3,495 matches
-
și amestecată pe care o numim... lume. Nu sînt sigură că a ieșit exact ce voiam eu, dar cui Îi pasă? Am judecat-o total greșit pe Venetia. Nu e o devoratoare de bărbați, ci o ființă caldă, frumoasă și iubitoare. Sper doar ca Justin să poată veni și el pe doișpe. Pune fotografia Înapoi la locul ei, mîngîind-o drăgăstos. — Mi-ar plăcea să-l cunoașteți. — Și mie! zic cu entuziasm nedisimulat. Abia aștept. Ne vedem curînd, Ven. Luke o sărută
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
În strună doar ca să te facă fericită. Ridic privirea și mă uit În ochii lui, căutînd un semn care să-l trădeze, vreo fisură În fațada lui fără cusur. Însă el Își joacă rolul mai bine ca niciodată. Un soț iubitor și Îngrijorat, la căpătîiul nevestei bolnave. Am știut dintotdeauna că Luke e bun la PR. Asta-i meseria lui. Ea l-a făcut milionar. Dar nu mi-am dat niciodată seama că e chiar atît de bun. N-am știut
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
și-un restaurant... — Mersi! „Luke, dacă mă iubești și vrei să ne salvezi căsnicia, vino să te Întîlnești cu mine În vîrful turnului Oxo, vineri la ora șase. O să te aștept În foișorul de unde se poate admira panorama. Soția ta iubitoare, Becky“ Îmi las stiloul jos, stoarsă de orice vlagă, de parcă tocmai aș fi compus o simfonie de Beethoven. Tot ce trebuie să fac acum e să trimit scrisoarea la biroul lui din Geneva, cu FedEx... după care să aștept să
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
și arată ca și cum nu s-ar fi bărbierit azi-dimineață. — Ce-i prostia asta? zice fără nici un preambul, arătîndu-mi scrisoarea. Mă uit la el siderată. Nu e În regulă. Trebuia să se afle la turnul Oxo, cu o mină romantică și iubitoare. Și nu aici În prag, nedormit și ciufut. — Păi... Înghit În sec. Ce faci aici? — Ce fac eu aici? repetă după mine, nevenindu-i să-și creadă. Asta e reacția mea la chestia asta! Nu mi-ai răspuns la nici un
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
filtrul estetic; stăpânirea perfectă a meșteșugului, a tehnicii într-un domeniu oarecare al manifestării; căutarea unității în diversitatea și metamorfoza întrupărilor. Un discurs poetic stăpânit, pe întreaga sa suprafață, de luciditatea unei conștiințe care-i rotunjește toate reliefurile; o rostire iubitoare de clarități, înscriind, în ritmurile-i solemne, până și tulburile fantasme nesupuse, îndeobște, nici unei geometrii; considerarea reticentă a contingentului și concentrarea tuturor puterilor de gândire și imaginație spre un orizont al permanențelor umane, ca și salvate de mutilările istoriei: sunt
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
adeziunea sa de mai târziu la multe din ideile susținute de aceasta. Absolvind liceul (1880), își face studiile universitare la Viena, unde participă la activitatea Societății România Jună, iar după terminarea lor (1886) va profesa mult timp medicina la Karlsbad. Iubitor de călătorii, cunoscător a șapte limbi, M. cutreieră Europa, notându-și de multe ori impresiile, care vor fi editate mai târziu în volum. Colaborează cu basme și nuvele la „Familia”, „Convorbiri literare”, „Tribuna” (Arad), „Telegraful român”. Bolnav de cancer, se
MERA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288090_a_289419]
-
un delict de presă (critica violent regimul), liberalii îl destituie din funcția de avocat al statului, tot din cauza atitudinii independente și radicale. M. a fost frate cu mitropolitul Calinic Miclescu. Puținele scrieri literare rămase de la acest boier activ, democrat și iubitor de dreptate, nu sunt pe măsura omului. Înainte de 1848 cunoscuse unele satisfacții ca autor dramatic, jucat în mai multe rânduri pe scena teatrului din Iași, precum și în turneele diverselor trupe care străbăteau țara. Piesele lui se aflau în repertoriu și
MICLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288106_a_289435]
-
anume în marginea vieții curgătoare icoane repezi și fugare, jocuri de lumină și de umbre; arta de a închide în câteva linii o siluetă hotărâtă; însușiri, de altfel, ale rasei noastre, istețe, vioaie, artistice, fără răbdare și fără adâncime, rasă iubitoare de lumină, de simplificare până la unitate.” Cum impresionismul e „una din expresiile caracteristice ale literaturii franceze”, definiția se întregește cu tușe suplimentare, vizând un climat în care „roiesc sute de cronice, spirituale, șerpuitoare, zâmbitoare și limpezi, trase în marginea unui
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
27 ianuarie 438, au adus în mod solemn la Constantinopol rămășițele pământești ale lui Ioan Hrisostomul. A murit în 446, bucurându-se de aprecierea aproape unanimă a contemporanilor și a celor ce i-au urmat; Socrate subliniază faptul că era iubitor de pace și că a renunțat la folosirea forței împotriva ereticilor. Socrate atestă totodată (Istoria Bisericii VII, 28.41.43) celebritatea lui Proclus ca predicator; în aceste condiții, e firesc ca omilii care nu-i aparțin să fie transmise sub
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
politiia luminată și plină de bunătate a înălțimei-tale este în adevărată asemănare cu înțelepciunea lui Democrite, care în învățăturile sale zice: «stăpânii noroadelor și povățuitorii lor trebuie să aibă în toți timpii îngrijirea către vrăjmașii țărei, iar către supușii lor, iubitori și blânzi»”) se adună covârșitor, mereu fortificate de temeiurile furnizate de înțelepții Antichității, întru definirea virtuții, ce are ca formă de concretizare - în disertația aristotelică susținută de G. - fapta cea bună. Apoftegmatica îi este familiară. Pentru definirea patriotismului și a
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
acordat Premiul Asociației Scriitorilor din București pentru volumul Eseuri asupra stării de grație (1976), Premiul Uniunii Scriitorilor (1978, 1984, 1994, 1995) și Premiul Academiei Române (1989). Poezia lui L. își extrage substanța din valorificarea unui paradox. Structură artistică preponderent cerebrală și iubitoare de abstracțiuni, susținută de o pregătire filosofică riguroasă și de o bună cunoaștere a deschiderilor teoretice oferite de experiența marii poezii moderne, poetul adoptă o atitudine lirică romantică, în care reluarea unor teme la prima vedere învechite - precum aceea a
LAURENŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287754_a_289083]
-
Timuș Hmielnițki, și i-a tăiat capul pentru a o jefui. Antioh Cantemir, deși mai grosolan în relațiile cu supușii, chiar cu cei de rang mare (episcopul Varlaam de Huși era înfruntat fără reverență: „Popo, [...] ți-oi rade pletele”), era iubitor de dreptate și un bun domnitor. Constantin Duca își dezvăluie înalta învățătură în intervențiile ceremonioase pe care le face în adunările divanului. Epoca e zguduită deopotrivă de evenimente sângeroase și de calamități naturale. În timpul lui Dumitrașcu Cantacuzino a bântuit o
LETOPISEŢUL ANONIM ALTARII MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287786_a_289115]
-
acea vârstă când întregul popor se transformă în aristocrație”, deși sentimentul de clasă e foarte dezvoltat. Spiritul lor e paradoxal: „Ca orice popor mare, poporul englez e dublu: progresist și conservator, idealist și practic, tolerant și feroce, democrat și aristocrat, iubitor de libertate și tiranic.” R. abdică însă de la modul detașat-superior de abordare a lucrurilor și de la principii verificate în ultima sa carte de însemnări de călătorie, În Extremul Occident (Note de drum din Antile, California, Canada) (1955), unde realitățile sunt
RALEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289120_a_290449]
-
și Ivan, Vladimir, Wladimir, Laura, Max-Junior. Membru fondator al Societății Scriitorilor Români, ocupă diverse funcții - cenzor, membru în comitetul de conducere. Cu placheta Foi de toamnă se precizează aspectele dominante atât din poezia, cât și din proza lui R.; volubil, iubitor de improvizație, cu gust pentru registrul dramatic, poetul construiește miniaturi dialogate, versifică anecdote, fie în tonalitate populară, fie în timbrul grav-meditativ din Viața lumii, poemul lui Miron Costin. ,,Morga” psalmistului rămâne exterioară, convențională, vibrația personală este mai aproape de Ion Minulescu
ROSETTI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289378_a_290707]
-
la 27 ianuarie 438 a adus în mod solemn la Constantinopol rămășițele pămîntești ale lui Ioan Hrisostomul. A murit în 446, bucurîndu-se de aprecierea aproape unanimă a contemporanilor și a celor ce i-au urmat; Socrate subliniază faptul că era iubitor de pace și că a renunțat la folosirea forței împotriva ereticilor. Socrate atestă (Istoria Bisericii VII, 28.41.43) și celebritatea lui Proclus ca predicator; în aceste condiții, e firesc ca o serie de omilii care nu-i aparțin să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
capitolul 27 (1‑2) al cărții a II‑a, el enunță principiul, singurul valabil pentru hermeneutica creștină, potrivit căruia orice pasaj obscur sau ambiguu din Scriptură trebuie citit și descifrat în lumina pasajelor clare: O minte limpede, circumspectă, cucernică și iubitoare de adevăr se întoarce către lucrurile pe care Dumnezeu le‑a pus la îndemâna oamenilor și care alcătuiesc domeniul cunoașterii noastre. Asupra acestor lucruri inteligența se va apleca cu toată ardoarea sa, în acestea va progresa, deprinzându‑le cu ușurință prin
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
nu vor fi adevărate, ci înșelătoare, menite să aducă rătăcire celor fără de lege ca și el. De va putea, îi va îndepărta și pe cei aleși de la iubirea lui Cristos. La început el se va arăta bun, milostiv, blajin, pios, iubitor de pace, dușman al nedreptății. Va respinge darurile ce‑i vor fi făcute, idolatria, va pretinde că iubește Scripturile, va arăta respect preoților, va cinsti pe bătrâni, nu va accepta depravarea, adulterul, nu va ține seama de calomnii și nu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
respinge darurile ce‑i vor fi făcute, idolatria, va pretinde că iubește Scripturile, va arăta respect preoților, va cinsti pe bătrâni, nu va accepta depravarea, adulterul, nu va ține seama de calomnii și nu va crede în jurăminte. Va fi iubitor spre cei străini și spre cei săraci și milos. Apoi, va săvârși minuni: va curăți leproși, va face să meargă pe paralitici, va alunga demoni. Va vorbi despre viitor ca și cum ar fi prezent și va învia morți, va veni în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
va fi apărător al orfanilor, va iubi toată lumea și îi va aduce pe cei ce se războiesc la iubire, prin cuvinte ca acestea: „Să nu apună soarele peste mânia voastră” (Ef. 4,26). Nu va aduna aur, nu va fi iubitor de argint sau aplecat spre vreo bogăție. Dar toate acestea le va face cu vicleșug și prefăcătorie, ca să câștige întreaga lume și să fie proclamat rege. Într‑adevăr, atunci când mulțimile și neamurile vor vedea adunate în el atâtea puteri și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
neam și țară însuflețesc o piesă ca La Plevna! (1878). În urma raportului elogios al lui Ion Ghica, volumul Dramatice (1879) primește laurii academici. Mai pot fi menționate câteva prelucrări (Hagi Eni de la Galatz, Femeiușca dracului, în colaborare cu Matei Millo). Iubitor de drumeție, S. își consemnează impresiile de voiaj scriind, o dată, niște note de drum din Apus, altă dată un reportaj de la Târgu Ocna sau dintr-un „peregrinagiu la Neamț”. În Suvenire de călătoria în Basarabia meridională (1857), blajină evocare mărturisind
SION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
Niobe, fiica lui Tantal, faimoasa „mater dolorosa” a Antichității, cu o poveste care i-a interesat pe Homer, pe Sofocle, pe Ovidiu, pe Skopas ori Praxiteles) au stăruit câteva nume de văduve. între ele, cel al Aspaziei din Milet, soția iubitoare al lui Pericle („muza lui Pericle” - i-au zis discipolii lui Socrate), în stare să-i ofere lui Euripide sugestii pentru tratarea - în discurs dramatic - a eternului feminin, rămasă văduvă în două rânduri (căci Pericle, căruia milesiana îi cucerise inima
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
au fost arse de sete...”. Un sfârșit care scriitorului i se pare ilustrativ pentru vanitatea eforturilor omenești: „Deci așa plătește această lume celora ce vor să o cuprindă cu toate desfătările și cu averile și cu stăpânirile ei”. Doamna - cea iubitoare de curățenie - Anastasia (fiica marelui vistier Dumitru Buhuș, care fusese însurat și cu Dafina, fiica lui Ionașcu Jora, și soție, apoi, a lui Istratie Dabija)89, fiii și fetele au lipsit de la înmormântare. „Tipul nobilului medieval - scria Matei Cazacu în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și-au lărgit mâinile spre lăcomie”, „că i se desfrânase și i se lărgise mațele”, generator al unui sindrom ucigaș (scriitorul - „Pseudo-Nicolae Costin” - merită aici laude: „aceștia au murit de o boală ce-i zicea Duca-Vodă, adecă de supărul Ducăi-Vodă”), iubitor de fast (căci fusese „elev” al lui Vasile Lupu), „om foarte greu la mânie și aprig”, cu o inimă „împietrită de pismă”, întreținător în jur al unei fiscalități excesive și al unei atmosfere terifiante (repet aceste pasaje dătătoare de fiori
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
138, care, În timpul vizitei sale În Lahore, În drum spre Kashmir, spunea că răpciuga este imposibil de vindecat. De bună seamă, la Viena sau În Anglia, caii afectați de această boală sunt uciși de Îndată ce au contractat-o. Generalul Avitabile, foarte iubitor de spânzurare, ca pedeapsătc "Generalul Avitabile, foarte iubitor de spânzurare, ca pedeapsă" În timpul congresului din Rupore, la granița cu India, l-am Îngrijit, la Wazirabad, pe guvernatorul provinciei - generalul Avitabile -, care, luxându-și glezna, solicitase asistența medicilor locali; dar aceștia
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
drum spre Kashmir, spunea că răpciuga este imposibil de vindecat. De bună seamă, la Viena sau În Anglia, caii afectați de această boală sunt uciși de Îndată ce au contractat-o. Generalul Avitabile, foarte iubitor de spânzurare, ca pedeapsătc "Generalul Avitabile, foarte iubitor de spânzurare, ca pedeapsă" În timpul congresului din Rupore, la granița cu India, l-am Îngrijit, la Wazirabad, pe guvernatorul provinciei - generalul Avitabile -, care, luxându-și glezna, solicitase asistența medicilor locali; dar aceștia, bărbieri și nepricepuți, i-au aplicat cu atâta
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]