3,194 matches
-
formă flexionară, ci aceeași idee printr-o sintagmă foarte apropiată, ca în invocația: „Ci jalea unei lumi, părinte, / Să plângă-n lacrimile mele” (Rugăciune). Termenul inițial își formează o adevărată constelație de echivalenți, uneori sinonimici, alteori foarte înrudiți ca sens. Jalea se traduce atunci cu „amarul” sau cu „necazul”, ea este provocată de durere, de pătimiri, de trudă, de povară, de chin și obidă; clăcașii, numiți adesea prin perifraze, „oștenii fără nume”, „cei osândiți să plângă și să tacă”, „mucenicii nerăsplătiți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
rezemată lumea toată”. Poezia mâinilor, a „mâinilor nerăsplătite”, surprinde un detaliu dintre cele mai elocvente și sintetizatoare. Sporind expresivitatea portretului, ca în studiile marilor maeștri, ele capătă valoare de simbol al muncii, al caznei, al jertfei. Cu alte cuvinte, al jalei, care, la rândul ei, stârnește geamătul, și, firește, lacrimile, vocabulă de o mare frecvență, încât G. poate fi numit nu numai un „poet al mâinilor”, dar și „poet al lacrimii”. Se observă totodată că poezia lacrimii e poezia lacrimii tremurate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
o veritabilă tehnică impresionistă. Pătimirea seculară adâncește în suflete iubirea de glie, de trecut, de libertate, dar și ura contra opresorului. „Sunt rodul dragostei și-al urii” - spune poetul, întorcându-se la sursa reacțiilor care, fără să excludă sentimentul de jale, îl depășesc cel puțin printr-o nuanță. Plânsul se împletește cu blestemul, chinul nu mai poate fi răbdat, vrea să se facă știut, rostind „cuvântul strigărilor noastre”, adică al tânguirilor și al protestelor. Amarul, jalea se prefac în mânie, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
fără să excludă sentimentul de jale, îl depășesc cel puțin printr-o nuanță. Plânsul se împletește cu blestemul, chinul nu mai poate fi răbdat, vrea să se facă știut, rostind „cuvântul strigărilor noastre”, adică al tânguirilor și al protestelor. Amarul, jalea se prefac în mânie, în răzbunare, în răzvrătire, văzută când ca o forță demonică, ivită din cețuri și întuneric („Simt duhul răzvrătirii negre”), când ca o năprasnică prăvălire de ape, ca în poezia Oltul: „Tu, frate plânsetelor noaste / Și răzvrătirii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
pe care o înfățișează această poezie are un vădit aer hermetic. E un Purgatoriu în care se petrec evenimente procesionale, în care lumea jelește misterios împinsă de o putere nerelevabilă, cu sentimentul unei catastrofe universale. Mișcarea poeziei este dantescă și jalea a rămas pură, desfăcută de conținutul politic [...] După Eminescu și Macedonski, Goga e întâiul poet mare din epoca modernă, sortit prin simplitatea aparentă a liricei lui să pătrundă tot mai adânc în sufletul mulțimii, poet național totdeodată și pur ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
a fost pentru totdeauna, deoarece nu ne-am mai reîntâlnit niciodată până la sfârșitul vieții. Eu, de exemplu nu iam mai reîntânit niciodată pe mulți dintre foștii mei colegi sau prieteni. Am aflat întâmplător sau nu, după ani de zile, cu jale în suflet, că unii dintre ei au trecut deja în lumea umbrelor. Pentru unii dintre noi, drumurile s-au despărțit pentru toată viața. Fiecare cu destinul său, cu ulicioara lui. Așa s-au dus vremurile, cu totul deosebite față de cele
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
dădeam și la rudele noastre care erau în suferință Când vedeam pe verișorii și băieții vecinilor noștri cu traistele pline în spate cu țesături, haine, scoarțe și cine știe câte mai duceau și plecau, mi se umpleau ochii de lacrimi, nu de jale ci de invidie că nu plecam și eu, de și știam că era foarte greu. Foametea a fost în iarna anului 1946/1947 și transportul pe tren era extrem de greu și ca un paradox păgân, iarna,era similară cu cea
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
văzut silite să aplice legea cu mare precauție și, evident, în unele locuri, a folosit și arcanul. Tânărul prins pentru armată și cu ajutorul autorităților locale (vornicii, vătămanii, jurații) era dus departe în Imperiu pentru 9-12 ani, lăsând în urmă mare jale pentru mame care-și vedeau feciorii tunși „chilug”, ceea ce constituia o rușine, o înjosire, de unde și zicala: „Nu mi-i ciudă că l-au dus / Cum mi-i ciudă că l-au tuns.” Mulți părhănceni și-au găsit locă pe
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
din lemn în satul Filipeni (Slobozia), prefăcută în zid. [Biserica de lemn a fost dată satului Lunca]. Slobozia - Filipeni a rămas fără biserică, deoarece boierul Ștefan sau Dumitru Rosetti a avut un vis interpretat de Sanda, țiganca, ca ceva de jale, spunând boierului că, dacă gătește biserica, va muri imediat. „Mănăstirea” n-a mai fost terminată și treptat s-a ruinat. În legătură cu școala din Slobozia - Filipeni, Vasile Vasilaș ținea minte că a fost deschisă după războiul din 1916-1918. În realitate, școala
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
din lemn în satul Filipeni (Slobozia), prefăcută în zid. [Biserica de lemn a fost dată satului Lunca]. Slobozia - Filipeni a rămasă fără biserică, deoarece boierul Ștefan sau Dumitru Rosetti a avut un visă interpretat de Sandală, țiganca, ca ceva de jale, spunând boierului că dacă gătește biserica, va muri imediat. „Mănăstirea” n-a mai fost terminată și treptat s-a ruinat. În legătură cu școala din Slobozia - Filipeni, Vasile Vasilaș ținea minte că a fost deschisă după războiul din 1916-1918. În realitate, școala
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
destul, bine că l-a strânsă Dumnezeu, s-a chinuit destul”, dacă află că a murit unul bătrân și neajutorat, iar dacă mortul e unul dintre cei tineri sau dintre cei cu stare, cauza morții e întoarsă pe toate fețele, jalea e mai mare, iar amintirea acestora dăinuie mai mult. Se spune cu îndreptățire că de la daci am păstrat atitudinea senină în fața morții - așa i-a fost soarta! - ca ciobanului moldovean din Miorița - și unele ritualuri păstrate până astăzi amintescă de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
un zid de negură. Apăsați de groaza și întunericul țarist, fără libertăți și fără lumină, ați trăit Dumnezeu știe cum. De la sufletul nostru la al vostru n-a putut trece nimic. Noi, cei slobozi în pământul nostru românesc, priveam cu jale cum neamul nostru din Basarabia se întunecă și se strânge, fără ca să-i putem da un ajutor. În vremea din urmă, durerea noastră a crescut, văzând cum dușmanii noștri au stăruit prin născociri mincinoase să samene vrajbă între noi, pentru ca
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
îi va fi însă dublă și se roagă, întorcându-și ochii lăcrimați spre cea care încă mai trăia: O, nu-mi muri, o, nu-mi muri, iubită,/ C-atunci în veci prin noapte-aș rătăci / Mi-aș sfărma viața-n jalea cea cumplită,/ Și de durere n-aș putea muri/ [...]/ Oh, nu-mi muri, te rog! Căci tot ce-n lume/ Eu am iubit murit-au prea curând 74. Dar ruga nu i-a fost primită: Și în convoi d-ilusii ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
prins de treburile moșiei și ale familiei, i se va fi cicatrizat mai ușor rana. Mai greu, probabil, i-a fost Ralucăi, singură acasă cu gândurile și cu sensibilitatea ei extremă, însă tinerețea i-a dat puteri să reziste. Deocamdată. Jalea copilului Mihai era cu atât mai mare cu cât cimitirul era aproape, în spatele bisericuței, ca și azi. Cât de legat a fost el de Ipotești, încât a făcut de două ori drumul pe jos de la Cernăuți, e greu de închipuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
prefăcut-o pe Sitna într-o pasăre aurie cu ochii verzi. Mama fetei, înțelegând că și-a pierdut pentru veșnicie fiica, a împietrit la malul gârlei și, din ochi, au început să-i curgă fără contenire lacrimi de durere și jale amară. Într-o zi, auzindu-i trilul fermecător și văzând-o atât de frumoasă, [...] un flăcău pe nume Ipatie a îndrăgit-o pe loc. Legenda spune că cei doi tineri s-au căsătorit, iar urmașii lor, Ipăteștii, au dat numele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
a iubitei moarte, scufundarea ireversibilă în propriul suflet chinuit, senzația adâncă a risipirilor iremediabile. Lângă cimitir, deasupra criptei negre a sfântului mormânt 93, salcâmii își scutură floarea, timpul trece implacabil cu aceleași legănări. Este atâta disperare omenească, dar și atâta jale poetică într-o asociere spontană cu moartea iubitei, încât, la imaginara moarte în doi, poetul și-ar dori să nu ne ducă-n triste zidiri de țintirim 94. Țintirimul poetului este cerul. Elemente cum sunt crucea, buha sau candela apar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
sine: De plânge Demiurgos doar el aude plânsu-și303. Nu este deloc întâmplător faptul că asemănători Demiurgului mai sunt doar Poetul, Călugărul și Monarhul/Voievodul. Nici unul dintre ei nu trăiește sub imperiul spaimei morții, ci se află cu toții în eternitate, în jalea ei infinită 304, lucru care-i unește și-i singularizează pe vecie, iar peste toate există obsesia primordialului, a elementarului, obsesie care înseamnă în bună parte dorul de haos, de somnul originar, de plânsul demiurgic 305. Corolarul sublimărilor eminesciene este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
din sat și din satul vecin, Cișmea. Cu ajutorul primit a acoperit casa cu draniță și a făcut și o fântână În curte. După câțiva ani mama a plecat la Domnul. Am rămas patru copii. Eu abia Împlinisem șase ani. Mare jale și durere a fost la Înmormântarea ei. Că era tânără. Avea 34 de ani. Și copiii nu mai aveau mamă. Dar... Dumnezeu s-o ierte și cu sfinții s-o odihnească! Tata era un creștin bun, cu teamă de Dumnezeu
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
pregătit, a spus Apostolilor și tuturor celorlalți care erau cu ea. A dorit să fie toți Apostolii la Înmormântarea ei. Și s-au adunat. Din toate părțile lumii au venit s-o petreacă, să-i cânte tropare de laudă. Multă jale și cântări duioase au fost la Înmormântarea ei. Cor de Îngeri În Cer și pe pământ au slăvit-o și toți au petrecut-o cu mare durere. Multe minuni s-au petrecut atunci. Se spune că un necredincios a vrut
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
dușmani Îi fugărește Unui Ștefan, domnul țării Strigă clopotul durerii De la Putna la Galați Din Moldova la Bicaz! Din Muntenia la Alba Să se nască iarăși țara Țara noastră Românească Din străbuni să Dăinuiască! Printre stele și luceferi Tu cu jale ne privești Ștefan Vodă! Cu noi ești! Din mormânt te vom scula Pe urmași vei Apăra... Plecăm fruntea la pământ Pentru Ștefan, domnul Sfânt! Brâncoveanu Constantin 23.10.2006 Oh, Brâncovene Constantine Și cu fii lângă tine Ai luptat pentru
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Am stat și l-am privit, Desculț și Încă tremuram Ochii cu lacrimi avea Și..... l-am poftit El, a dispărut... Și mi-a lăsat, În inima mea Un Duh ce nu-l pot uita. Și m-a cuprins... O jale cu lacrimi amare. De atunci plâng și Întreb Cine era Străinul de la ușa mea! Tu, sau voi Frați și surori Nu ați Întâlnit Străinul ce pribegea? Îl voi căuta Până-l voi afla Cine oare era? Mila Ta 23.05
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Răstignească! El nimic nu spunea La mulțimea ce era Și nimeni, nimeni Nu s-a aflat Ca Prieten - Adevărat! Toți s-au dus... Și s-au ferit... Și pe rând L-au părăsit! Numai Maica Lui cea Sfântă Privea-n jale la osândă Și cu Sfintele femei, Toate Împrejurul ei. Mult plângeau, Se tânguiau Când vedeau, că-L Răstigneau! Sfâșiate de durere Nu găseau o mângâiere. Când Iisus Duhul Și-a dat Toate-n jur s-au Întristat Cerul tot s-
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
multe... Ca pe noi să nu ne uite Să se roage pentru noi Că suntem În mari nevoi Să ne dea un Cer senin Totdeauna, În veci Amin! Visul Patimilor Domnului Iisus Iată ziua de durere Plină de amar și jale Iată ziua cea de plâns Pentru Dulcele Iisus Acum Iuda fărădelege Cu dușmani la Iisus merge Că L-a vândut pe cel Sfânt Pentru treizeci de arginți Cu sărutare vicleană Și cu cuget de satană De Iisus s-apropiat Și
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
-mpiedica Se-mpiedica-n veșmânt Și cade jos la pământ Fața Lui de sânge plină Se proptează În țărână Iar peste El, Crucea grea La Pământ Îl apăsa Vezi, creștine, ce-ai lucrat Când Porunca ai călcat? Câte chinuri, câtă jale Pentru păcatele tale? Și ostașii Îl sculau Și cu biciul Îl loveau Stă Măicuța și privește Inima i se topește! Neîncetat se strigă: Moarte! Iar Pilat s-a temut foarte De Iisus nu s-a Îndurat La moarte L-au
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
BÎrsescu și Virgil Tempeanu. Mulțumesc călduros și pentru cuvintele de alinare ce mi-ați adresat. Am Început să mă obișnuiesc - altă cale nu-i. În timpul săptămânii fac mișcare - treburi În grădină printre flori și alte plante (...). Dar uneori mă cuprinde jalea când din locuință lipsește albina casei. Nu ies decât foarte rar din gospodărie. Am fost de 2 ori la Fălticeni (12 iul. și 28 aug.). Răsfoiesc presa la care sunt abonat, mai scriu - deși În publicarea lucrărilor Întâmpin numai obstacole
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]