3,057 matches
-
respecte anumite norme metodologice, care, la rândul lor, creează limitări epistemologice. De la Herodot la Tucidide și de la Tacitus la von Ranke și Collingwood, istoriografia a suferit numeroase modificări din dorința de a situa narațiunea istorică cât mai aproape de adevăr. Principiile istoriografiei moderne, care vizează și relația dintre credință și istorie, au fost formulate de istoricul german Ernst Troeltsch la începutul secolului trecut, în eseurile Uber historische und dogmatische Methode în der Theologie și Semnificația istoricității lui Iisus pentru credință, unde conchide
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
în cunoașterea realităților spirituale. Originea acestei teorii o găsim la istoricii greci Herodot și Tucidide. Asociată cu latura raționalistă a clasicismului grecesc, această viziune exprimă încrederea și optimismul în legătură cu posibilitatea cunoașterii istorice în mod obiectiv. Ea a stat la baza istoriografiei moderne până în perioada postbelică. În teoria participantului, istoricul nu este doar un receptor al dovezilor istorice, ci și un credincios care participă în mod efectiv la interpretarea și formularea acestora și decoperirea adevărului religios. Această teorie poate fi văzută la
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
în studiul disciplinelor clasice, al antichității grecești și tragediei antice. Prezentul este pentru el decadent, viitorul sumbru, doar trecutul, și anume tragedia antică, îi mai oferă calea spre afirmarea și triumful vieții. La sfârșitul secolului al XIX-lea, sub influența istoriografiei pozitiviste, a existat o tendință (Reimarus, Eichhorn, Paulus, Renan) de a-l recupera pe omul Iisus (der historische Jesus), în detrimentul personajului biblic. Preluând metoda lui Leopold von Ranke, ei vor nici mai mult, nici mai puțin decât să scrie o
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
și în țările ungurești cu acest nume (s.n.), și pînă astăzi“ <footnote Miron Costin, Opere alese: Letopisețul Țării Moldovei; De neamul moldovenilor; Viiața lumii, ES, București, 1967, p. 132. footnote> . Trecînd în revistă numele cu care sînt prezenți românii în istoriografie, numeroase, ca și în cazul altor popoare, Miron Costin observa că “acest nume, moldovan, este de pre apa Moldovei, după al doilea descălecatul aceștii țări, de Dragoș vodă. Și muntenilor, ori de pre munte - munteni, ori de pre Olt - olteani
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
altor critici care, aproape întotdeauna, în cultura română, au fost și istorici literari competent^: Eugen Lovinescu, Garabet Ibrăileanu, Vladimir Streinu, Șerban Ciocu-lescu, Pompiliu Constantinescu, Perpessicius, Al. Piru, Adrian Marino etc. După cercetările lui Aron Densușianu, destul de modeste, prima lucrare de istoriografie literară, care unește erudiția documentară cu o interpretare estetică, este, de fapt, Literatura română modernă, București, 2 vol., 1921, a lui Ovid Densușianu. (Utilă, prin caracterul estetic mult mai pronunțat, este, pentru aceeași perioadă, Literatura română premodernă de Al. Piru
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
Goethe, tratat În totalitate drept o „slugă a prinților”, Rainer Maria Rilke, poet al „intimismului mic burghez”, sau T. Mann, tratat drept „reprezentant al spiritului marii burghezii opulente și reacționare”, iată doar câteva exemple din „alunecările” penibile ale criticii și istoriografiei germane de după război, În mediile universitare mai ales, Îmbibate de un marxism militant, nu rareori de esență sovietică. (Să nu uităm că, la sfârșitul anilor ’50 când au Început mișcările de protest În universități, culminând cu acel ’68 al Vestului
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
4 (37) 2010, Lumânărică. Dar cine a fost „Lumânărică”, p.13-14.; Petre Bejinariu, 1 Vaslui. Tradiționalism... Oameni și întâmplări, II Vaslui Itinerarii. Locuri - oameni - fapte și III Vaslui. Itinerarii - locuri - oameni - fapte, Editura PIM Iași, 2010, p.26.; Mircea Ciubotariu, Istoriografia locală între exigență științifică și „iubirea de moșie”, în Gheorghe Ghibănescu, revista Catedrei de Științe Socio-umane, Colegiul Național „Cuza Vodă” Huși, p.2-4.; Mihai Pop, Heilbrenn, Germania, Cuvinte de apreciere (Despre „Dorohoi, Capitala Țării de Sus”...), în „Elanul” nr.69
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
mai cu seamă după 1989, o dată cu desființarea cenzurii de partid și după „deschiderea arhivelor”, la noi și în restul țărilor Europei Est-Centrale, problemele evoluției zonei respective în cursul veacului al XX-lea s-au impus persistent și decisiv în atenția istoriografiei naționale și universale, Nu este de fel întâmplător faptul că literatura de specialitate a înregistrat, deja, rezultate remarcabile, concretizate în contribuții de substanță și numeroase. Constatarea are în vedere și istoria spionajului și contraspionajului cu deosebire în epoca contemporană, un
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
1916-1919 - și are însumate unele acțiuni informative și contrainformative desfășurate în perioada menționată. Ulterior, alți generali, cum ar fi Gheorghe A. Dabija sau Alexandru Averescu, au prezentat participarea trupelor române la conflagrația europeană și au abordat probleme de interes pentru istoriografie. După încheierea primului război mondial și reorganizarea armatei (trecută pe picior de pace, adică demobilizată din 1 aprilie 1921), Marele Stat Major a emis ordinul nr. 200/20 septembrie 1922 privind organizarea și funcționarea serviciilor din subordine. Conform acestora, Biroul
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
subsecretar de stat la Ministerul de Interne pentru Poliție și Siguranță (7 septembrie 1940). A avut un rol important în salvarea unor oameni politici în 26/27 noiembrie 1940, când i-a «privat» pe aceștia de la o moarte sigură. În istoriografie a apărut ca un luptător antilegionar, salvându-l pe primul ministru de la dezinformările și atacurile legionare. Totuși, în guvernul format după înfrângerea rebeliunii legionare, la 27 ianuarie 1941, Rioșanu nu se mai regăsește printre ministeriabili. Cauza o aflăm în două
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
unor astfel de întreprinderi. Dată fiind absența capitalului și a experților autohtoni, participarea bancherilor, a oamenilor de afaceri și a tehnicienilor străini era vitală pentru progresul economic. Activitatea acestora avea să fie însă aspru criticată ulterior. O mare parte a istoriografiei balcanice contemporane dă vina pe influențele din afară pentru înapoierea de aici, considerînd stăpînirea otomană drept cauza fundamentală a lipsei de dezvoltare și explicînd eșecul înregistrării de progrese, odată cu dobîndirea independenței, prin așa-zisa exploatare străină și imperialistă din anii
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
create. La început ei au adoptat o atitudine neutră, dar armata otomană a fost învinsă mai repede decît anticipaseră ei, iar armatele balcanice au ocupat teritoriul albanez. În vederea apărării poziției Albaniei, conducerea a fost încredințată lui Ismail Kemal, pe care istoriografia albaneză actuală îl consideră părintele independenței albaneze.6 La începutul războiului, el a părăsit Constantinopolul și a plecat mai întîi în România ca să obțină sprijinul influentei colonii albaneze de aici. Și-a continuat apoi călătoria ajungînd la Viena, unde a
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
doamnei academician Cornelia Bodea. Propunerea se baza pe meritele științifice incontestabile și pe ceea ce reprezintă Barbara Jelavich "pentru știința istorică română și pentru cunoașterea României în afara hotarelor țării". A fost onorată cu premii care recunosc contribuțiile la studiile slave în istoriografia americană. Apreciem ca deosebit de semnificativă și onorantă instituirea Premiului Barbara Jelavich pentru recunoașterea și încurajarea studiilor asupra Europei de Est și asupra Imperiului habsburgic în secolele al XIX-lea și al XX-lea, precum și a studiilor de istoria diplomației imperiilor
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
mondiale), tipărită în 1974. Evident, lista ar trebui completată cu lucrări apărute în spațiul european. Noi credem că este vorba de o sinteză, un bilanț necesar al momentului apreciat din dublă perspectivă: a împlinirii profesionale a autoarei și a cerințelor istoriografiei asupra Balcanilor. Să recunoaștem că postura celui care îndrăznește sinteza are vulnerabilitățile aceleia de artist care aspiră a realiza tabloul unui grup de meseriași... Contestațiile pot începe de la percepția fiecăruia dintre meseriași că artistul nu l-a văzut cum și
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
această perspectivă, trebuie remarcat faptul că, la diferență de aproape un deceniu (1975-1984), atît Kanet, cît și Fischer-Galați se întreabă dacă lucrările recenzate depășesc cu ceva realizările notorii în domeniu. Cu alte cuvinte, ei se plasează, firesc, în perspectiva cerințelor istoriografiei domeniului. Răspunsul ambilor recenzenți, alcătuit imediat după apariția lucrărilor, este negativ. Peste mai bine de zece ani, Paul E. Michelson 19 formulează aprecierea că Barbara Jelavich a încercat "să aducă la zi" cartea lui L.S. Stavrianos, Balcanii după 1453, citată
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
alcătuit imediat după apariția lucrărilor, este negativ. Peste mai bine de zece ani, Paul E. Michelson 19 formulează aprecierea că Barbara Jelavich a încercat "să aducă la zi" cartea lui L.S. Stavrianos, Balcanii după 1453, citată ca realizare reper a istoriografiei americane și prevede că în viitor ambele vor fi citite și citate. Paul E. Michelson menționează, de asemenea, faptul că săvîrșirea din viață a Barbarei Jelavich a întrerupt capitole în lucru menite să completeze istoria diplomatică a Rusiei pînă la
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
de pe coastele Spaniei și Africii de Nord, în raiduri maritime către Provența, coastele italiene și marile insule mediteraneene occidentale: Sardinia, Sicilia și Corsica. Un regres la scară europeană? Imaginea clasică a Europei Evului Mediu timpuriu (500-1000), îndelung folosită de o istoriografie în alb și negru și de generații întregi de manuale școlare, este aceea a unui continent care a trecut de la o civilizație citadină și strălucitoare, răspîndită de romani, la timpurile întunecate ale barbariei și la modurile arhaice de producție și
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
seniorul proprietar al domeniului, care, desigur, îi apără, dar, mai ales, îi conduce, îi pedepsește și profită în mod esențial de munca lor. Istoricii specialiști în Evul Mediu au dezbătut îndelung originile serbiei și natura însăși a statutului de șerb. Istoriografia clasică, ilustrată în special de Marc Bloch, voia ca serbia, puțin răspîndită în secolul al IX-lea, să-i fi înglobat, progresiv, pe toți descendenții sclavilor carolingieni, ai colonilor incapabili de a rezista presiunii stăpînilor și chiar pe proprietarii unui
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
unei metamorfoze graduale a identității etnice într-una de tip național. Ca urmare a acestui fapt, pentru a urmări procesul cristalizării identității naționale în conștiința colectivă a unei comunități este necesară lărgirea evantaiului temporal fixat drept cadru de analiză. Rolul istoriografiei în concretizarea conștiinței etnice, și mai apoi a conștiinței naționale românești echipată cu o platformă politică unionistă, nu poate fi subliniat îndeajuns. V. Georgescu (1991), spre exemplu, afirmă convingător acest fapt: "Conștiința etnică, primul pas al românilor către conștiința națională
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
afirmă convingător acest fapt: "Conștiința etnică, primul pas al românilor către conștiința națională, a apărut din descoperirea originilor lor și a unității de limbă și cultură" (p. 70). Iar această "descoperire" a dublei comuniuni originare și lingvistice s-a datorat istoriografiei secolului al XVII-lea, prin intermediul căreia "conștiința etnică a fost cel mai coerent exprimată" (Georgescu, 1991, p. 70). Identitatea etnică românească a fost pentru prima oară conturată de Nicolaus Olahus (Nicolae Românul) - primul român care a afirmat, oarecum evaziv, originea
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
românești. Anii '70 ai secolului al XIX-lea înregistrează o explozie a cărții școlare dedicată cunoașterii istorice, perioadă cu care se produce instituționalizarea manualului de istorie ca vehicul al memoriei oficiale. Personalități marcante ale culturii române în general și ale istoriografiei în particular își asumă sarcina, percepută ca fiind o misiune națională, de a redacta manuale de istoria românilor. Grigore Tocilescu, membru titular al Academiei, se impune ca autor al unor foarte apreciate manuale de Istoria română, care au făcut inclusiv
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
fi cârje ale ordinii sociale ori instrumente ale schimbării programate statal vor primi girul autorităților oficiale. Centrarea analizei pe conținutul literaturii didactice în general și a manualelor de istorie în special facilitează nu atât de mult surprinderea inovațiilor interpretative în istoriografie, cât mai ales cartografierea hermeneutică a consensului societal sancționat oficial în privința trecutului colectiv. În locul unei analize de istoria ideilor novatoare (focusată pe depistarea inovației și reperarea interpretărilor heterodoxe), lucrarea de față propune o analiză a ideilor devenite ortodoxie istoriografică în urma
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
încercuiască "insula de latinitate" românească. Sistemul triptic de periodizare dezvoltat de Laurian în jurul acestor evenimente cardinale stabilește balamalele romano-bizantine ale istoriei poporului român. Opțiunea lui A.T. Laurian nu este nici pe departe singulară, ori deviantă, în discursul secretat de istoriografia și manualistica timpului. După cum arată analiza migăloasă realizată de M.-L. Murgeanu (1999, pp. 128-130), acesta era consensul vremii. Multiple manuale de istorie publicate până la proclamarea Independenței României (1877) fixează startul istoriei naționale în întemeierea Romei. De exemplu, manualul de
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
român își va găsi continuarea în persoana lui Traian, care din simplu "colonizator" va fi elevat în conștiința istorică la rangul de părinte fondator al civilizației românești. Fundamentală în ideea originii pur latine a românilor (care constituie pecetea distinctivă a istoriografiei Școlii Ardelene) este teza exterminării totale a dacilor în urma războiului de cucerire câștigat de imperatorul Traian în anul 106 e.n. Micu o afirmă tranșant, nelăsând nicio șansă de supraviețuire dacilor: după cucerirea Sarmisegetuzei de către Traian, "acesta au fost sfârșitul lui
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pe trunchiul roman (Pascu și Gyémánt, 1991, p. xlix). În contextul socio-istoric românesc, mitul universal al permanenței îmbracă forma continuității neîntrerupte a populației cu care se identifică retrospectiv românii (romanii la Școala Ardeleană, mai degrabă dacii la școala romantică a istoriografiei românești). La Școala Ardeleană, continuitatea romanilor după retragerea aureliană a legiunilor la sud de Dunăre la 271 e.n. asigură permanența românească pe teritoriul dacic. Prima formulare a tezei continuității civile a romanilor din istoriografia românească apare în umanismul tradiției cronicărești
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]