, grație televiziunii, ei știu foarte bine cine sunt. Dar și-au dat toată silința să se arate indiferenți; și poate că, în prețioasa lor simplitate, sunt într-adevăr indiferenți. Pentru ei poate că reprezint un personaj „ireal“, care a împrumutat ceva din însăși irealitatea modului prin care m-au cunoscut. Slavă Domnului, nici unul nu mi-a făcut avansuri de prietenie. La prânz am mâncat fileuri de hering rapid decongelate în apă fiartă (de fapt soarele a înfăptuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
un om foarte dezamăgit“. La auzul acestor cuvinte, s-a aprins brusc o lumină în mine, și pe dată m-am simțit mai bine dispus. În adolescență nu mi-am putut da seama niciodată dacă James era real și eu ireal, sau viceversa. Clar era că nu puteam fi amândoi reali; unul dintre noi trăia în lumea realităților, iar celălalt într-o lume a umbrelor. James avea întotdeauna un soi de invulnerabilitate drăcească. Mă rog, trebuie să ne întoarcem la începuturi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]