3,017 matches
-
Caprettini ș.a.) privind opera eminesciană, alături de cele ale lui Marin Mincu (despre textualizare la Eminescu), Octavian Soviany, Ștefania Plopeanu ș.a., precum și dosarul Eminescu a Firenze, despre traducerea Luceafărului în italiană, realizată de Sauro Albisani; în numărul 1-3/1996, traducerile în italiană și franceză din Nichita Stănescu, textele critice dedicate operei acestuia (în special cel semnat de G. Rotiroti); în numărul 2/1998, studiul despre Ion Barbu și poezia textualistă, semnat de Marin Mincu, în care se propune paradigma barbiană pentru poezia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288685_a_290014]
-
participă, fiecare cu o contribuție semnificativă, Ion Pop, Ioan Buduca, Paul Cornea, Irina Mavrodin, Angela Marinescu, Livius Ciocârlie, Daniel Cristea-Enache, Ion Simuț, Mircea Martin, Mihai Zamfir ș.a. În afară de texte critice și eseuri, P. publică și poezie în română și în italiană. Se mai remarcă interviurile lui Marin Mincu cu Nichita Stănescu, Mircea Ivănescu, Umberto Eco, Gianni Vattimo. De asemenea, sunt publicate poeme ale lui Eugenio Montale, ale Gabriellei Sobrino, ale lui Mario Luzi sau Alfredo Giuliani, corespondența lui Emil Cioran cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288685_a_290014]
-
un moment important în evoluția comparatismului românesc. Tot din 1929 Ș. organizează cursuri de vară de limba și literatura franceză la Piatra Neamț, apoi la Brașov, unde se vor reorganiza sub forma Universității Libere în 1936, adăugându-li-se secțiile de italiană, spaniolă, română și latină, frecventată atât de studenți și profesori români, cât și francezi. În 1919 și 1920 inițiase, cu grupuri de zeci de studenți și profesori ieșeni, călătorii de studii în Franța, apoi, în 1926, în Statele Unite ale Americii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289632_a_290961]
-
germane se reclamau de la Luther? Polonia ghetourilor și a lagărelor de exterminare, în care ura de evrei era cvasioficială (a se reciti Le Juif erraut al lui Albert Londres, 1929) nu era oare națiunea catolică prin excelență? Și legile rasiale italiene ratificate de monseniorul Pacelli, și aplauzele Bisericii din Franța sub Vichy... Erezia creștină a fost disprețuită suveran de maeștrii Talmudului, iar Yeshayahou Leibowitz nu-și ascundea un anumit dezgust pentru această idolatrie pretențioasă. Oricum un evreu n-are a se
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
viciilor. Cunoscută și sub titlul Albinușa, ea reprezintă o versiune a scrierii Fiore di virtù a călugărului italian Tommaso Gozzadini, datând din secolul al XII-lea, dar tipărită abia în 1474, la Veneția. Există o mențiune despre o traducere din italiană, făcută probabil pe la sfârșitul secolului al XV-lea în Moldova, dar prima copie păstrată datează din 1620 și cuprinde o tălmăcire din sârbește, ca și cea a lui Costea Dascălul din Șcheii Brașovului (1693). După o versiune greacă publicată la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287021_a_288350]
-
etc., el personal va vota, angajîndu-i și pe demnitarii curții sale să facă la fel, pentru candidatul de culoarea mai avansată, Nathan (despre care se spunea că este fiul natural al lui Mazzini, care-și trăise tinerețea la Londra, vorbea italiana cu un puternic accent englez și era israelit...). Ales sindic, Nathan a fost astfel primul și singurul primar necatolic al Cetății eterne din fața Vaticanului. ... Anno santo 48, coincizînd cu sosirea mea la Roma, impunea Sfîntului Scaun alături de ceremoniile religioase excepționale
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
binecunoscutele sale aptitudini de alpinist, elanul îl purta către scările mobile de-a lungul rafturilor cu cărți. Pentru părintele Ratti 205, bibliofilia era o a doua natură, rămasă intactă sub sutana albă. La sfîrșitul audienței, Papa mi-a spus în italiană: "Am să vă arăt ceva". Îndreptîndu-se spre fundul biroului, deschise ușile unui scrin lucrat în stilul renașterii sieneze, murmurînd într-un fel de reculegere extaziată: "Excelența Voastră vede aici adunate toate concordatele încheiate de Sfîntul Scaun cu statele de pe glob
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Bethlen, această declarație a lui Mussolini căpăta o întorsătură alarmantă. După cîteva ore de mers cu mașina, un Buick, eram înapoi la Roma și solicitam o audiență urgentă. Primirea a fost, ca de obicei, cordială și plină de zîmbet. (Vorbeam italiana cu domnul Mussolini pentru a surprinde mai ușor și mai repede reacțiile sale directe, fără a fi nevoie să le mai interpreteze în minte... La întrebare mea: "Care este sensul acestei expuneri oratorice?", Ducele îmi răspunde: "România nu are de ce
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
analiza cu competență de la înălțimea catedrei de la Academia Comercială, domnul Madgearu, profită de negocierile duse la Roma în vederea elaborării unui tratat comercial, pentru a-l anunța oficial în momentul semnării solemne. Aceste negocieri au constituit ocazia unei ciudate manevre din partea italiană și a unei puternice alarmări la București. La începutul discuțiilor, prezidate pe rînd de subsecretarul de stat de la comerț și de mine, fiind nominalizați pentru aceasta, dar în fapt lăsate sub conducerea înalților funcționari, atît de o parte, cît și
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
dintre cele mai mărunte, se întrebau cum anume se va manifesta independența Sfîntului Scaun, odată suveranitatea sa repusă pe picioare în limitele strîmte ale Cetății Vaticanului, mai ales în privința fondurilor pe care i le datora Italia, alcătuite din rente 226 italiene de stat. Se profetiza că seria papilor italieni urma să ia sfîrșit și că viitorul Pontifice va fi un străin... În sfîrșit, alții puneau la îndoială sinceritatea fascismului față de Biserică, iar primele greutăți care s-au ivit, chiar din partea lui
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
dovada clară după cîteva zile, la Roma, la Palatul Veneția. Ducele m-a ascultat, fără să se clintească, sprijinindu-și capul în palme, cu privirea fixă. La sfîrșit, a venit la mine și, bătîndu-mă pe umeri, mi-a zis în italiană: "Știți că nu pot ieși din Italia, dar dacă mai treceți pe aici, chiar dacă nu prin Roma, telegrafiați-mi cu 48 de ore înainte ca să vă pot întîlni "magari con l'avione" (chiar și cu avionul... ). Cuvinte care nu se
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Mihai Cantuniari, pref. Monica Nedelcu, postfață Daniel Rops, București, 1999; La rebeldía de los escritores sovieticos, Madrid, 1960; Le Chevalier de la résignation, Paris, 1961; ed. (Cavalerul resemnării), tr. Ileana Cantuniari, postfață Monica Nedelcu, Craiova, 1991; Les Impossibles, Paris, 1962; Quaderno italiano, Pisa, 1962; Diccionario de los Papas, Barcelona, 1963; ed. (Dicționarul Papilor), tr. Ana Vlădeanu, București, 1999; Giovanni Papini, Paris, 1963; La Septième lettre, Paris, 1964; Platón, personaje de novela, Madrid, 1964; Journal d’un paysan du Danube, Paris, 1966; El
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287448_a_288777]
-
Cluj-Napoca, 1999; A murit un sfânt..., îngr. N. Florescu, București, 2000; Sfârșit de exil, îngr. Mihaela Constantinescu-Podocea, pref. Nicolae Florescu, București, 2001; Credință și creație, îngr. și pref. Mircea Popa, Cluj-Napoca, 2003. Traduceri: Giuseppe Ungaretti, El dolor, Madrid, 1958; Poesia italiana contemporanea, Madrid, 1959 (în colaborare cu J. Lopez Pacheco). Antologii: Antologia poeților români în exil, Buenos Aires, 1950; Poezia românească nouă, Salamanca, 1956. Repere bibliografice: Octav Șuluțiu, „Acolo și stelele ard...”, RFR, 1943, 1; Ștefan Baciu, „A murit un sfânt”, „Înșir
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287448_a_288777]
-
are un reper istoric care să o confirme. În consecință istoricii caută mărturii despre limba autohtonilor în limba albaneză, considerată singurul dialect tracic perpetuat din antichitate până în prezent. Toate limbile nenormate evoluează. Româna nu este latina populară mai mult decât italiana, franceza sau spaniola. Latina nu mai există niciunde ca limbă vie. Atunci de ce să presupunem că albaneza este limba ilirilor atestați de Herodot și că ea ar fi singura mărturie despre traci? Dacă latina nu ar fi fost scrisă, mărturie
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ca fiice, ceea ce a dus la imaginarea unui început gramatical unic pentru toate limbile. La problema originii limbii s-a ajuns în epoca modernă prin cercetarea comparată a limbilor scrise. A fost simțit mai întâi faptul că limbi precum franceza, italiana, spaniola sunt „limbi surori” și au ca „limbă mamă” latina. Ulterior s-a constatat aceeași înrudire între latină, greacă și sanscrită, de unde s-a conchis că și ele vor fi avut o sursă comună care este posibil să nu mai
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
triburilor, el îi supune pe toți slavii unei puternice influențe germanice. Pentru perioada poloneză de după anul 1000 d. Hr. autorul marchează următoarele influențe: 1) ceho-latină prin creștinism; 2) mic-burgheză prin nemți; 3) maghiară, după anul 1500; 4) tot atunci cea italiană, incomparabil mai puternică; 5) franceză, după anul 1700. În afară de acestea, mai sunt pomenite ca nesemnificative influențe rusești, românești, evreiești. În concluzie Brückner, analizând limbile indoeuropene ca pe un fenomen aparte, reduce începuturile acestora la celulele ovarului arian din care principiul
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cu numele acesta mare astfel corupt. Ei își aminteau de Traian și de locurile glorificate prin numele său, precum și de virtuțile și calitățile lui antice” (p. 227 urm.). 2. Limba română a apărut direct și nestrămutat din latină, ca și italiana. Ambele popoare, român și italian, sunt vlohi, vlahi, romani. Aceste identități justifică aprecierea că româna are lexic atât latin cât și italian: „Limba ieste dovada că în graiul nostru până astăzi sânt cuvintele, unile letinești, iar altele italienești. Să miră
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
miră un historic anume Cavație, dzicând: «De mirat lucru ieste că limba moldovénilorŭ și a munténilorŭ mai multe cuvinte are în sine râmlenești, decât a italienilor», măcar că italianul tot pre un locŭ cu râmlénii. Ce acéia nu-i divă, că italianii târziu ș-au scornit limba din letinească. Și întru unile voroave peste samă își aduce cu a noastră” (p. 247 urm.). 3. Costin admite, înaintea celui de al doilea descălecat, un proces de transformare a latinei, asemănător celui care a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
din letinească. Și întru unile voroave peste samă își aduce cu a noastră” (p. 247 urm.). 3. Costin admite, înaintea celui de al doilea descălecat, un proces de transformare a latinei, asemănător celui care a făcut trecerea de la latină la italiană, proces pe care îl numește stricarea vorbirii latine sau coruperea ei: „Iar vremea a stricat și vorbirea lor, limba latină curată, căci ce nu strică vremea în veacuri lungi? Unde trebuia să fie Deus, avem Dzeu sau Dumnedzeu, al mieu
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
amintească, fie prin început, fie prin terminație, fie prin mijloc, originea sa dintăi. Unele cuvinte au rămas chiar întregi: barba - barba, așa și luna, iar altele cu foarte mici deosebiri” (p. 226); limba română este „adevărată latină, stricată, ca și italiana” (p. 212); „...așè și graiul românilor pre aceste locuri cu îndelungată vreme și răsipă lăcuitorilor, romanii de supt aceste locuri, care pustiindu-să de năvala tătarâlor, să mutase... ș-au stremutat și graiul” (p. 271). Explicând evoluțiile latinei către o altă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
unde locuiesc principii, în Țara Oltului și în tot Maramureșul; așa de tare s-a înmulțit poporul, ca și cum n-ar fi descălecat nici unul din Maramureș și de la Olt. Și au o limbă mult mai frumoasă și mai apropiată de cea italiană, mai ales maramureșeanii; ei nu sânt supuși nimănui, liberi, nu slujesc până azi nici unui stăpân” (p. 229). 6. Evident că în starea jalnică în care au trăit în munți romanii nu au putut avea nici credință creștină și nici scriere
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
față de it. bianco; civitas/cetate: città; dominus/domn: signore, mensa/masă: tavola, verbum/vorbă: parola; caput/cap: testa, venatio/vânat: caccia. Opuși latiniștilor, cei care susțin filiera italiană a limbii române citează cuvinte precum șchiop și cerc, care există în italiană (scipio, cerco), de unde ar fi fost luate, ele „fiind total necunoscute limbii latine”. Tot adepții filierei italiene arată latiniștilor că româna are din italiană verbul auxiliar: am, ai, are și articolele numelor, la care Cantemir dă, în numele latiniștilor, replica cuvenită
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
care susțin filiera italiană a limbii române citează cuvinte precum șchiop și cerc, care există în italiană (scipio, cerco), de unde ar fi fost luate, ele „fiind total necunoscute limbii latine”. Tot adepții filierei italiene arată latiniștilor că româna are din italiană verbul auxiliar: am, ai, are și articolele numelor, la care Cantemir dă, în numele latiniștilor, replica cuvenită: „Moldovenii se folosesc într adevăr de verbe auxiliare, dar acestea nu sânt italiene, ci proprii ale lor. Tot așa, dacă este vorba despre articole
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cuvenită: „Moldovenii se folosesc într adevăr de verbe auxiliare, dar acestea nu sânt italiene, ci proprii ale lor. Tot așa, dacă este vorba despre articole, căci la nici o parte de vorbire limba moldovenească nu se deosebește mai mult de cea italiană decât aici” (DM, p. 363 urm.). Dacă totuși există cuvinte care se aseamănă mai mult cu limba italiană decât cu vechea limbă romană, continuă realist Cantemir, „s-ar putea crede, printr-o presupunere care n-are nimic absurd, că ele
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cu totul altă perspectivă, preocupările etimologice ale domnitorului cărturar. 1) Prima serie de cuvinte (încep, alb, cap, cetate, domn, masă, vânat, vorbă) trebuia să infirme teoria devenirii limbii române prin filieră italiană. A începe nu provine, cum susțin unii, din italiană, care deține cuvântul „barbar” comincio, ci din latină, care are pe incipio, formă alterată doar fonetic târziu, la momentul transformării latinei în română. Suntem aici în prezența unei erori etimologice preluate de Cantemir din epocă. Istoricii italieni susțin și în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]