2,415 matches
-
Austria, Prusia și Rusia care duce la crearea Orașului liber Cracovia, la 3 mai 1815. Chrzanów și zonele limitrofe au fost anexate noului stat creat. În 1838 Chrzanów a avut 4078 de locuitori: 2009 de romano-catolici și 2069 a credinței iudaice. Perioada Orașului liber Cracovia a fost operioadă de prosperitate și dezvoltare rapidă pentru Chrzanów și locuitorii săi. În această perioadă, dreptul de proprietate al orașului s-a schimbat din nou. Fostul proprietar, ducele Albert de Saxa-Casimir Cieszyn, a cedat orașul
Chrzanów () [Corola-website/Science/297948_a_299277]
-
este calendarul anual folosit în religia iudaică. Ca și calendarul chinezesc, este un calendar lunisolar, care se bazează atât pe un ciclu lunar cât și pe unul solar (care definește anii). Aceasta contrastează cu calendarul gregorian, care sa bazează doar pe ciclul solar, sau cu calendarul musulman
Calendarul ebraic () [Corola-website/Science/297962_a_299291]
-
din Ghezar; Siracide 43,6-8); în ebraică yerah. Cu toate acestea, începând cam cu epoca monarhică, luna a fost numită cu ebraicul hodeș (nouă, lună nouă), deoarece în acea perioadă zilele erau numărate în raport cu luna nouă. Caracterul lunar al anului iudaic reiese și din faptul că începutul fiecărei luni era determinat de observarea (vederea) directă a lunii noi și că în fiecare lună erau celebrate: sărbătoarea lunii noi și sărbătoarea lunii pline (ca în mai toate celelalte țări din Orientul Mijlociu). Se
Calendarul ebraic () [Corola-website/Science/297962_a_299291]
-
ul (din grecescul "Ioudaïsmos", derivat din limba ebraică: יהודה, "Yehudah", „Iuda”; în ebraică: יַהֲדוּת, "Yahadut", caracterele distinctive a iudaicului "eáqnov"), cunoscut și sub numele de religie mozaică (după principalul profet evreu, Moise) este religia poporului evreu. Preceptele iudaismului au stat la baza religiilor monoteiste creștinism și islam. Termenul "iudaism" își are originea în numele regatului Iuda, țara tribului Iuda—descendenții
Iudaism () [Corola-website/Science/296541_a_297870]
-
mult decât dogmele religioase, asociind apostaziile cu nerespectarea legii evreiești, și menținea că cerințele pentru convertirea la iudaism sunt: circumcizia și aderarea la obiceiurile tradiționale. Iudaismul întotdeauna a preamărit studiul Torei și a altor texte religioase. Cartea fundamentală a religiei iudaice este Tora, adică primele cinci scrieri (Pentateuh) din Vechiul Testament (Biblia ebraică). Scrisă într-un limbaj arhaic, în urmă cu circa 3 000 de ani și fără vocalizare și punctuație, Tora este un subiect de studiu esențial al iudaismului. În decursul
Iudaism () [Corola-website/Science/296541_a_297870]
-
extratextuale. Talmudul este studiat zilnic iar întregul ciclu prestabilit de studiu durează cca. 5 ani, după care se reîncepe. Talmudul propriu-zis este format din "משנה Mișna" și "גמרא Ghemara" precum și din straturi doctrinare suplimentare, consacrate în expunerea și analiza fundamentelor iudaice din Mișna și Gmara. "Talmudul" ca noțiune include două variante: Talmudul Babilonian și Talmudul Ierusalomitan. Talmudul Babilonian este versiunea mai cunoscută și studiată. "Sâmbăta" este principala zi de sărbătoare evreiască, ziua de odihnă a Creatorului, conform specificațiilor teologice, după cele
Iudaism () [Corola-website/Science/296541_a_297870]
-
variante: Talmudul Babilonian și Talmudul Ierusalomitan. Talmudul Babilonian este versiunea mai cunoscută și studiată. "Sâmbăta" este principala zi de sărbătoare evreiască, ziua de odihnă a Creatorului, conform specificațiilor teologice, după cele șase zile de facere a lumii (Geneza). Potrivit religiei iudaice, este interzis să se lucreze în ziua de sâmbătă și în zilele de sărbători. Conform calendarului mozaic", Roș Hașana" este Anul Nou "Purim" este o sărbătoare evreiască prin care comemorează eliberarea poporului evreu din Imperiul Persan antic de distrugere de către
Iudaism () [Corola-website/Science/296541_a_297870]
-
care îl consideră perfect, reprezentând revelația finală a lui Dumnezeu. Musulmanii cred că părți ale Bibliei și ale Torei au fost pierdute, interpretate greșit sau distorsionate de credincioși. Din această perspectivă, Coranul este văzut ca o corectură adusă cărților sfinte iudaice și creștine. Musulmanii susțin că islamul conține în esență aceeași credință ca a tuturor trimișilor lui Dumnezeu omenirii de la Adam, Coranul codificând revelația finală a lui Dumnezeu. Învățătura islamică vede iudaismul și creștinismul ca derivând din învățăturile unora din acești
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
Considerând împreună catolicii, protestanții și ortodocșii sub eticheta globală de „creștini”, religia acestora este, actualmente, cea mai importantă din punct de vedere numeric, cu un număr de 2,4 miliarde de adepți. Islamul, cealaltă religie monoteistă derivată din tradiția religioasă iudaică, este a doua ca pondere numerică a adepților în lume. ul are originea în iudaism. Ca moștenitor (alături de islam și iudaismul contemporan) al tradiției religioase orientale, creștinismul perpetuează până în zilele noastre credințe și mituri născute pe malurile Eufratului acum mai
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
din misteriile păgânilor. Dar sursa de inspirație ce nu poate fi negată este Cabala evreiască... Cert este că, atunci când au fost concepute ritualul și statutele masoneriei în 1717, cu toate că au reținut anumite fragmente ale vechilor doctrine egiptene și pitagoreice, versiunea iudaică a tradițiilor secrete a fost cea aleasă de fondatorii Marii Loji, pentru ca, pornindu-se de la ea, să își construiască propriul sistem“. Francmasoneria a continuat să își lărgească tot mai mult rândurile, iar în 1720 au fost înființate loji masonice în
Francmasonerie () [Corola-website/Science/298443_a_299772]
-
și Uriah Smith. Adventiștii de ziua a șaptea se deosebesc de adventiștii „de ziua întâi” prin adoptarea Sâmbetei ca sabat, după Cele Zece Porunci. Spre deosebire de adventiștii „de ziua întâi”, aceștia nu condamnă, dar nici nu apără sărbătorile calendaristice (creștine sau iudaice), au renunțat la orice preocupare pentru datarea Adventului, au păstrat calculul profetic millerit, care ducea la anul 1844, dându-i o nouă interpretare (începutul fazei premileniale a Judecății, numită și „curățirea Sanctuarului”), au dezvoltat teologia apocaliptică și escatologia millerită, păstrând
Adventism () [Corola-website/Science/298480_a_299809]
-
organizarea și conducerea Bisericii, unele doctrine specifice adventiștilor, precum și credința în harisma profetică a Ellenei White. Au experimentat nenumărate schisme până în prezent. Se deosebesc de adventiștii de ziua a șaptea prin faptul că au păstrat antitrinitarianismul, au adoptat sărbătorile calendaristice iudaice, condamnă sărbătorile creștine ca fiind păgâne, au abandonat autoritatea scrierilor Ellenei White, reforma sănătății și escatologia adventistă, insistând în schimb asupra denumirii oficiale "Biserica lui Dumnezeu", ca fiind singura denumire legitimă din punct de vedere biblic. Acest grup nu este
Adventism () [Corola-website/Science/298480_a_299809]
-
în castrul de la Oescus . A rămas în Europa până în anul 62 d.C., când împaratul Nero (54-68 d.C.) a strămutat-o în provincia Armenia din Orientul Apropiat. Staționată o anumită perioadă în zona Pontului , a fost trimisă, după declanșarea Primului Război Iudaic (69-70 d.C.) la Alexandria, apoi în Palestina, unde a participat la asedierea și cucerirea Ierusalimului. După încheierea Războiului Iudaic, a fost trimisă înapoi la Oescus, în Moesia. Următoarele operațiuni militare la care a luat parte au fost războaiele dacice dintre
Legiunea a V-a Macedonica () [Corola-website/Science/306993_a_308322]
-
-o în provincia Armenia din Orientul Apropiat. Staționată o anumită perioadă în zona Pontului , a fost trimisă, după declanșarea Primului Război Iudaic (69-70 d.C.) la Alexandria, apoi în Palestina, unde a participat la asedierea și cucerirea Ierusalimului. După încheierea Războiului Iudaic, a fost trimisă înapoi la Oescus, în Moesia. Următoarele operațiuni militare la care a luat parte au fost războaiele dacice dintre anii 87-89 d.C. ale împaratului Domitian (81-96 d.C.), desfășurate după invazia Dacilor în Moesia (iarna 84/85 d.C.) și
Legiunea a V-a Macedonica () [Corola-website/Science/306993_a_308322]
-
de împaratul Traian de la Oescus la Troesmis în Moesia Inferior, pentru întărirea militară a regiunii Dunării de Jos, unde a rămas timp de 6 decenii (106-168 d.C.). O parte a Legiunii a fost mobilizată la cel de al Doilea Război Iudaic din Palestina (132-135), în vremea împăratului Hadrian (117-138), iar mai târziu, imediat după urcarea la tron a împaratului Marcus-Aurelius (161-180), la luptele din provincia Armenia (162-165) împotriva Regatului Parților , după ce aceștia ocupaseră provinciile romane Armenia, Capadocia și Siria. Abea revenită
Legiunea a V-a Macedonica () [Corola-website/Science/306993_a_308322]
-
sau "Încununat", de multe ori dat ca un titlu mai degrabă decât ca un nume) (n. 1 - d. 34/35) după Noul Testament a fost Arhidiacon iudeu (evreu) din Ierusalim care a fost primul martir creștin condamnat la moarte de autoritățile iudaice din Ierusalim. Potrivit Noului Testament, a fost unul dintre cei șapte bărbați ”plini de Duh Sfânt și de înțelepciune”, aleși de către apostoli pentru a îndeplini calitatea de diaconi. Ștefan a fost unul dintre ucenicii lui Iisus Hristos, care îl urmau
Sfântul Ștefan () [Corola-website/Science/308539_a_309868]
-
Khirbet Qeiyafa, un număr de arheologi au susținut că ar fi vorba de orașul biblic Sha'arayim sau Neta'im și că ar putea conține ruinele palatului regelui David. Alții sunt sceptici, susținând că ele pot reprezenta fie o fortăreață iudaică, fie una canaanită. Baruch Halpern l-a descris pe David drept "vasalul de o viață" al lui Achiș, regele filistean al Gatului; Israel Finkelstein și Neil Asher Silberman au identificat drept cea mai veche și mai de încredere secțiune din
David (Biblie) () [Corola-website/Science/308598_a_309927]
-
primele ei cuvinte — ואלה שמות ("We-eleh hașemoth", " Iar acestea sunt numele ..."). În LXX e denumită Ἔξοδος, adică ieșire (cuvântul mai poate însemna și marș, expediție militară; procesiune solemnă), de la evenimentul principal al cărții — ieșirea evreilor din sclavia în Egipt. Tradiția iudaică și cea creștină îi atribuie lui Moise scrierea cărții. Conform ipotezei documentare, cartea Exodului a fost pusă laolaltă de redactori folosind trei surse primare: J, E și P. Din J ar proveni Exod 1-17 (pe alocuri în combinație cu E
Cartea Exodului () [Corola-website/Science/308630_a_309959]
-
La început"), după primul ei cuvânt. În Septuaginta (LXX), traducerea Bibliei ebraice în elenă, e denumită Γένεσις, (Ghenesis, sau în pronunția neogreacă Iénesis) adică Facerea, sau originea sau nașterea), iar în traducerea latină (Vulgata), asemănător: Genesis sau Liber Genesis. Tradiția iudaică și cea creștină îi atribuie lui Moise scrierea cărții. Conform ipotezei documentare, cartea Genezei ar fi fost alcătuită de redactorii ei pe baza a trei surse primare: J, E și P. Din J ar proveni Gen. 2.4b-25 (a doua
Geneza () [Corola-website/Science/308651_a_309980]
-
o carte în Tanakh (și deci și în Vechiul Testament). Mai exact, este una din cele cinci "cărți" sub formă de "sul" incluse în cele douăzeci și patru de cărți ale Vechiului Testament. Titlul în ebraică este Meghila sau Meghilat Ester. Conform tradiției iudaice ar fi fost redactată de Marea Adunare pe baza unui original scris de Mardoheu (Mordehai). Critica o datează în secolele IV- III î.Hr.. Cartea circula în două ediții, una cu adăugiri în limba greacă, datând se pare din secolul II
Estera (carte) () [Corola-website/Science/308659_a_309988]
-
scris de Mardoheu (Mordehai). Critica o datează în secolele IV- III î.Hr.. Cartea circula în două ediții, una cu adăugiri în limba greacă, datând se pare din secolul II î.Hr. Istoricitatea evenimentelor cărții este disputată. Ea stă la baza sărbătorii iudaice a Purimului, fiind citită de două ori în cadrul acesteia. Meghilat Ester este citită în sinagogă în seara de Purim și, din nou, a doua zi dimineața. La cele două lecturi trebuie să participe toată comunitatea - bărbați, femei, tineri și bătrâni
Estera (carte) () [Corola-website/Science/308659_a_309988]
-
an al împăratului Ahașveroș (identificat de obicei cu Xerxes I) al Persiei. Personajul principal al cărții este Estera, soția împăratului, o evreică care reușește să își salveze poporul de genocidul plănuit de vizirul Haman. Povestea Esterei a născut, în cultura iudaică, sărbătoarea numită Purim. Semnificația Purim-ului este una specială. De Purim (care pică în perioada de început a primăverii, la sfârșitul lunii februarie sau în prima parte a lunii martie) este celebrat miracolul salvării evreilor din Persia în ultimii ani
Estera (carte) () [Corola-website/Science/308659_a_309988]
-
ar lovi pe ei cu pruncii și femeile lor și care ar vrea să le ia averile”(Ester, 8:11). Revolta evreilor împotriva dușmanilor lor a început în ziua de 13-a a lunii Adar (a douăsprezecea lună în calendarul iudaic). Mordehai a trimis scrisori tuturor evreilor din toate ținuturile împăratului Ahașveroș, în care le poruncea să sărbătorească în fiecare an ziua a paisprezecea și a cincisprezecea a lunii Adar, ca zile de victorie a evreilor împotriva celor care doreau să
Estera (carte) () [Corola-website/Science/308659_a_309988]
-
Mulți din colegi erau câștigați de ideile marxismului sau socialismului. O minoritate din rândul studenților evrei se apropiase de ideile sionismului. Jabotinski însuși mărturisise că atât în copilărie, cât și în anii de liceu fusese departe de tradiția și religia iudaică și asemenea multora din studenții aflați la Berna nu era foarte preocupat de semnificațiile discriminării evreilor. La un moment dat, într-una din luările de cuvânt la o adunare a studenților s-a declarat sionist și a susținut că problema
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
termeni de drepturi și responsabilități. Conform Bibliei (Facerea, cap. 17), aceasta reprezintă legământul de sânge al poporul evreu cu Dumnezeu, însă semnificația circumciziei depășește chestiunea legământului, fiind legată de credința că practica asigură cumva fertilitatea celor care o practică. Practica iudaică impune circumcizia în a 8-a zi de la naștere, chiar și în timpul celor mai sfinte sărbători, cu excepția unor impedimente medicale: icterul noului născut, cazuri de hemofilie în familie și alte situații în care decizia medicului este - în general - absolută și
Circumcizie () [Corola-website/Science/308674_a_310003]