179,812 matches
-
gust gustul plicitiselii de atunci. Zilnic, gustul de cenușiu, de adormitor, și pasiv și opac. Cum am putut să-l uit? Era mereu prezent, cum era și gustul rușinii. Fuseserăm trădați, fuseserăm învinși, și după trădare și înfrângere, ni se lăsase limba ca să spună laude învingătorilor, și să se încrețească între gâtlej și cerul gurii de un gust ca niciun altul, gustul rușinii.) Poate că partidul comunist nimerise formula ingenioasă a cum să țină în frâu o nație ca a noastră
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
Emil Brumaru Să te iubesc, să mă iubești, și să mă ierți, Îmi spui, și prin păduri să nu mă lași, Fiindcă mă pierd, mi-s sînii mici și lași, Oh, cracii șlefuiți devin inerți, Voința-mi se topește lîng-un șarpe, Mă scurg întreagă-n spume ca izvorul Ce-n treacăt îl atinge cu piciorul Vreun zmeu plin de blazoane și
Să te iubesc, să mă iubești, și să mă ierți... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7640_a_8965]
-
plecase în aceeași zi, simplă, mică, albită de spaimă, dar atît de norocoasă. Spatele tău cald s-a aplecat pînă la ea, mîinile tale reci au primit-o: era exact cît să-ți încapă între palme. Atît. I-ai șoptit: "Lasă visele urîte deoparte. Uită-le. Peste un an vei fi mare, puternică, peste un an picioarele tale fine vor fi sigure de ele, adevărate picioare de pisică ce nu cade niciodată, peste un an vei ști să-ți folosești ghearele
Poezie by Svetlana Cârstean () [Corola-journal/Imaginative/7333_a_8658]
-
vrut să mor strivită de tine." Sînt eu, Svetlana, cea cu nume greu și ușor totodată. Fumez Fumez din nou după atîția ani de liniște înșelătoare. Fumul intră și iese, cum l-aș putea reține definitiv? Cum l-aș putea lăsa să plece fără să se mai întoarcă vreodată? Spațiul se umple ușor, plămînii mei se înalță, vibrează, sînt plini în sfîrșit, nu mai strigă, nu mai cheamă, ca altădată, cînd aerul simplu părea insuficient pentru ei. Un du-te-vino concentrat, instantaneu
Poezie by Svetlana Cârstean () [Corola-journal/Imaginative/7333_a_8658]
-
nu mai cheamă, ca altădată, cînd aerul simplu părea insuficient pentru ei. Un du-te-vino concentrat, instantaneu, primești și dai în același timp, te umpli și te golești simultan, ritmul ăsta te ține în viață ca o muzică pe care o lași continuu să-ți sune la maximum in urechi, ca să poți plînge în voie fără să te auzi. Un du-te-vino ritmic. Purgatoriul nostru, al meu și al tău, ne așteaptă. (...) n În limbul nostru veșnic vom primi și vom da deodată
Poezie by Svetlana Cârstean () [Corola-journal/Imaginative/7333_a_8658]
-
Emil Brumaru Prea multe le-am lăsat în grija Ta, Neobișnuit să-ncerc dureri și spaime; Mi-s tot mai aspre mucedele haine, Piciorul mi se-mpiedecă-n tafta. Stau și îndoi lumina înspre seară Și-o-nvăț să cadă-ntr-un cristal adînc, Acolo unde bănui c-o să
Prea multe le-am lăsat în grija Ta... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7494_a_8819]
-
Radu Ulmeanu Ceva fără nume Un vultur negru vine din când în când în picaj să-mi ciugulească sprâncenele și trage toți norii de pe cer după el lăsând în urmă o nebunie de stele Nu mai știu cum să mă feresc de pliscul lui necruțător încerc să-mi apăr măcar ochii și mi-i acopăr cu palmele găurite Ascult țipătul înfometat al acvilei seară de seară și mă
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]
-
mercur, cînd spargi termomentrul. Doar insistînd, ele se adunau într-o bilă mare argintie și turtită de propria ei greutate. Numai că un astfel de efort de aglutinare era peste puterile capricoarnei. Ministrul o luă de mînă și o conduse, lăsînd pe masă banii nemeritați în portofelul de piele proastă prezentat cu fason odată cu nota cea nerușinată. Vinul sălciu îi venea mărețului pe gît în sus ca un început promițător de borîtură. Mai fusese și dulceag iar el, de spaima tăcerilor
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
o planare lungă pe curentul abia găsit. Să mai zici că sînt proaste ciorile! Vizavi de grădină, în biroul lui, președintele își bea ceaiul, cafea nu obișnuia, în care rezistase să nu toarne o picătură de whisky. Trebuia să se lase! Totuși nu îi era ușor, fiind zi de audiențe. Primul pe listă era Înalt Prea Sfințitul Ghedeon, mitropolit vicar, certat cu Dumnezeu și Codul Penal. Acum însă venea în numele Domnului cu o plîngere adevărată - voia înapoi niscai terenuri mănăstirești pe
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
poți îndura înainte să te decizi? Cea mai frumoasă moarte vine în zori, după multe nopți albe în care oroarea s-a cernut în noi ca făina la moară. Aerul e bâhlit de atâta suferință și de la bocancii tăi vechi lăsați pe pervaz. În bocancii ăștia ai traversat mlaștini și dune, iar acum îi ții lângă pat ca să nu uiți prin ce ai trecut și visezi că într-o dimineață te vei scula, îi vei încălța și vei fi din nou
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/7660_a_8985]
-
în ei te vom încălța la sfârșit: mai aveți de trecut prin multe-mpreună. Numai de ar veni... Numai de ar veni ea, strecurându-se printre mobile, dând la o parte cu blândețe cazmalele posace și greblele sperioase, toate uneltele lăsate-n paragină de când boala a trecut cu șenilele peste casa noastră. Numai de ar veni să îi mângâie fața tumefiată, pieptul vinețiu și brațele descărnate, să îl privească în lumina zilei de toamnă și apoi să-l tragă dintre cearșafurile
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/7660_a_8985]
-
cădem niciodată la învoială pentru că ura mea coboară până la rădăcina cuvintelor și a amintirii, ura mea e un cazan în care fierb căpățâni de porc cu ochii pierduți prin zeama îngrozitoare. Ați auzit ceva? A venit? Deschideți ușa, nu o lăsați iar să plece fără să treacă și pe la noi. Cu sufletul la gură... Ardem de nerăbdare să vedem care dintre noi va înnebuni primul. Pe cine vor scoate mai întâi sanitarii pe ușă și câtă bătaie va trebui să primească
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/7660_a_8985]
-
radioactiv. Cât de adânc poate intra acul în venă înainte ca țipătul să sfâșie plasa de fier a zorilor? Am sufletul împovărat și gândurile sleite știind că nimic nu se va schimba înainte ca soarele să se prăbușească în golul lăsat de absența ta. Va fi cu siguranță târziu - nu mă vei mai privi cu dispreț ca pe un gândac în care ai vrea să arunci cu un măr, iar eu voi încerca să nu plâng înaintea morții cu tristețea zădărniciei
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/7660_a_8985]
-
acolo unde inima bate. Să cânți astfel iubita e semnul înfricoșător al destinului. Vai vouă, purtătorilor de vești rele, nu-mi umpleți casa! Cu o pâlnie și-o cobză vă țineți după mine oriunde merg. Încurcă-le, doamne, pașii și lasă-mă pe pragul ușii, ca eu să privesc în afară și ea înăuntru! Vai, pereții îmi opresc răsuflarea, mi-astupă gura! O operație radicalî, ca un sacrificiu Statisticile îmi sunt defavorabile: 2% supraviețuiesc postoperatoriu până la 5 ani; cele mai multe complicații iau
Poeme pentru Odette by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7540_a_8865]
-
Dintâi! - Vom fi cu struguri în mână și cu frunză de viță de vie pe vas! Veșmântul gol Doamne, fire cu fire ai împletit, pânza veșmântului ai țesut, după respirația ei l-ai întins și după mișcările ei l-ai lăsat să fluture, desenând orbitorul tipar într-o tablă de carne, într-o tablă de piatră. De pe umerii ei pânza s-a rărit, de pe brațele și trupul ei a curs ca o apă înspumată peste urmele-i lăsate-n țărână. Doamne
Poeme pentru Odette by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7540_a_8865]
-
ei l-ai lăsat să fluture, desenând orbitorul tipar într-o tablă de carne, într-o tablă de piatră. De pe umerii ei pânza s-a rărit, de pe brațele și trupul ei a curs ca o apă înspumată peste urmele-i lăsate-n țărână. Doamne, n-o mai pot bănui pe care cărare s-a îndepărtat! Fire cu fire se-aleg din apă, pânză subțire, foșnitoare în adierea vântului, ia forma ei, înălțată din roua de pe iarbă și flori. Doamne, veșmântul gol
Poeme pentru Odette by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7540_a_8865]
-
fruntea unei memorii de călău. Stăpânii polei mâncau dimineața miez de ghindă, eventual fiert cu porumb sau prăjit în piele de somn sau copt în foaia certificatului meu de naștere. Ochii din astrahan au strâns ghinda și în testament au lăsat crengile de stejar pentru venicul aspru cu care tu, mamă, știi atât de bine să-mi amintești că plămânii mei sunt rame de lotcă. Când numele de starover începe să se strige singur tu lași venicul să plonjeze pe spate
Poezie by Cătălina Cadinoiu () [Corola-journal/Imaginative/7424_a_8749]
-
ghinda și în testament au lăsat crengile de stejar pentru venicul aspru cu care tu, mamă, știi atât de bine să-mi amintești că plămânii mei sunt rame de lotcă. Când numele de starover începe să se strige singur tu lași venicul să plonjeze pe spate ca un șoim fără tată Îmi îngrijești omoplații ca pe două gorgane în care nevestele strigă pe rând: "Filat, Cuzma, Alexei, Stipan, Iusei, Iftei! Veniți! Se răcește cnâșul" Glosar Venic - mănunchi de crengi de stejar
Poezie by Cătălina Cadinoiu () [Corola-journal/Imaginative/7424_a_8749]
-
sâni ai lui cu zmeură din care mâncăm până ne devin buzele cotoare de Biblie. Cu ochi de flamingo te vede, tu, apă râzând, cu gât lung Te vede te vede te vede și te bea, dar nu de tot, lasă un strop să i se scurgă printre buze în paharul pe care-l poartă pe umeri mai lasă un strop copilul nu mai plânge când simte miros de mamă. Glosar Lijancă - pat din chirpici tipic lipovenesc, comunicând cu pecica(sobă
Poezie by Cătălina Cadinoiu () [Corola-journal/Imaginative/7424_a_8749]
-
flamingo te vede, tu, apă râzând, cu gât lung Te vede te vede te vede și te bea, dar nu de tot, lasă un strop să i se scurgă printre buze în paharul pe care-l poartă pe umeri mai lasă un strop copilul nu mai plânge când simte miros de mamă. Glosar Lijancă - pat din chirpici tipic lipovenesc, comunicând cu pecica(sobă) și plita, care se încălzește prin încălzirea plitei. Copiii vor fi crescuți probabil de rude și-a snopit
Poezie by Cătălina Cadinoiu () [Corola-journal/Imaginative/7424_a_8749]
-
în clipele domoale De toamnă părăsită prin păduri, Unde balaurii cei vechi se peticesc Cu solzi de-argint și zînele fac tumbe Fiindcă nu știu cu tălpile să umble Ca oamenii pe globul pămîntesc; Iar Dumnezeu le iartă și le lasă Să își arate șoldurile mătăsoase...
E-ndrăgostită roua de-un ciuperc rotund... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7518_a_8843]
-
jumătate consumată dar realitatea își cască gura înspre chipul meu frumos și-i vezi gingia roz și zâmbetul acela de sticlă murdară realitatea privește prin geamurile universității te conduce pe scări îți spune închină-te mie și nu vei fi lăsat să-ți lovești piciorul de vreo piatră dar tu întinzi mâna aștepți o schimbare trădarea se dă în spectacol în zilele mele aștepți ca prietenii săi să iasă ca șerpii când ai nevoie de ei să meargă în urma ta și
Poezie by Aida Hancer () [Corola-journal/Imaginative/7381_a_8706]
-
pot să crească din ele unghii cum se poate ca nici un fir de sânge să nu caute aerul și totul să fie atât de armonios totul să se sufoce în spatele pielii? știu culegătorii vor spăla fructele în cada mea să las ușa deschisă mi-a fost sete și-am vrut să beau cu toate organele dar nimic nu se deschide în ascuns nici măcar un por nici măcar ușa atunci când e întuneric și gura ta gândește la rodii iată prada mea cu sânge
Poezie by Aida Hancer () [Corola-journal/Imaginative/7381_a_8706]
-
rodie iar eu îmi mestec opera sârguincios politicos cafea cu rom buzele supte ca niște baloane dezumflate crețe roșii ochii tăi sunt ciudați experimentăm plăcerea de a-l citi pe jaques prevert ceea ce vreau să-ți spun este că se lasă peste oraș noaptea cu aripi puternice înfipte ca niște gâturi de argint oxidat în porii lumii și că zâmbetul îngăduitor e ca un deget uscat apăsând pupila albastră a unui ochi larg deschis ca să mă liniștesc mi-am apropiat scaunul
Poezie by Aida Hancer () [Corola-journal/Imaginative/7381_a_8706]
-
etajul 10 aproape de soare deschide-ți inima abia acum suntem sinceri cu tine abia acum disperarea ta ne atinge ca mierea ne linge cuminte pe frunte indiferența ta e o bătaie din aripi după ce tai capul găinii și ea zboară lăsând urme de sânge și poftă în gura tăietorului ai fost ieșirea noastră de incendiu dragă poetă Psalm Eu n-am liniște până când n-o să țâșnească Din tine lumina ca un smoc de vipere gata să îndure Beau un icetea în
Poezie by Aida Hancer () [Corola-journal/Imaginative/7381_a_8706]