2,990 matches
-
se depărtează de tipul germanic, căci numeralul în discuție are aici expresia twenty-one [΄twenti-wan], cu aceeași structură din nynorsk și din suedeză, iar nu pe cea din franceză care conține conjuncția "și" (vingt et un66), dar este similară aceleia din italiană (ventuno =venti + uno) și din spaniolă (veintiuno = veinte + uno). Un aspect interesant al gramaticalizării topicii în limbile moderne este oferit de clasa morfologică a adverbului, care cuprinde, pe de o parte, cuvinte cu valoare de adverb prin natura lor și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
zone din alte continente, adică în teritorii colonizate, unde populațiile au ajuns să vorbească limbi romanice sau germanice prin coloniști europeni, care au impus limba lor localnicilor. În acest mod, limbi romanice precum spaniola, portugheza, franceza și, în mică măsură, italiana au ajuns în America, în Africa sau în Asia. O extraordinară expansiune a cunoscut-o engleza, limbă germanică de vest, vorbită astăzi pe toate continentele, iar neerlandeza a ajuns în zone din America de Sud și din Africa. În teritoriile europene și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
alte origini (araba, greaca sau turca). Pidginurile romanice au la bază una sau mai multe limbi romanice (se cunosc pidginuri italiene, portugheze, spaniole); primul dintre ele a luat naștere în bazinul Mării Mediterane la începutul Evului Mediu, pe baza francezei, italienei și spaniolei și a devenit uzual în tranzacțiile comerciale. Dintre pidginurile în care sînt implicate limbile germanice, se remarcă prin răspîndire cele care cuprind engleza, reprezentînd amestecuri cu alte limbi din diferite regiuni ale lumii. Folosite ocazional în comunicare de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cunoscut în faza lor veche perioade în care cuvintele latine împrumutate au fost modificate analogic în procesul adaptării, încît au primit forme ce nu le diferențiază în suficientă măsură de cuvintele moștenite. Uneori, chiar și în timpurile moderne (îndeosebi în italiană, dar, rar, și în spaniolă, portugheză și, mai tîrziu, în română), împrumuturile din latină au fost supuse unor schimbări analogice 79. Limba franceză, care a recurs de timpuriu la fondul latin pentru a se îmbogăți, cunoaște la împrumuturile foarte vechi
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
latinești s-a fixat și în acest timp în limbă: complexe, exister, incendie, indiquer, subir etc. În secolele al XIX-lea și al XX-lea s-au făcut alte împrumuturi savante, sursa latină fiind acum secondată de cea grecească. În italiană, influența latinei literare a fost timpurie și deosebit de puternică, iar adaptarea împrumuturilor cu nume-roase modificări fonetice împiedică deseori distincția dintre elementele moștenite și cele împrumutate. Aici Renașterea s-a manifestat foarte de timpuriu, încît în secolul al XIV-lea era
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
refăcut grafia cuvintelor moștenite sub influența etimonului, iar în altele s-au reintrodus unele forme flexionare (în română, unde s-au reintrodus consoanele originare la formele iotacizate: eu văd, după lat. vedo, eu vin, după lat. venio etc.80). În italiană, spaniolă și portugheză, influența latinei a produs introducerea sufixului -issimus pentru formarea superlativului absolut la adjective. Sufixul a ajuns și în franceză și română, dar aici nu este caracteristic. S-au preluat din latină și numeroase sufixe (rom. -iza, it
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
secolul al XVIII-lea, franceza era vorbită în toate mediile aristocratice europene, influențînd astfel limbile literare naționale și, prin ele, în multe cazuri vorbirea cotidiană. Influența franceză s-a exercitat asupra tuturor limbilor romanice, mai întîi asupra celor învecinate (provensala, italiana, spaniola și portugheza) și mai tîrziu asupra românei. Italiana a cunoscut de-a lungul întregii ei evoluții un aflux de elemente franceze în domenii dintre cele mai variate: avventura, canceliere, cavaliere, dama, fabla, feudo, gaggio "amanet", giallo "galben", mangiare, pensiero
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
mediile aristocratice europene, influențînd astfel limbile literare naționale și, prin ele, în multe cazuri vorbirea cotidiană. Influența franceză s-a exercitat asupra tuturor limbilor romanice, mai întîi asupra celor învecinate (provensala, italiana, spaniola și portugheza) și mai tîrziu asupra românei. Italiana a cunoscut de-a lungul întregii ei evoluții un aflux de elemente franceze în domenii dintre cele mai variate: avventura, canceliere, cavaliere, dama, fabla, feudo, gaggio "amanet", giallo "galben", mangiare, pensiero, trovatore "trubadur", vassallo etc. În mod deosebit, împrumuturile s-
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
neant, resort, toaletă etc. Influența italiană asupra altor limbi s-a exercitat în unele cazuri datorită supremației maritime în bazinul mediteranean, schimburilor comerciale, unor ordine călugărești și, mai ales, prestigiului cultural al Italiei obținut în Renaștere. De fapt, după franceză, italiana este idiomul care a exercitat o influență intensă asupra tuturor celorlalte limbi romanice și a altor limbi europene, furnizînd cuvinte integrabile în diferite compartimente ale limbilor literare, în mod deosebit în cel al artelor. Limba franceză a fost în mod
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
a exercitat o influență intensă asupra tuturor celorlalte limbi romanice și a altor limbi europene, furnizînd cuvinte integrabile în diferite compartimente ale limbilor literare, în mod deosebit în cel al artelor. Limba franceză a fost în mod deosebit influențată de italiană, începînd din secolul al XIV-lea și pînă în al XVIII-lea, domenii precum arta militară, comerțul, artele plastice, arhitectura și muzica primind în terminologiile lor numeroase elemente italiene: adagio, altesse, andante, aquarelle, arcade, balcon, baldaquin, banque, banquet, bastion, bouffon
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
domenii ca cele intrate în franceză: balcón, banca, charlatan, fachada, medal-la, soneto etc. În portugheză, există, de asemenea, numeroase împrumuturi italiene: adágio, alteza, amainar "a strînge vele-le; a (se) liniști", cantata, escopeta "flintă", infanteria, libreto, pastel, soneto, tenor. Cronologic, italiana a fost primul idiom romanic care a influențat limba română, încă de la începutul secolului al XVIII-lea, prin cronicarii munteni, pentru ca, spre sfîrșitul acestui secol, să devină sursă de împrumuturi pentru învățații din toate provinciile românești. În veacul al XIX
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cea franceză, în ciuda faptului că a existat o orientare culturală (reprezentată îndeosebi de Ion Heliade-Rădulescu, după 1840) prin care s-a promovat în mod deosebit împrumutul italian. S-a ajuns astfel chiar în situația ca unele elemente cu originea în italiană să fie preluate de limba română din limba franceză. Totuși, în ultima jumătate de secol, cuvinte și expresii italiene au ajuns în uzul multor vorbitori ai limbii române. Spaniola a înrîurit alte limbi datorită stăpînirii unor teritorii, relațiilor economice și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
primind cuvinte care denumeau înde-osebi realități ale lumii hispanice ori plante și animale exotice: alcôve, adjutant, alligator, alpaca, bizarre, cacao, caïman, camarade, casque, cédile, chocolat, cigare, embarcadère, fabuliste, fanfaron, guitare, hamac, infant, laquais, maïs, matador, nègre, sérénade, tomate etc. În italiană se întîlnesc cuvinte de origine spaniolă precum: complimento, desinvol-tura, fanfarone, flotta, lindo "curat; elegant", iar în portugheză numărul spaniolismelor este foarte mare: airoso "grațios, elegant", camarilha, carabina, donaire "distincție, grație", duende "stafie", endecha "bocet, cîntec de jale", granizo "grindină", heriondo
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
plop", chubasco "aversă; belea", fado, marmelada, morriña "melancolie, nostalgie" etc. Franceza a împrumutat din portugheză cuvinte precum: autodafé, baro-que, bayadère, caravelle, fétiche, marmelade, zèbre și alte numeroase denumiri pentru realități exotice (din America, din Extremul Orient sau din Africa). În italiană, elementele cu originea în portugheză sînt de același tip: autodafé, baiadera, caravella, marmelatta etc. Desigur, influențele reciproce sau univoce exercitate de limbile romanice unele asupra altora contribuie la întărirea apropierii dintre ele, alături de influența latină pe care au cunoscut-o
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
sonor [f][l]Vlab[r]84, care reprezintă invarianta formală ce permite comunicarea dintre vorbitorii limbilor respective, deși conformația tipului sonor variază parțial în funcție de limbă. Numărul trăsăturilor comune poate însă crește sau descrește, căci, dacă la limbile menționate se adaugă italiana (care are corespondentul fiore), trăsăturile comune se împuținează prin eliminarea consoanei [l], dacă însă se exclude franceza (care are forma fleur), în loc de Vlab se poate pune ceva mai precis [o], tipul valabil pentru română, spaniolă, portugheză și catalană devenind [f
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
modernă, a căpătat un prestigiu deosebit în perioada Renașterii, fiind luată ca model de limbă de cultură. Terminologia pentru unele domenii de activitate (muzică, arhitectură, marină, comerț) a fost în mod pronunțat dezvoltată în limbile germanice prin elemente preluate din italiană. La rîndul ei, franceza a reprezentat timp de cîteva secole (secolele al XV-lea al XVIII-lea) limba aristocrației, încît era cultivată în toate capitalele europene și influența toate limbile, inclusiv îndepărtatele limbi ale nordului germanic. Aportul limbilor romanice la
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
puternică influență au exercitat-o unele idiomuri romanice asupra altor limbi ale Europei, îndeosebi asupra celor germanice (precum engleza, neerlandeza și germana) în momentele în care s-au afirmat ca reprezentînd culmi ale dezvoltării culturale, așa cum s-a întîmplat cu italiana din epoca Renașterii sau cu franceza din secolul luminilor. Cunoscînd în astfel de etape realizări culturale de excepție, limbile italiană și franceză au putut integra pe scară extinsă și valorile altor culturi, îndeosebi ale celor antice și, în primul rînd
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în astfel de etape realizări culturale de excepție, limbile italiană și franceză au putut integra pe scară extinsă și valorile altor culturi, îndeosebi ale celor antice și, în primul rînd ale celei latine, sub forma împrumuturilor lexicale. Din acest motiv, italiana și franceza au putut deveni intermediarul pentru îmbogățirea altor limbi europene cu elemente lexicale ale căror origini se află în latină sau în vechea greacă, încît aceste limbi romanice au putut oferi altora mult mai mult decît ceea ce s-a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în cele germanice, în multe limbi slave și fino-ugrice) printr-un termen cu aceeași origine primară, dar numai unele dintre aceste limbi au pornit direct de la lat. conditio, -onis, fiindcă l-au preluat de obicei din franceză, iar, uneori, din italiană. Rolul de mijlocitor al limbilor romanice pentru lexicul comun european nu se rezumă însă numai la elementele ce pornesc de la limbile clasice. Datorită numeroaselor componente de adstrat de origine germanică, unele limbi romanice au putut furniza altora și cuvinte ce
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ce pornesc de la limbile clasice. Datorită numeroaselor componente de adstrat de origine germanică, unele limbi romanice au putut furniza altora și cuvinte ce pornesc de la asemenea elemente, cuvinte care au fost transmise chiar și limbilor germanice moderne. Astfel, de exemplu, italiana a împrumutat din longobardă cuvîntul balco (< long. balko), păstrat, de obicei în textele poetice, cu semnificațiile "balcon" și "cer". Pe terenul limbii italiene, s-a realizat însă prin derivare augmentativul balcone, care a făcut carieră europeană. Direct din italiană l-
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
exemplu, italiana a împrumutat din longobardă cuvîntul balco (< long. balko), păstrat, de obicei în textele poetice, cu semnificațiile "balcon" și "cer". Pe terenul limbii italiene, s-a realizat însă prin derivare augmentativul balcone, care a făcut carieră europeană. Direct din italiană l-au preluat limbi precum franceza (balcon), spaniola (balcon), portugheza (balcăo), engleza (balcony), neogreaca (balkóni, μπαλκόνι). În alte cazuri, acest cuvînt a ajuns prin intermediul francezei: neer. balkon, germ. Balkon, iar, prin franceză și germană, în daneză (balkon [bal΄koη], norvegiană
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
rac de mare". În greacă și în latină s-a dezvoltat apoi semnificația "barcă", semnificație cu care cuvîntul a fost preluat de portugheză, unde a primit forma caravela și de unde a pătruns în spaniolă (carabela), în franceză (caracvelle) și în italiană (caravella). Francezul caravelle [kara΄vεl] a fost împrumutat ulterior de numeroase limbi: engl. caravel [΄karəvel], germ. Karavelle [kara΄vεlə], rom caravelă etc. Cuvîntul grecesc kárabos a ajuns, în epoca bizantină, în provensală și în dialectul gascon din grupul franco-provensal, unde
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
numeroase limbi: engl. caravel [΄karəvel], germ. Karavelle [kara΄vεlə], rom caravelă etc. Cuvîntul grecesc kárabos a ajuns, în epoca bizantină, în provensală și în dialectul gascon din grupul franco-provensal, unde a primit forma gabarra și de unde a fost preluat de italiană (gabarra [ga΄bar-ra]) și de franceză (gabar(re) [ga΄ba(]); limba română a luat cuvîntul din franceză, în forma gabară și cu semnificația "ambarcație cu fundul plat", în vreme ce neogreaca a uzat de sursa italiană (ngr. γαβάρ(ρ)α). Limba spaniolă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
antică și care nu existau nici în perioada în care latina reprezenta limba de cultură a Europei. Între limbile moderne care au realizat astfel de creații pornind de la împrumutul latin, se pot menționa, în ordinea descrescătoare a frecvenței fenomenului, franceza, italiana, engleza, spaniola germana și portugheza. În cazul celorlalte limbi romanice și germanice, acest fenomen nu este semnificativ nici prin prezență și nici prin creații preluate ulterior de alte idiomuri. Prin urmare, remarcabilă din acest punct de vedere este franceza, care
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
un liant al unității și un mijloc de comunicare în Europa. Se remarcă în acest sens, mai întîi, limba veche greacă valorificată direct sau indirect de toate limbile literare europene, apoi limba latină și unele dintre descendentele ei occidentale (franceza, italiana, spaniola, portugheza) și, în sfîrșit, unele dintre limbile germanice (engleza, germana). Limbile antice, supranumite și limbi clasice, au influențat și continuă să influențeze limbile literare europene moderne deși corespondentul lor popular a fost transformat foarte mult încît a devenit o
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]