2,068 matches
-
parțiale și panică de război. Atitudinea rusă, așa cum s-a manifestat la început, prin acțiunea domnului Isvolski, rămîne un exemplu de neîndemînare diplomatică fără nici o scuză. Angajată cu o violență intransigentă, reacția de la Pont des Chantres se termină printr-o jalnică dare înapoi, după ce Rusia a recunoscut că la Congresul de la Berlin, printr-un schimb de scrisori oficiale între Andrassy și Șuvalov 91, acceptase de pe atuncea o anexare eventuală a Bosniei-Herțegovina, apărînd clar că domnul Isvolski nu se înfuriase decît pentru
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
împiedicat confruntarea armată și, odată cele zece cartușe consumate, soldații sîrbi și-au aruncat fără rușine puștile inutile, căci în sufletul lor nu vibra nici un pic de patriotism pentru un război care le părea fără motiv. Documentele asupra dedesubturilor acestei jalnice mașinațiuni a Vienei, de care am luat cunoștință prin regina Natalia a Serbiei 116, sînt probatoare în această privință. Poate că în 1912 nu erau cunoscute de generalisimul Savov. Poate că disprețul manifestat față de sîrbi nu era decît cel pe
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
turcește; Cu galeongii dinpreună Și mazdrac țiind în mână, Și pe unde nu gândeai P-acolo-l întîlneai. Tiptil, pe jos și călare, Prin târg și prin mahalale; Uneori în port turcesc, Alteori călugăresc. Tragodia sau mai bine a zice jalnica Moldovei întîmplare de vornicul Alexandru Beldiman are aerul unei poliloghii umoristice, fiind de fapt o cronică a răzmeriței de la 1821. Autorul vedea lucrurile la modul sublim și socotea că ar fi avut nevoie de concursul lui Heraclit și al lui
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
se propagă în sufletul lui cu mari dureri lirice. "Au noao clopote - zice el de catedrala din Berna - pe care trăgîndu-le cu meșteșug, nu fac numai sunete de clopote mari sau mici, ci fac o armonie foarte plăcută urechilor, dimpreună jalnică și grozavnică." Descrierea Schönbrunnului dă o pagină rară de poezie orientală, cu evlavii și uimiri, cu turburări exprimate naiv, de un sălbatec, rudimentar verlainianism: " Căci la o parte uitîndu-se cinevaș, vede întru acea cuprindere de copaci, o bucată de grădină
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
repetiție cade ca un ropot de tobe sinistre. Tema este veșnica groază a lui Alecsandri de geruri, reprezentată prin viziunea unei deportări în Siberia: Sub cer de plumb întunecos, Pe câmp plin de zăpadă Se trăgănează-ncet pe jos O jalnică grămadă De oameni triști și înghețați Cu lanțuri ferecați. E lung cel șir de osîndiți! Pe vânăta lor față Necontenit sunt pălmuiți De-un crivăț plin de gheață, Și pe-al lor trup de sânge ud Des cade biciul crud
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
domn absolut pe întinsul moșiilor. Năzărindu-i-se să-și vadă iubita, el sare în droșcă și strigă nebunește la surugiu: Era noapte-ntunecoasă, Nici o stea nu mai lucea; Vijelia furioasă, Cerul chiar se clătina. Pe o cruce negricioasă Buha jalnic se văita, Și-n pădurea fremătoasă Echo trist îi răspundea. "Mînă iute cu-nfocare, Mergi ca vântul, și mai tare", Surugiului strigam. Căci pe-ăst timp de îngrozire, Ca fantasmă, nălucire Spre iubita mea zburam. În compunerile epice se salvează
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lui propriu-zis artistice nu trec, ținând seama de progresul cultural, de emoția dimensională și ingenuu lirică a lui Dinicu Golescu. "La toate bisericile se află joc de clopote, adecă mai multe măiestrit așezate, cât, trăgîndu-se, fac o armonie așa de jalnică, pare că-ți sfâșie inima..." Totuși, un instinct formal, o intuiție a fenomenalității estetice există embrionar: "Închipuie-ți la Roma o piață imensă, rotundă, de ambe părți încercuită de portice gigantice, suportate de patru sute de coloane maiestoase și supramuntate cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu havuzuri, păunii, n-au altă origine. În același timp, prin Traian Demetrescu sau direct de la urmașii lui Baudelaire, poetul adoptă funerarul sinistru, cu corbi și hohote sarcastice: Se stinse alba lampă căzând pe piatra tare Cu geamăt lung și jalnic de suflet chinuit Și umbra fu ca plumbul în turnul urgisit Iar corbii s-adunară strigând în depărtare. Ha, corbii s-adunară strigând în depărtare, Căci prada lor gătirăm din trupul prihănit Ce sta întins și rece în turnul părăsit
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lumina, a luci, sini: a înălbăstri, a albi prin înălbăstrire)... 19,22 Atunci Saul s-a dus el însuși la Rama. Ajungînd la fîntîna cea mare fără apă, care este la Secu, a întrebat...” Textul de mai sus arată situația jalnică a ivriților, săraci și fără surse de existență s-au aruncat asupra filistenilor să-i prade. Faptul că ei nu aveau nici săbii nici sulițe ci se bazau numai pe ghioagă și praștie, arată că erau niște semisălbătici iar din
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
se punea carne, resturi de la păsările sau de la mieii tăiați. Groapa era înconjurată cu sârma care era prinsă sus într-o cumpănă ca de fântână. Când cădea în capcană câte un câine, mai ales noptea, se auzea în tot satul jalnica chelălăială a câinelui strâns de gât. „MAMA MARE” era tare bună la suflet și frumoasă la chip și foarte inteligentă. „Mama Mare” era mică de statură dar foarte harnică și frumoasă chiar și când devenise bunica noastră. Eram trei 27
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
izvorul lor curat, dar mi se părea că merg spre mormânt. Duceam această povară să o înmormântez pe locul pe care s-a zămislit și a crescut. Cu cât mă apropiam de sat, cu atât gândurile mele deveneau un mai jalnic convoi de înmormântare. Rugăciunea și apa rece a unei fântâni, cu care m-am spălat pe față abia a putut să-mi pună pe chip o mască de indifernță stranie sub care m-am furișat prin sat, printre cunoscuți, până
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
venit la masă la mine.” Nu completează, însă: textul prin care C. Mille cerea, în 1887, organizarea milei publice în chete, la „Lupta” lui G. Panu, se încheia astfel: „în lunga serie de martiri literari nu e nici o viață mai jalnică cum e cea a lui Eminescu.” Avem motive să credem că poetul nu i-a făcut o diagramă a martiriului național ci, de vreme ce a fost vorba lui de despărțire, i-a amintit tocmai acel text l-a făcut, adică, să
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
pleacă la cer dintrun corp scheletic, fără geamăt și fără blesteme. Așa au murit mii de legionari în crunta temniță Aiud pentru credința lor în destinul legionar a mântuirii propriului lor suflet și al neamului, într-un moment istoric de jalnică rătăcire, de înstrăinare și îndepărtare de măreția faptelor părinților noștri și de Învățătura Domnului Iisus Hristos Cel răstignit pe Cruce pentru păcatele și pentru izbăvirea noastră. Jertfa lor trebuie continuată prin fapte și smerite îngenunchieri întru cinstirea sacrificiului lor, cu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
puțin sub mine și pe spate și m-am lipit cu spatele de perete și-am adormit așa, În fund. M-au trezit Însă niște țipete care au făcut ca părul meu să fie țepi pe tot corpul. Țipetele erau jalnice și Îngrozitoare: „Aoleu, mamă, nu mă omorâți! Aoleu! Aoleu!”. Sigur, era primul meu șoc... M-am ridicat, așa cum părul s-a făcut țeapă, m-am făcut arc, ș-am sărit de pe pat, și n-am putut să mai adorm... S-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
va fi restabilit! M. Pasccaly Artist comedian“86 Acesta era sistemul reclamei teatrale acum mai bine de o jumătate de secol, iar Pascaly abuza de el. Genul plângător, apelurile desperate la public, și declarația sărăciei sale era genul său: declamația jalnică îl caracteriza.87 Dar, firește, ceasul „teatrului“ nu sunase încă în România. La aceeași epocă, în septembrie 1871, venise și marea tragediană italiană Adelaida Ristori.88 Dar iată cum scria Cezar Bolliac că a fost primită: „Tragediana care a vrut
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
atât de puternic era omul acesta, că zăcu o lună întreagă în spitalul Colțea, cu toate că medicii îl condamnaseră din prima zi. În sfârșit își dete obștescul sfârșit. Când a murit, noi, „Comitetul studenților“, am tipărit anunțuri mortuare astfel libelate: „Noi jalnicii Lascăr Catargiu, general Florescu, Vasile Boerescu etc. anunțăm moartea bravilor noștri Ilie Geambașu și Temelie Trancă, morți întru partid în zilele de... și de ... Rugați-vă pentru ei.“ Iar un poet de oarecare talent, anume Nicolae Safir 42 a scris
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Întîia: morala oribilă, vulgar-materialistă, mic burgheză a cărpănoasei furnici, huzurind între stocuri alimentare, care nu recunoaște meritele artei dezinteresate, lăsînd bietul cîntăreț, care a-nveselit cîmpiile și inimile cu trilurile lui văratice, să moară de foame! Ah, trădarea de confrați lafontainiană! Jalnică preamărirea filosofiei filistine a burții. Dureroasă, neașteptată trădare. A doua: concepția oportunistă, slugarnică, sclavagistă a povestitorului: laudă maleabilitatea bicisnicei trestii, odrasla mîlului, care păcălește vitregia firii îndoindu-se la pămînt. O dă ca exemplu (horribile dictu!) falnicului și nobilului stejar
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pe cel de care e interesat. Pune atîta ostentație în gestul său, încît beneficiarul, dacă e om subțire, trebuie să se simtă teribil de jenat atunci cînd își citește encomionul. Nu o dată, megalomania e nu numai antipatică, iritantă, ci și jalnică. Aceasta e senzația pe care am încercat-o, cu puține minute în urmă, citind ceea ce a spus Jean Genet, într un interviu din „L’Autre Journal” (18/1987), despre cel care l-a „sfințit” într-o carte: „Sartre e terminat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
se stinge niciodată, trei potcoave de fier găsite în zilele de luni, miercuri, vineri. După ce acestea se înroșesc, le stinge deasupra străchinii cu apă neîncepută, stropind-o pe fiecare cu mănunchiul de busuioc. În același timp șoptește cu o voce jalnică: «Eu nu sting potcoavele, / Ci săgetăturile / Din cap, de sub cap; / Din dinți, din măsele, / Din toate încheieturile rele, / Sting diocherile/și toate căscările, / Toți ochii cei răi,/și gurile cele rele, / Să n-aibă ochi a-nholba / și gură a striga
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Întâmpla, am plecat singur, cu patru zile Înainte, Într-o miercuri. Am reușit să le fac acolo, dar am avut În obiectiv și casa nepotului primar (fostul liceu de fete) Matei Millo, de pe str. Sucevei, 749 aflată Într-o stare jalnică. Potrivit Legii 50 din 1991, oficialitățile trebuiau s-o păstreze, s-o refacă. Nu au salvat-o și, până la urmă s-a demolat. Toți pretextează că nu sunt bani, dar pentru interese particulare, cum de se găsesc așa ușor? Unii
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
despre personalități din Fălticeni și relațiile lor cu altele din țară și de peste hotare! Aveți perfectă dreptate să vă Întrebați de ce nu v-au chemat În prezidiu. Așa era drept! Fiți sigur că adevărul Învinge Întotdeauna, chiar dacă mai Întârzie... Acestor jalnici fălticeneni le e ciudă că ați realizat o carte - este foarte bună - și nu pot realiza nici pe jumătate ceva asemănător. Creierul le este ocupat numai de răutăți și nu mai au vreme să-l folosească la lucruri bune... Nu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
putut sta de vorbă cu D-sa, arătând starea mormântului lui Dragoslav 339. Am găsit destulă Înțelegere și mi-a cerut să fac o cerere, ca să știe ce-i de făcut. Totodată am arătat că mormântul este Într-o stare jalnică și deoarece În ziua de 5 mai se Împlinesc 50 ani de la moartea scriitorului 340, s-ar putea să vină și lume străină și ar fi rușine de acest mormânt lăsat În paragină. Vă rog pe D-stră, dacă treceți prin
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
un prim-secretar. Asta datorită tertipurilor și îndemânării cu care deșartă halbele în gâtul unor consumatori abrutizați de neșansa unui trai civilizat în totalitatea sa. După masă, colindați din nou prin magazine (mai ales prin cele alimentare) să vedeți goana jalnică a muncitorului, a intelectualului după cele necesare traiului, panorama sărăciei asta da multilateral dezvoltată, și gândiți-vă atunci la cei ce locuiesc în zona Medicinei ori a Parcului Rozelor cei cu vile confortabile, cei cu mașini la scară (această scară
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
un om și o pasăre închipuitul mare polemist Eugen Barbu n-a dus, de fapt, nicio polemică autentică. îngăduindu-i-se folosirea injuriei, a limbajului gros, de mahala, a denunțului, amenințării, calomniei în locul argumentelor, Eugen Barbu a fost împins spre jalnicul monolog din care, pare-se, nu mai poate ieși. Felul domniei sale de-a concepe polemica amintește foarte bine extraordinara tabletă a lui Marin Preda, intitulată Neobosita inventivitate a tipului infect, text cuprins în Imposibila întoarcere și pe care îmi iau
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
conținând imprimarea emisiunii respective le țin la dispoziție, cu titlu gratuit!, alte două imprimări ale emisiunii respective, imprimări din care pot distinge ușor vocea inimitabilă a solistului lor preferat, Eugen Barbu, ce-i drept într-un solo de cea mai jalnică factură! A doua scrisoare a unui membru al CC al PCR, [octombrie] 1983, difuzată la 27 noiembrie 1983 Domnule director, Am ocazia în acest octombrie să vă trimit a doua scrisoare. Când ați transmis prima mea scrisoare, ați făcut o
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]