1,925 matches
-
conflictele între fiii biblicului Tobia. Bogații se lasă asimilați cuceritorilor greci, sirieni, mai apoi romani. Ierusalimul plin de discordii este pus la dări și apoi repetat jefuit de Antioh Epifanes care, sfătuit de evrei bogați, dă decret de desființare a iudaismului (anul 168 î.Chr.), ordinul venit din Antiohia preconizează interzicerea legilor, obiceiurilor, credințelor existente. Zeus din Olimp ajunge în Templu. Alți idoli după el. Urmează prigoane, masacre. Tora = cartea învățăturilor este arsă cu alte cărți sfinte. Evreii abandonează orașe, sate
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Cei doi intruși i-au cerut lui Rahab să pună la geam un fir roșu pentru a semnaliza că nu-i va fi casa atacată. Drept recompensă, ea a fost primită în sânul poporului lui Israel, s-a convertit la iudaism, a avut urmași ce au ajuns înalți dregători. Pe Rahab desfânata însă, casa tatălui ei și pe toți care erau la dânsa, Iosua i-a lăsat în viață și trăiește ea în mijlocul lui Israel până în ziua de astăzi, pentru că a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
un rol strategic în cucerirea Pământului Făgăduit. Ea este instrumentul cuceririi Ierihonului. Este curajoasă, își riscă viața, trădează, pentru a supraviețui. Ea este interpretată și ca desfrânata care se întoarce la Dumezeu, care se salvează de păcat, convertindu-se la iudaism. Rahab este apreciată de Talmud. A devenit soția unui erou, s-a convertit, s-a reabilitat. Este comparată și cu un porumbel care se alătură poporului lui Israel. Talmudul arată că Rahab se află între femeile frumoase alături de: Sara, Abigail
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Desalinizarea terenurilor prin spălare cu multă apă nu este o soluție adevărată pe ansamblu deoarece împinge doar problema în altă parte. VI.3 Implicațiile apei asupra dezvoltării civilizației umane Apa este considerată purificatoare în majoritatea religiilor, incluzând hinduismul, creștinismul,islamul , iudaismul șișintoismul. Spre exemplu, botezul în bisericile creștine este făcut cu apă. În plus, o baie rituală în apă pură este făcută celor decedați în multe religii, incluzând iudaismul și islamismul. În islamism, cele cinci rugăciuni zilnice, pot fi efectuate doar
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
umane Apa este considerată purificatoare în majoritatea religiilor, incluzând hinduismul, creștinismul,islamul , iudaismul șișintoismul. Spre exemplu, botezul în bisericile creștine este făcut cu apă. În plus, o baie rituală în apă pură este făcută celor decedați în multe religii, incluzând iudaismul și islamismul. În islamism, cele cinci rugăciuni zilnice, pot fi efectuate doar după spălarea corpului cu apă curată (Wudu). În șintoism, apa este utilizată aproape în toate ritualurile pentru curățirea unei persoane sau a unui loc. Apa este menționată în
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
locul lor firesc În primul volum, alături de tratarea altor religii semite, au fost plasate Înaintea profilului istoric al islamului, fiind un fond al originilor acestuia imposibil de ignorat. La fel, religia Israelului antic a fost inserată În cadrul prezentării generale a iudaismului; de asemenea, originile creștinismului sunt prezentate În funcție de istoria sa succesivă, și nu de istoria religioasă a perioadei respective. Desigur, același criteriu este aplicabil și altor tradiții religioase, precum hinduismul sau budismul. Astfel, În primul caz, nevoia de a oferi o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și istoric, nu trebuie separată la origine de cultele altor state naționale care s-au format la Începutul Epocii Fierului. O tratare separată a tradiției religioase ebraice este cerută de conservarea cărții sale sfinte, Vechiul Testament, și de rolul dobândit de iudaism În raport cu creștinismul și Întreaga tradiție religioasă și culturală modernă. Vom face doar câteva aluzii la religia huriților, puternic reprezentați În Siria, dar al căror epicentru trebuie căutat În Anatolia. În ceea ce privește epocile ulterioare, În mediul aramaic, nu ne vom putea opri
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
considerat drept faraon În Egipt, teritoriu care aparține sferei puterii sale imperiale, administrat de prefecții lui, și este considerat drept capul și obiectul religiei egiptene chiar și În sediile cultuale egiptene din Italia. În această sistematizare a religiilor, chiar și iudaismul a primit o situare precisă. În mod analog cu hotărârile luate de pontifi pentru continuarea vechilor culte În noile municipia romane, evreilor le-a fost garantată practica „legilor părinților”. Mai mult, cetățenilor evrei le-a fost acordat până și privilegiul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dacă ținem cont de filozofie și literatură, de Înțelepciunea și morala romană, de arta și de critica făcută religiei este cu putință să evaluăm cu precizie religia romană pe planul civilizației și al culturii și să o confruntăm adecvat cu iudaismul și creștinismul antichității, dar mai ales cu tradițiile lor etice și profetice (cf. subcapitolul 1.2d). La Roma, realitatea care se numește „religie” nu este monopolizată de o castă sacerdotală Închisă ori de un rege divinizat. La Roma, colegiile sacerdotale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
texte au supraviețuit ca un bun cultural, iar mai târziu s-au putut insera Într-un nou context istoric sub numele de „religia păturilor sociale culte” sau „religia paralelă”2. Surprinzător este faptul că, În antichitate - În pofida unor Încercări În iudaismul elenist -, nu exista nici un teatru creștin. 2. Teologia filozofilortc "2. Teologia filozofilor" a) Scopul 1. Filozofii nu au reușit niciodată să Întemeieze la Roma o școală permanentă. Nu există filozofi „profesioniști” de origine romană, nici nu se poate presupune o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
caz la caz modalitățile concrete de dezvoltare și diferitele manifestări, este necesară mai Întâi o analiză a consistenței specifice a contextelor religioase aflate În cauză. Grecii și cvasi-totalitatea popoarelor din Orientul Apropiat și din Occident, cu excepția Iranului zoroastrian și a iudaismului, ce pot fi amândouă situate, cu titlu diferit, În tipologia religiilor „Întemeiate” cu conținut monoteist și măcar de tendință universalistă, sunt purtătoare ale unor tradiții religioase de tip etnic. Sunt, Într-adevăr, tradiții ale căror origini și a căror dezvoltare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sau mai puțin negative (vezi Yamauchi, 1990, pp. 458 sqq.) nu sunt rare, mai ales În ultimele studii, este greu de imaginat că gândirea gathică nu ar fi exercitat, În special prin dualismul sau prin escatologia sa, nici o influență asupra iudaismului de după exil. BibliografieTC "Bibliografie" Abegg, E. (1945), „Nietzsches Zarathustra und der Prophet des alten Iran”, În Nietzsche. Conferences prononcées à Genève sous les auspices de la Fondation Marie Gretler, Erlenbach, Zürich, pp. 64 sqq. Amiet, P. (1986), L’âge des échanges
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
drept ereditar și matrimonial și probleme ce țin de ritual; Mard³farrokh ș Ohrmazdd³d³n, autor al Șkand-gum³nșg wiz³r În a doua jumătate a secolului al IX-lea, care se consolidează Într-o importantă operă apologetică a zoroastrismului În confruntarea cu Islamul, iudaismul, creștinismul, maniheismul. Textul ne-a parvenit În versiuni pazand (persană medie transcrisă cu caractere avestice) și sanscrită, datorită comunității de parsii din India. Deosebit de importante sunt Bundahișn și D¶nkard pentru conținuturile lor antologico-enciclopedice variate și pentru mărimea considerabilă (mai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ebraice dau informații semnificative despre relațiile bune care au existat Între poporul lui Israel și noii stăpânitori ai imperiului multinațional al Ahemenizilor, de la Cirus cel Mare la Darius I și, mai ales, despre influența exercitată de concepțiile religioase iraniene asupra iudaismului de după exil, mai ales În ceea ce privește angelologia, escatologia și tendințele dualiste (Bousset, 1926). Între izvoarele non-iraniene au o importanță deosebită, mai mult pentru profilul istoric decât pentru cel doctrinar, din cauza caracterului lor polemic și tendențios, izvoarele creștine, siriace (fapte ale martirilor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
noi asupra lumii. Format Într-un mediu cultural deschis și sensibil, inclusiv În privința exigențelor politice firești, la diferitele procese de aculturație, zoroastrismul din perioada ahemenidă s-a Întâlnit În Mesopotamia și Siria-Palestina atât cu religiozitatea astrală babiloniană, cât și cu iudaismul. Căderea imperiului ahemenid deschide Iranul În fața penetrării grecești și elenistice, astfel Încât s-a putut vorbi despre un „iranism elenizat” (Colpe, 1983, p. 826). Recuperarea autonomiei politice iraniene odată cu dinastia partă a arsacizilor (secolele III Î.Hr.-III d.Hr.) a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mult prin aportul Greciei, mai ales după cucerirea Imperiului Ahemenid de către Alexandru Macedon. Iranismul a avut o contribuție esențială la cultura elenistică, la fel cum exercitase deja, chiar În privința religiei, o influență esențială asupra altor tradiții culturale, cum ar fi iudaismul din perioada de după exil, În angelologie, demonologie, dualism și escatologie (cf. Bousset, 1901; 1907; 1926; Reitzenstein, 1921; Reitzenstein și Schaeder, 1926). Alexandru reprezintă ruptura cea mai gravă și mai profundă a tradiției iraniene, mai ales În ceea ce privește religia. Nu fără motiv
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
totuși tradiția zoroastriană de pe teritoriul iranian, ci a făcut-o mai puternică și incisivă datorită orientărilor sale etico-filozofice (dualismul și speculațiile asupra Timpului-Destinxe "Destin"), a concepțiilor escatologice și a aspirațiilor soteriologice, În deplină concordanță cu spiritul vremii. Zoroastrismul, ca și iudaismul de după exil, nu s-a pierdut datorită exigențelor sale spirituale și etice care au alimentat noul climat religios și filozofic al Orientului antic. Parții au fost zoroastrieni Încă de când, renunțând la rolul de cuceritori ai regiunii nord-orientale a lumii iraniene
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
restaurare a valorilor tradiționale și promovează inovații incisive (Gnoli, 1989a, pp. 164, 174, 183). Dacă imperiul part a fost marcat de tendințe sincretice, eclectice și universaliste, favorizate atât de elenism, cât și de răspândirea diverselor religii și mișcări filozofico-religioase - creștinism, iudaism, budism și diferite tipuri de gnoză -, noul stat iranian al Sasanizilor și-a urmat Încă de la Început scopul său de a ancora puterea politică În tradiția zoroastriană, Încercând să creeze, cel puțin ideologic, o legătură solidă Între tron și altar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
supra, subcapitolul 1.1)”, oferind imaginea intolerantă și opresivă a unei religii „restaurate” fanatic, cu forța. Reconstrucția zoroastrismului sasanid are loc Într-o lume complexă și eterogenă, În care conviețuiseră sau, În orice caz, fuseseră prezente marile religii ale epocii - iudaismul, creștinismul, maniheismul, budismul (acesta din urmă În regiunile orientale, dintre care o parte erau sub stăpânirea Kush³nilor) - pe lângă numeroase alte credințe și secte religioase, mai ales cu caracter gnostic. Exigențele politice ale noii dinastii, În căutarea unei legitimități, au favorizat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
căutarea unei legitimități, au favorizat clerul magilor, chiar și În timpul domniei unui suveran tolerant ca Ș³buhr I (240-272 d.Hr.), care avea o oarecare simpatie pentru Mani și doctrina sa. Dacă se ia În considerare faptul că, În politica sasanidă, iudaismul constituie un caz aparte (Widengren, 1961b, Neusner, 1969), trebuie să scoatem În evidență faptul că celelalte religii aveau În comun o trăsătură incompatibilă cu naționalismul Bisericii zoroastriene: aceea de a fi religii cu vocație universală și misionară. Este deci semnificativ
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
viței de vie de pe pământul faraonilor în Pământul Făgăduinței era, într-adevăr, percepută de evrei ca prefigurarea Împărăției lui Dumnezeu care, după cum spune Evanghelia după Matei (20:1) este "asemenea viței de vie". La începuturile erei creștine, speranța mesianică a iudaismului este exprimată prin comparația cu o podgorie mitică. Simbol 7 al Împărăției lui Dumnezeu, vița de vie este de asemenea personificarea lui Mesia: "Eu, va spune Iisus Hristos sub pana Sf. Ev. Ioan (15:1), Eu sunt vița cea adevărată
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
noastre, și în vecii vecilor ne vom bucura de lumină veșnică. Vești săgetătoare: „Venerabilii” politicieni de azi au redeslănțuit campania de distrugere a Mișcării Legionare cu vechea și „neghioaba” lor acuzație de fascism jargou folosit de toți scelerații prigonitori, inclusiv iudaismul, pentru a-și motiva ura și faptele lor criminale, deși ei cunosc prea bine gândirea noastră, sufletul nostru, dragostea noastră pentru Hristos și Neam. Noi nu am făcut niciun compromis nici cu Moscova, nici cu Berlinul, nici cu stalinismul, nici
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
articol despre religia din România. Pentru a se conforma cerințelor Amendamentului Jackson-Vanik, România ajunsese, cu timpul, să acorde evreilor un statut de emigrare preferențial. Cu cît se intensifica reprimarea religioasă, cu atît se mărea numărul creștinilor care se converteau la iudaism, pentru a-și facilita emigrarea din România. Numărul acestor "convertiți" crescuse îndeajuns pentru ca rabinul Rosen să respingă cererile de convertire sau să le rețină cîțiva ani certificatele de convertire, pentru a fi sigur de sinceritatea religioasă a solicitantului 2351. Aceste
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
perioada contemporană 1. Marile religii ale lumii și problemele vieții religioase a) Diversitatea religioasă a lumii contemporane Religiile cu cel mai mare număr de credincioși sunt: creștinismul (1, 8 miliarde credincioși); islamismul (1 miliard); hinduismul (800 milioane); budismul (400 milioane); iudaismul (20 milioane); Creștinismul are mai multe ramuri: o catolicismul (Biserica Catolică este organizată centralizat, în fruntea acesteia aflându-se papa de la Roma; aproape un miliard de credincioși); o protestantismul (600 milioane de credincioși: luterani, calvini); o ortodoxismul (200 milioane de
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]
-
islamul: Asia, Africa de Nord; hinduismul: este religia dominantă în India; budismul: este o religie care a apărut în India în antichitate, dar azi are aici puțini credincioși; sunt numeroși adepți în Sud-Estul Asiei și în Extremul Orient (Tibet, Mongolia, Japonia, Thailanda); iudaismul: cei mai mulți evrei sunt în Israel și S.U.A.; animismul (s-a menținut în societățile tradiționale din Asia și Africa); c) Problemele contemporane ale vieții religioase Principalele probleme cu care se confruntă viața religioasă în perioada contemporană sunt: mișcarea ecumenică; ecumenismul reprezintă
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]