2,723 matches
-
o onanie ca aceea și niște femei” supraaprecierea forțelor proprii este constatată în momentul eșecului în fața unor probleme minore; p. 160, r. 39 41 : „înviază încai și pe Sfarmă-Peatră, care s-a luptat voinicește alăture cu mine și n-a jignit până acum întru nimic frățasca noastră tovărășie” respectul și împlinirea datoriilor tovărășești pot de multe ori salva viața unor persoane; p. 163, r. 23 24 : „cum se văzură, amândoi se îmbrățoșară” dorul și atașamentul față de o persoană sunt exprimate prin
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
imaginase de mai multe ori întâlnirea cu Partenie. Voia să-l cunoască și din curiozitatea de a întâlni un autor ale cărui cărți îi plăcuseră [...], dar mai ales ca să se răzbune pe Ștefan. Începea s-o irite și s-o jignească purtarea lui. Venise odată s-o vadă, înainte de Crăciun. Era singură acasă [...]” (vol.I, p.59). Revenirea la discuția din cofetăria Nestor are loc abia după două pagini, în care este reconstituită întâlnirea dintre Ștefan și Ileana de dinaintea Crăciunului. Întregul
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
mândria rănită a Colombei (de unde cererea adresată lui Orso) într-o situație inițială tip care reunește trei actori din perspectiva a două căutări cu legătură între ele: Orso și Lydia (dobândirea fericirii), Orso și Colomba (spălarea onoarei). Pn2 = [c] = Orso, jignit de către frații Bariccini, ripostează și îi ucide: fie un proces transformat care poate modifica predicatele de bază ale lui Pn1 introducând elemente de nefericire și dezonoare. Pn3 = [d] + [e] = Re-acțiunea dată de fuga și prinderea celor trei actori. Pn4 = [f
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Acesta se afla în călătorie spre Cremona, ca delegat al papei Grigore al IX-lea către împărat, el fiind prieten apropiat cu amândoi. Un ambasador foarte oportun, fiindcă, așa cum spune Sfântul Grigore: Atunci când este trimisă o persoană care displace și jignește, sufletul celui care este deja supărat devine și mai înverșunat». Era prezent acolo și fratele Gerard din Modena, care a intervenit pentru ca să fiu primit, și a fost ascultat. Guvernatorul orașului Parma, Gerard de Corregio, numit de’ Denti [cel al Dinților
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
avem confirmarea că, așa cum declară și sulmonezul la începutul scrisorii ex Ponto, Carus trebuie inclus printre prietenii de încredere ai lui Ovidiu, care, după exil, nu l-au abandonat pe poet numai pentru a-i face pe plac lui Augustus (jignindu-l poate în acest fel pe Augustus, se dă de înțeles cu altă ocazie). Nu lipsesc din epistola în discuție referiri care să dezvăluie, poate cu o mai mare precizie, sentimentele politice ale lui Carus. Din punctul nostru de vedere
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
distrez făcând versuri ambigui, în care nu se înțelegea bine unde se termina măgulirea și unde începea bătaia de joc (prietenii mei, însă, înțelegeau totul din zbor). De exemplu, poetul adresându-se soției 404, care se plângea că "nu știu cine" o jignise spunându-i soție de exilat (în timp ce ea era numai soția unui relegat), susținea sus și tare că este demn "ca versurile sale să-l cânte cu toate forțele pe Cezar. Este demn și corect ca eu să implor zeii pentru ca să
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
speranța sa s-a îndreptat spre nepotul adoptiv al lui Augustus, Germanicus, dar tot fără nici un rezultat pozitiv 419. Între timp poetul trebuie să se fi descurajat, poate chiar să se fi resemnat, pentru că până și locuitorii Tomisului se simțeau jigniți de solicitarea continuă a lui Ovidiu de a i se schimba locul de exil420. Dar, mai ales, sufletul poetului nu-și găsea liniștea din cauza morții recente a lui Paulus Fabius Maximus, de care se simțea cu adevărat responsabil. Afirmația lui
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
zeiță, totuși!) în fața fetelor de pripas, aciuate pe la cârciumi în căutare de clienți darnici. O anume Kritia intră imediat în joc și-l măgulește pentru a-i stoarce câteva bijuterii de valoare, însă cei doi sunt zăriți de Helios, care, jignit în amorul propriu (aceeași necredincioasă Kritia îi jurase iubire eternă), se răzbună divulgând lubricului Vulcan adulterul din propriul cămin (căruia îi găsește și o explicație "psihologică": Afrodita s-ar fi îndrăgostit de Marte pe motiv că "toate femeile se îndrăgostesc
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
în picioare de viclenia femeii; încrederea revărsată peste hotarele îngăduite; orbirea dragostei izvorâtă din nevoia de a iubi"; chiar dacă se consolează cu gândul că în fiecare bărbat zace un încornorat care se ignoră oricum, imaginea nu-i convine deloc și, jignit în amorul propriu, condamnă râsul inconștient al spectatorilor ce se cred feriți de nenorocire. Și e normal să se simtă lezat: doar nu venise la teatru pentru amuzament, ci spre a-și plânge cât mai vârtos de milă! De aceea
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
unde-s vremurile de atunci!") exprimă de data aceasta un reproș mult mai grav, vizând incapacitatea de a iubi a "tinerilor" cu sânge subțiat și comportament limfatic. Simțindu-se provocat, Andrei greșește a doua oară față de comunitate (admirația pentru străini jignește sensibilitatea localnicilor) atunci când își exprimă ignoranța completă în legătură cu identitatea frumoasei femei. În consecință, el va fi sancționat cu și mai mare asprime de către Ciprian, orator iscusit și galant, care se grăbește să repare greșala nevrednicului bărbat printr-un elogiu bine
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
femeii timiditatea cuvenită unui obiect de cult" (și apoi, chiar dacă "ochiul o dezvelea poate", "mâna n-ar fi îndrăznit gestul suprem"). Adina răspunde în schimb avansurilor lui Biță, un individ respingător și șchiop, însă foarte îndrăzneț, iar împerecherea aceasta monstruoasă jignește simțul estetic al intelectualului, nevoit să constate că încrederea în sine e singura "fațetă morală a factorului fizic" (frumos e cine se crede frumos) și că instinctul brut nu urmează legile armoniei. Or, tocmai încrederea îi lipsește complet lui Andrei
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
muschiuloase. Purta musteață tunsă scurt, cu sfârcurile retezate drept, cam cum o purta Hitler. Era bun ca pâinea caldă, deschis, prietenos, mereu pus pe glume. Aș putea să spun că era mândru, mai degrabă demn, căci nu suporta să fie jignit. Mai devreme sau mai târziu plătea cu aceeași monedă. Îi plăcea un pahar de vin, dar niciodată nu întrecea măsura. Vă spuneam că lângă poarta cimitirului evreisc, astăzi demolată, sau cică ar fi fost dusă în Israel pentru că evrei au
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
jocul de-a mama și copiii. Și casa era plină de râset și pași de copii. Tanti Sofula își târa piciorul mai scurt prin toată casa și râdea dezlănțuit, glumind cu ea și cu copiii. Ele, bunica și străbunica, dădeau jignite din cap, minunându-se că nu se dărâmă pereții de atâta veselie... Se uita la el și el la ea și privirile se întâlneau undeva deasupra mesei. Tata băgă de seamă și tăcu. Tanti Sofula oftă obidită, iar mama începu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Mihai Cantacuzino. Constantin Brâncoveanu era surprins de naivitatea ideilor politice ale eruditului prelat. Citea în ochii unchiului său, Mihai Cantacuzino, aprobarea acestor visuri privind emanciparea lumii ortodoxe. De data aceasta, țarul Petru era cel așteptat. Brâncoveanu nu voia să-i jignească, dar în câteva fraze le arătă că înlocuirea patriarhului rus cu un consiliu ecumenic era de fapt un act de răzvrătire față de patriarhul Constantinopolului, că marele țar în admirația lui pentru calvini încerca să organizeze biserica ortodoxă rusă după modelele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
din rigorile impuse de dascălii lui. Cei trei adulți lăsară privirile în farfurie, toți trei erau văduvi și simțeau apăsarea singurătății chiar dacă viața îi obliga la o comportare normală în societate. Spătarul Mihai se simțea jenat de faptul că-și jignise nepoții făcând aluzie la patima beției care-i grăbise sfârșitul lui Radu Iliaș, bărbatul Stancăi. Mateiaș și el tăcea acum când lecția de echitație se terminase și-i rămânea doar perspectiva însușirii pe de rost a sintaxei grecești din manualul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la acestea, reducând numărul sarcinilor nedorite prin consiliere și prin îmbunătățirea condițiilor sociale. Cât despre televiziune, filme și radio, sunt împotriva oricărui tip de "poliție a gândirii"*, dar în același timp îmi este groază de vulgaritate și violență. Mă simt jignită de faptul că imaginea pe care America o prezintă celor de peste ocean este influențată atât de mult de emisiuni de televiziune pentru publicul mai puțin educat și de filme de acțiune de prost-gust. Ca mamă și bunică, sunt tentată să
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
truismul că informațiile insuficiente reprezintă un lucru periculos. Scriind această carte, am știut că voi aborda subiecte volatile. M-am temut că aș putea să portretizez credințele religioase într-un mod eronat, să înțeleg greșit unele părți ale istoriei, să jignesc oamenii în mod neintenționat sau să omit abordarea unor probleme evidente. Cu alte cuvinte, aveam nevoie de ajutor. Pentru aceasta am apelat la prieteni mai vechi și mai noi. Bob Seiple, fostul ambasador american pentru libertatea religioasă internațională, a fost
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
Da, aici. N-am mai întîrziat mult. Mi-am dat seama că starea mea de spirit, cu râsul acela care nu înceta (cît mă gândeam și contemplam în minte ridicola știre, cât izbucneam în hohote) s-ar putea să-l jignească pe omul din fața mea... Dimpotrivă, Swift nu m-a turburat și nu m-a neliniștit deloc postura în care punea el animalul numit Yahoo. Recunoșteam omul în prada pornirilor lui obscure, inferior, evident, purității unui cal. Cunoșteam caii. Eram trimis
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
putut... Dar era prea târziu, Dobrinescu o și luase înainte și se așezase la masă. Mi-am spus că poate el e refugiat ardelean (de fapt nu știam de unde e, crezusem că e bucureștean) și n-am vrut să-l jignesc, m-am așezat și eu în fața lui și am început să mâncăm. Era varză cu carne, o porție mare, iar pâinea, deși neagră, era proaspătă. - Tu ești refugiat ardelean? l-am întrebat totuși. Mi-a făcut cu ochiul, cu un
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
chemat portarul să ne dea afară. Și ne-a și dat. Simpla lui prezență, deși umilă, dar hotărâtă, ne-a convins că trebuie să ieșim. - Un imbecil, un zbir, a zis Diaconescu în stradă. Arăta liniștit, stăpân pe sine, deloc jignit de cele întîmplate.... Da, dar ce era de făcut cu mine? - O să te descurci, o să găsești undeva un loc, mi-a spus el încrezător. Și l-a înjurat de mamă cum îl înjurasem și eu anul trecut pe individul care
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
A venit mama lui după câteva luni În vizită. Când am venit de la serviciu, aveam bagajele făcute la ușă. Eram pusă Într-o situație delicată, pe care nu o Înțelegeam. Mi- a spus o serie de cuvinte care m-au jignit, cuvinte ce făceau referire și la bunica mea și mi-a zis să eliberez imediat apartamentul. Mie mi s-a făcut rău, am Început să plâng și am intrat În baie; Îmi venea să intru În pământ! Nu știam nimic
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
ȘI CARE PĂREA SĂ ÎI AȘTEPTE, SE RIDICĂ ȘI VENI ÎN ÎNTÂMPINAREA LOR. MARIN ÎL RECUNOSCU PE FIUL LUI, DAVID BURNLEY ȘI SE OPRI. UN MOMENT ÎȘI DORI CA DELINDY SĂ NU-I FI VĂZUT PROGENITURA. ORGOLIUL LUI PATERN ERA JIGNIT DE FAPTUL CĂ BĂIATUL NU SE ARĂTASE LA ÎNĂLȚIMEA POTENȚIALULUI FAMILIEI. PROPRIUL LUI TATĂ FUSESE UNUL DIN CEI MAI VITEJI SOLDAȚI DIN PERIOADA DE ÎNCEPUT A RĂZBOIULUI. EL ÎNSUȘI NU ERA DE NEGLIJAT. ȘI ACUM, IATĂ CĂ FIUL LUI CEL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
monarhiste și care erau semnalați de ani de zile ca reprezentând un oarecare pericol, aveau prioritate la "înregistrare". Aplicat în masă, procesul devenea degradant. Așteptând la cozile lungi din fața instalațiilor mobile, femeile și bărbații atât de mândri se vor simți jigniți în orgoliul lor. Fiecărui individ i se vor lua amprentele, va semna o declarație, după care se va întinde cu fața în jos sub un aparat electronic masiv, care trecea drept generator de raze X. De fapt era mașina care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
model pe caietele de caligrafie ale elevilor săi, și semnă. Jandarmul împături cu grijă hârtia și o puse în portofel. Apoi se îndreptă către ușă. - Te însoțesc, zise Daru. - Nu, spuse Balducci. Nu te strădui să fii politicos. M-ai jignit. Îl privi pe arab, care stătea nemișcat în același loc, oftă cu necaz și se întoarse iar către ușă: - Rămâi cu bine, fiule, spuse el. Ușa se trânti în urma lui. Balducci se ivi în dreptul ferestrei, apoi dispăru. Zăpada îi înăbușea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
peste umăr boneta care se lovi, ca o pasăre moartă, de fereastră, apoi, cu o atingere surdă, de parchet. Încetase s-o privească. Se uita în jos, pe placa de cristal a biroului. Ca și cum n-ar fi vrut s-o jignească privind-o cu prea mare insistență, acum, după ce nu mai avea boneta. Vorbi tot așa, cu capul plecat, fără a ridica privirea. — V-ați mai obișnuit, sper, cu mine. Vom putea discuta. Nu suport pitorescul. Tot ce distrage atenția. Dar
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]