3,852 matches
-
de fotbal. Îi loveau pe deținuți și Îi trăgeau de umeri. Un caporal cu o mască de bumbac pe față Își mișca lanterna pe fața celor morți, apoi Îi Întorcea pe spate. Un civil eurasiatic, În cămașă albă, mergea În spatele japonezului, gata să-i ajute pe cei cărora li se ordona să se alăture marșului, ca un curier al unei companii eficiente de turism. La marginea terenului, paznicii japonezi dezbrăcau deja trupurile morților, luîndu-le pantofii și curelele. — Domnule Maxted... Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
apăsată pe iarbă, de parcă Încerca s-o lege de pămînt. Jim văzu formația de marș tîrÎndu-se spre tunel. Incapabil să meargă mai mult de trei pași, un bărbat căzu și fu lăsat pe pista de zgură. Jim ascultă vocile japonezilor apropiindu-se, Înăbușite de măștile de pe fețele lor, și Îl auzi pe sergent Înecîndu-se și scuipînd. Un soldat Îngenunche lîngă el, cu răsuflarea aspră și obosită șuierînd sub mască. MÎini puternice trecură peste pieptul și șoldurile lui Jim, pipăindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
avionul, sperînd că acesta ar putea lansa o altă cascadă de grindină, dar cerul era gol dintr-un capăt În celălat. CÎțiva prizonieri de pe stadion stăteau Îngenuncheați pe iarbă, mîncînd grindină și vorbind unii cu alții peste cadavrele tovarășilor lor. Japonezii plecaseră. Ofițerii și soldații de la jandarmerie Își luaseră echipamentul și dispăruseră În cursul nopții. Jim se ridică În picioarele goale pe iarba ca de gheață, uitîndu-se fix la tunelul de ieșire. Lumina slabă a soarelui Își schimbă direcția spre pereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Îl părăsise pe domnul Maxted, se simțea vinovat pentru moartea lui, o vină legată cumva de faptul că-și pierduse pantofii. Se uită la urmele ude ale picioarelor sale și Își spuse că ar fi trebuit să-și vîndă pantofii japonezilor pe un pic de orez sau pe un cartof dulce. De fapt, prefăcîndu-se mort, Îl pierduse atît pe domnul Maxted cît și pantofii. Totuși, morții Îl protejaseră pe Jim și Îl salvaseră de marșul de noapte. Stînd culcat alături de trupurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
să fi murit doar În mintea lui? Fiindu-i din nou sete, Jim coborî treptele de ciment, lingînd apa de pe mese și birouri. Dacă războiul se terminase, era timpul să-i caute pe mama și pe tatăl lui. Totuși, fără japonezii care să-i protejeze, ar fi periculos ca englezii s-o pornească pe jos, spre Shanghai. Dincolo de poarta de fotbal, un deținut britanic reușise să ridice capota uneia dintre Cadillacurile albe. Sub privirile tovarășilor săi, se aplecă peste motor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
tot aerul lui superior, părea să șovăie, de parcă Își dădea seama că marina americană, care avea să vină, ar pute fi mai puțin convinsă de gestul său pro-american. Se uită cu Îngrijorare spre cer. — Bombe atomice... prea rău pentru toți japonezii ăia, dar un noroc pentru tine, copile. Și pentru mama și tatăl tău. Jim rămase pe gînduri, În timp ce eurasiaticul se duse la lada de gunoi făcută din ciment de la intrarea tunelului, și Începu să scormonească În ea. — Războiul s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
coada avionului și, cîteva secunde, se uită la el printre urzici. Apoi se răsuci și continuă patrularea lui nervoasă prin perimetrul aeroportului. Jim Îl urmări cum lovește trestia de zahăr, Încercînd poate să facă loc pentru aterizarea vreunui elicopter. Oare japonezii pregătiseră o armă secretă ca răspuns la bomba atomică, vreo rachetă de mare performanță care ar avea nevoie de o pistă de decolare mai mare decît cea de la Lunghua? Jim aștepta ca el să le facă semnale paznicilor de la picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
armă secretă ca răspuns la bomba atomică, vreo rachetă de mare performanță care ar avea nevoie de o pistă de decolare mai mare decît cea de la Lunghua? Jim aștepta ca el să le facă semnale paznicilor de la picioarele pagodei. Dar japonezul era preocupat doar să cerceteze avioanele abandonate. Se opri și clătină din cap, iar Jim Își aminti din nou de tinerețea pilotului. De la izbucnirea războiului și pînă În urmă cu puține luni, fusese probabil un elev de școală, recrutat direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
războiului și pînă În urmă cu puține luni, fusese probabil un elev de școală, recrutat direct din clasă la academia de zbor. Jim se ridică și merse prin urzici, spre iarba Îngălbenită de la marginea aeroportului. Începu să-l urmărească pe japonez, cam de la cincizeci de metri distanță, și rămase pe loc cînd pilotul se opri să acționeze elevatoarele unui avion Zero lovit. Așteptă pînă cînd japonezul porni din nou și o luă În urma lui, fără să se ascundă. Preț de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și merse prin urzici, spre iarba Îngălbenită de la marginea aeroportului. Începu să-l urmărească pe japonez, cam de la cincizeci de metri distanță, și rămase pe loc cînd pilotul se opri să acționeze elevatoarele unui avion Zero lovit. Așteptă pînă cînd japonezul porni din nou și o luă În urma lui, fără să se ascundă. Preț de un ceas, colindară amîndoi capătul de sud al aeroportului, tînărul pilot fiind urmat de băiat. Se zăreau barăcile și blocurile de dormitoare din lagărul Lunghua. Departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
echipele de sol stăteau la soare, lîngă hangarele arse. Deși Își dădea seama că Jim Îl urmărește, pilotul nu făcu nici o Încercare să-l cheme. Doar cînd ajunseră În bătaia puștii a doi soldați care păzeau un amplasament de tun, japonezul se opri și Îi făcu semn lui Jim să vină la el. Stătură amîndoi lîngă un avion ruginit, căruia un negustor de fier vechi Îi scosese aripile. Pilotul trăgea adînc aer În piept, atras de privirea răbdătoare a lui Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
niște musafiri nerăbdători la un banchet. Îi aminteau lui Jim de muștele care acopereau fața domnului Maxted. Știau ele, oare, că acest tînăr pilot ar fi trebuit să moară Într-un atac asupra portavioanelor americane la Okinawa? În mod ciudat, japonezul nu făcu nici o mișcare să le alunge. Fără Îndoială că știa că viața lui se Încheiase, că forțele Guomindangului erau gata să ocupe iarăși Shanghai-ul și ar fi bucuroase să aibă o răfuială cu el. Japonezul ridică bățul. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În mod ciudat, japonezul nu făcu nici o mișcare să le alunge. Fără Îndoială că știa că viața lui se Încheiase, că forțele Guomindangului erau gata să ocupe iarăși Shanghai-ul și ar fi bucuroase să aibă o răfuială cu el. Japonezul ridică bățul. Ca un om adormit care se trezește dintr-un vis, Îl aruncă În urzici. CÎnd Jim se sperie, vîrÎ mîna În buzunarul de la pieptul salopetei sale de zbor și scoase un mango mic. Jim luă fructul galben din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fi sosit americanii, iar Jim l-ar putea prezenta pe pilotul kamikaze ca fiind prietenul său. Oameni cu o inimă generoasă, americanii nu ar ține seama de chestiunea măruntă a atacurilor sinucigașe asupra portavioanelor la Okinawa. CÎnd va veni pacea, japonezul ar putea să-l Învețe să zboare... Aproape Îmbătat de zeama lăptoasă a fructului, Jim se lăsă pe pămînt, cu spatele lipit de rezervor. Se uită la suprafața netedă a orezăriei inundate, hotărît să se gîndească bine la ce avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
la vreo trei sute de metri deasupra superforăreței, de parcă pilotul ar fi fost plictisit de sarcina neplăcută de a păzi avionul cu ajutoare. O turmă de parașute plutea spre pămînt, destinate poate unui grup de deținuți epuizați de la Lunghua, abandonați de japonezi În timpul marșului de la stadionul Nantao. Jim se Întoarse spre orizontul Shanghai-ului. Era oare suficient de puternic ca să meargă pe jos cei cîțiva kilometri periculoși, pînă la suburbiile vestice? Poate că părinții săi se Întorseseră deja În casa de pe Amherst
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
umerii prinși de rămășițele unui scaun de lemn. Capul lui fusese lovit cu ciomagul, Încît semăna cu un pepene sfărîmat, plin cu sute de muște, ca niște sîmburi negri. Jim se uită printre gratii la soldat, șocat că unul dintre japonezii care Îl păziseră atîția ani fusese Închis și bătut pînă la moarte Într-una dintre propriile sale celule. Jim acceptase moartea soldatului Kimura În anonimatul orezăriei inundate, dar această răsturnare a tuturor regulilor care le guvernase viața În lagăr Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Învîrtea În jurul lor, oasele umerilor lui clătinîndu-se ca niște castaniete. Era agitat și epuizat În același timp, dornic să-și alimenteze din nou iritarea și să-și exploateze mai bine toată violența pe care o descoperise În sine, bătîndu-i pe japonezi pînă mureau. Îl văzu pe Jim citind liniștit revistele sale În spatele biroului lui Nagata. — Tulloch! Iar e aici! Băiatul cu Packardul... Băiatul a fost aici În lagăr, locotenente. A lucrat pentru unul dintre doctori. — Umblă peste tot! Închide-l Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pachet cu reviste Life În mînă, Jim urcă treptele spre holul Blocului D. Se opri la avizierul cu buletinele decolorate ale lagărului și cu ordinele comandantului. În dormitoare, se plimbă printre șirurile de priciuri. Dulapurile făcute manual fuseseră golite de japonezi după plecarea prizonierilor, de parcă ar mai fi existat ceva de valoare În aceste gunoaie de saltele pătate cu urină și mobile confecționate din lăzi de Împachetat. Totuși, deși era pustiu, lagărul părea pregătit să fie ocupat imediat. În fața Blocului G
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
o brigadă de Înaintare a trupelor naționaliste. Din motive proprii, aviatorii japonezi și echipele de sol nu făcuseră aici nici o Încercare de a scăpa și continuau să trăiască În hangarele și atelierele distruse. În fiecare zi, soldații naționaliști luau cîțiva japonezi și Îi omorau pe terenul acoperit cu gunoaie din sudul și vestul aeroportului. Priveliștea acestor aviatori japonezi morți, plutind cu fața-n jos În canal printre rezervoarele de Mustang aruncate, Îl tulbură pe Jim la fel de mult ca și trupurile britanicilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
văzuse ultima dată pe bărbați, maiștri la docurile liniei Moller, pe stadionul de la Nantao, ridicînd capotele Cadillacurilor albe, În dimineața În care se terminase războiul. Cumva, Își făcuseră drum la Shanghai și Își luaseră familiile, care nu fuseseră internate de japonezi. Simțindu-se părăsiți În orașul ostil, ei hotărîseră să se Întoarcă la Lunghua. Adunaseră deja prima lor pradă. Un container argintiu parașutat, care zăcea ca o bombă pe podeaua camionului, făcînd să pară mai mici copiii cu ochi negri, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
culi rătăcitori și soldați pierduți ai regimului marionetă, se uitau la europeni Într-un fel pe care Jim nu-l văzuse niciodată Înainte de război, de parcă nici n-ar exista, deși britanicii i-au ajutat pe americani să-i Înfrîngă pe japonezi. Camioanele se opriră la o Încrucișare. Căpitanul Soong sări din Opel și veni spre Buick. Fără să se gîndească, Basie Îl ținu pe Jim de braț. Basie fusese gata să-l vadă murind și doar descrierea prăzii bogate care Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lîngă perimetrul de răsărit al aeroportului Lunghua. Jim se aplecă peste Basie și se uită pe fereastră. Cercetă cu privirea golfulețele și orezăriile, căutînd trupurile echipei japoneze de aviatori. Unitățile Guomindangului, care ocupaseră o parte a aeroportului, Încă mai omorau japonezi cu grămada. — Îți plac avioanele astea, Jim? Am să fiu pilot, Basie, Într-o bună zi. Am să-i iau pe mama și pe tata În Jawa. M-am gîndit mult la asta. — E un vis frumos... Basie Îl Împinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
-ului. Cel puțin trei armate naționaliste se strîngeau În jurul orașului, Înșelîndu-se unele pe altele În privința controlului asupra aeroportului, docurilor și asupra liniilor de cale ferată și, mai presus de toate, În privința stocurilor de arme și muniții lăsate În urmă de japonezi. Mai colaborau cu naționaliștii, deși uneori luptau Împotriva lor, rămășițele armatei regimului marionetă, grupuri de dezertori din Guomindang, mînați Înapoi spre coastă, și diferite forțe de miliție, recrutate de comandanții de armate care se reîntorseseră la Shanghai. Zeci de mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cartușe zăceau pe cărarea Îngustă de la picioarele lui, ca boabe de alamă lăsate drept repere. Urmă direcția sîrmelor, evitînd roiul de muște care se adunau peste umbrarele În miniatură din tufele de urzici. De ambele părți ale cărării zăceau trupurile japonezilor morți, acolo unde fuseseră Împușcați sau tăiați cu baioneta. Jim se opri lîngă un șanț de irigație puțin adînc, În care zăcea un soldat din aviație cu mîinile legate la spate. Sute de muște Îi devorau fața, acoperind-o cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
un soldat din aviație cu mîinile legate la spate. Sute de muște Îi devorau fața, acoperind-o cu o mască gălăgioasă. Desfăcîndu-și batonul de ciocolată și gonind muștele de pe față cu revista, Jim merse printre trestiile de zahăr. Zeci de japonezi zăceau morți În urzici, de parcă ar fi căzut din cer, membri ai unei armate de tineri Împușcați cînd Încercau să zboare spre aeroporturile lor de acasă, din Japonia. Jim păși peste o porțiune prăbușită din gardul Împrejmuitor și se plimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]