2,387 matches
-
prețuri - nu că ea ar da vreodată asemenea bani -, mai bine mergi în vizită la domnul Gucci. Ce zici de un interviu cu ea? sugeră Lisa. Mercedes râse. —O, nu. E nebună. Nu ai scoate nimic coerent de la ea. —Exact, lătră Lisa, ar fi o lectură interesantă. —Tu nu știi cum e ea... Vom prezenta colecția ei de iarnă, măcar să ne spună și nouă ce a mâncat la micul dejun. —Dar... —Impresionează-mă, rânji Lisa, parodiindu-l pe Calvin Carter. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Jack, care ieșise din birou pentru a vedea ce era cu toată agitația. Atunci am fi departe de ea și am rămâne și cu pantofii ei. Mie îmi sună bine, spuse el, aruncându-i lui Ashling un rânjet, după care lătră: Pentru numele lui Dumnezeu, Ashling, arată-ți vârsta, nu limita de viteză. Lisa era amuzată. — Da, chiar, care este limita de viteză în țara asta? —Șaptezeci, spuse Jack trântind ușa biroului după el. Ashling îl ura din nou. Lucrurile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
niciodată așa cu mine, spuse Lisa, deși îi observase toanele. — Nu e intenția mea să fiu, spuse el cu oarecare tristețe. E pur și simplu... un fel de... se întâmplă, deși îmi pare mereu rău după aceea. — Deci mai mult latri decât muști? El s-a întors cu fața la ea. —E gata! spuse el, punând ciocanul jos. Nu întotdeauna, continuă el, mai calm. Câteodată mușc foarte rău. Înainte ca ea să îl ia la întrebări în legătură cu declarația pe care tocmai o făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
banc trimis de Joy. Care e diferența dintre un arici și un BMW? — Am un banc pentru voi, strigă Ashling către toți cei prezenți. Instantaneu, munca a fost abandonată. Nu le trebuia cine știe ce motiv. Care este diferența dintre... Îl știu, lătră Jack Devine, în drumul său către birou. Nici măcar nu știi ce urmează să spun, protestă Ashling. La arici, țepii sunt la exterior 1, spuse Jack și trânti ușa după el. Ashling era uimită. —De unde știai? — Asta e gluma cu BMW
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
în cap. Poate ar trebui să mergi la un doctor, nu se putu abține Lisa să spună. —Vorbesc despre spirite care mă ghidează, idioato! Ele îmi spun ce să creez. Un terrier Yorkshire, purtând o pălărie miniaturală, lipăi în cameră, lătrând ascuțit și abundent. —Ooooo, vino la mami. Frieda luă câinele și îl strânse la pieptul ei enorm, târându-l peste bucăți de materiale și peste o brioșă. —El este Schiaperelli. Muza mea. Fără el, geniul meu ar dispărea pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
poster și le lăsă pe amândouă să atârne, ținându-le între degetul mare și cel arătător de la fiecare mână. Pe fond roșu sau pe fond albastru? —Roșu, spuse Joy. —Albastru, spuse Ashling. Nu știu, mustăci Ted. Clodagh spune... Care Clodagh? lătră Ashling, întrerupându-l. Cine Clodagh? Prietena mea, Clodagh? — Da, am trecut pe la ea... —Pentru ce? Ca să îmi recuperez jacheta, spuse Ted defensiv. Ce mare brânză? Am uitat jacheta acolo când am stat cu copiii, nu e nici o crimă. Ashling nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Este jucăușă, alintată, sensibilă și foarte zglobie. Deși este mărunțică, aleargă pe scări cu viteză de săgeată, chiar dacă treptele sunt mai înalte decât ea. Știe să aducă jucăria, apoi mă provoacă să mă joc, mușcându-mă ușor de degete și lătrând. Micuță fiind, latră însă că o jucărie stricată. când este singură acasă, își face dezordine în culcuș, deoarece e supărată că nu ne-am făcut timp pentru ea. Pe Maya nu o pot numi animal, deoarece de multe ori se
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
sensibilă și foarte zglobie. Deși este mărunțică, aleargă pe scări cu viteză de săgeată, chiar dacă treptele sunt mai înalte decât ea. Știe să aducă jucăria, apoi mă provoacă să mă joc, mușcându-mă ușor de degete și lătrând. Micuță fiind, latră însă că o jucărie stricată. când este singură acasă, își face dezordine în culcuș, deoarece e supărată că nu ne-am făcut timp pentru ea. Pe Maya nu o pot numi animal, deoarece de multe ori se comportă precum oamenii
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
făcu un pas spre ea, dar Millard se așeză între ei. — Eu pun întrebările, sergent! Se lăsă o tăcere de-ai fi putut să auzi și musca. Vogel stătea față în față cu Millard. Secundele se scurgeau lent. Apoi Fritzie lătră: — Ești un nenorocit de bolșevic milos! Millard făcu un pas în față, iar Vogel unul înapoi. Ieși afară, Fritzie! Vogel făcu trei pași înapoi. Se lovi cu călcâiele de peretele, făcu stânga-mprejur și ieși valvârtej, trântind ușa în urma lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
la biroul meu, închipuindu-mi-l neliniștit din pricina eliberării lui Bobby De Witt, prizonierul propriilor lui fantasme, acum, că i se luase cazul Dalia și izbăvirea nu mai era posibilă. De dincolo de glasvandul biroului procurorului l-am auzit pe Loew lătrând și pledând la telefon în fața redactorilor de la The Mirror și Daily News. Se zvonea că fițuicile republicane îi susțin aspirațiile politice. Esența discuției era că îi va ajuta să le dea clasă celor de la Times și Herald, oferindu-le informații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și scoase o fotografie transmisă prin telex. Fotografia era prea neclară pentru a putea identificată persoana, dar „Robert Richard De Witt“ era limpede ca lumina zilei. Fritzie îl bătu ușurel pe umeri. — Unde, domnule amiral? Mexicanul bătu din călcâie și lătră: — Estación, vamanos! O luă înaintea noastră, luă colțul, intră pe o alee plină clinici de boli venerice și ne arătă o baracă din cărămizi, împrejmuită cu sârmă ghimpată. Fritzie îi dădu un dolar: Mexicanul salută ca Mussolini și se făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
balustrada de metal, făcând pipi pe unele din ele, ignorându-le pe altele. Apoi, Într-un final, Își adună sub el partea din spate a trupului și depuse delicat un rahat uriaș În mijlocul parcării. Odată rezolvată treaba, se Întoarse și lătră din toate puterile către ușa din față de la Turf ’n Track, până când Doug Disperatul Îl lăsă Înapoi Înăuntru. După doi pași făcuți Înăuntrul agenției de pariuri, alsacianul se scutură, Împroșcându-l din cap până-n picioare cu apă și lapoviță topită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
al barului și ușa din spate fu dată În lături. Simon McLeod stătea În ușă, cu enervarea de pe față schimbându-i-se treptat În mânie. — Nu vrem probleme. Logan fu nevoit să strige ca să se facă auzit peste câinele care lătra. Vrem doar să vorbim cu Dougie MacDuff. Simon Întinse o mână și stinse luminile. Camera fu aruncată În Întuneric, unde sclipirea fantomatică gri-verziue de la televizoare nu făcea decât să reliefeze forme. Primul care urlă de durere fu Îngrijitorul de câini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
piele și oase rupte sub Încheieturile degetelor sale, un tipăt Înăbușit, o Împroșcare cu ceva ud pe obrazul său și o altă lovitură. Spera din tot sufletul să n-o fi culcat la pământ pe agenta Watson. Câinele continua să latre din toate puterile, printre mârâieli și zgomote de mușcături. Televizoarele izbucniră când fu anunțată următoarea cursă și mai mulți ogari fură băgați În cuști. Un par de metal se lovi de spinarea lui Logan, iar acesta căzu cât era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Își pipăi coastele rupte. — Du-te! Șuieră ea. Prinde-l pe nenorocit... Logan Îi Înveli umerii goi cu haina lui și se repezi afară din cabană În zăpadă. Torțe se mișcau rapid pe toată marginea carierei și sunetul câinilor care lătrau Își găsea ecou În stâncile făcute de mâna omului. Mai multe lanterne se apropiau dinspre sud, iar lumina lor făcea ca zăpada care cădea să strălucească de parcă ar fi luat foc. O siluetă alunecă oprindu-se, la mai puțin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ridică-n picioare și o luă la fugă. — NU! Martin se răsuci și-l văzu pe micuț porinid ca din pușcă prin zăpadă, cât de repede Îl țineau piciorușele. Numai că Jamie nu fugea spre lanternele polițiștilor. Spre câinii care lătrau. Se-ndrepta direct către carieră. Martin sări după el, cu lama cuțitului lucindu-i În mână, urlând: — Vino-napoi! E periculos! Cu fălcile Încleștate de durere, Logan porni după ei, dar avea destul de mult teren de recuperat. O gaură ascunsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mergea travestit pe străzi și prin taverne, ca să afle ce credeau cu adevărat oamenii despre el? Își îngropă fața în pernă. „Puterea e un tigru“, își spuse disperat, „care stă ghemuit singur pe o stâncă, în timp ce o haită de dulăi latră în juru-i“. Cu ochii închiși, căută întunericul unde dispăruse umbra tatălui său. Vorbea cu el, sau își închipuia că gândurile sale ajung undeva, dincolo de moarte. „Câtă vreme ai păstrat înlăuntrul tău prevestirea aceea? La asta te refereai când îmi vorbeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
am spus, și știi și tu, că puterea e un tigru... Puterea ești tu, răspunse Herodes patetic. — Un tigru ghemuit singur pe o stâncă, spuse Împăratul privind din nou spre oaspeți, care îi întorceau zâmbetul, în timp ce o haită de dulăi latră în juru-i - luă o înghițitură de vin. Și de departe, pe cai - continuă, observând spaima care se așternea pe chipul lui Herodes -, sosesc vânătorii. Dădu cupa unui servitor. — Vino să ne așezăm, îi spuse. Aruncă o privire drăgăstoasă spre fiica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
foșnet neauzit În răchitele Înalte și bozii solzoși ce cresc din abundență la marginea gârlei; deodată, un fel de tirbușon invizibil Înșurubează plantele, făcându-le să se agite, să sâsâie, să șoptească, să miorlăie cu glasuri de motan sau să latre. Un vârtej se iscă din senin, ridicând brusc În aer diverse obiecte, cum ar fi hârtii, mărăcini, frunze sau pălăria cu cap cu tot a unui ins, ce se afla din Întâmplare În chiar centrul acelui gol, al acelei absențe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
vederea violenței pe care o Întețesc inconștienți sau o practică ca pe un spectacol crud. În copilărie, simțeam o satisfacție sadică să asist cum Leul, câinele nostru de o ferocitate sălbatică, sărea de sub mâna mea și se repezea fără să latre către alți câini ce treceau pe strada noastră și-i murseca Într-o bolboroseală de fiară furioasă ce se dezlănțuie; nu se mai vedea decât o rostogolire de corpuri, care devenea uneori un singur corp Însângerat, și nu se auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
că, dacă te-a găsit, acum trebuie să te duci după el ca un cățeluș? Emmy luă o înghițitură zdravănă de martini, puse cu grijă paharul pe masă și-i zâmbi Adrianei. Cred că ar trebui să încep deja să latru. — Emmy! dădu Adriana să spună. Nu te-am învățat eu că — Aceasta ridică o mână s-o oprească, iar Leigh se pomeni încurajând-o în sinea ei. N-o mai face pe nazista cu regulile, Adriana. Păstrează-le pentru fanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
marinari. Cele trei vase se Întîlniră În mijlocul rîului și opriră moroarele. Se clătinau printre flori de hîrtie și lăzi vechi de Împachetat. O joncă motorizată trecu repede pe lîngă ele, avînd pe punte cuști de bambus pline de cîini care lătrau, În drum spre piața de carne din Hongkew. La cîrmă stătea un muncitor gol, care sorbea bere dintr-o sticlă. Nu schimbă direcția cînd valul lăsat de joncă udă una din bărcile vasului de război. Ignorînd stropii de apă, ofițerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
dar japonezul le făcu semn cu mîna să meargă mai departe, cu o privire morocănoasă, presupunînd probabil că Frank și Basie erau muncitori bieloruși. Preț de un ceas, făcură turul piețelor din Hongkew, trecînd pe lîngă sute de cîini care lătrau În cuștile lor de bambus; erau acolo nu doar corcituri chineze pentru gătit ci și cokeri, setteri roșcați și airedale abandonați pe străzile flămînde ale Shanghai-ului de către proprietarii lor aliați. De cîteva ori se opriră pentru ca Basie să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
poate ca să fie interogați. Paznicii se Învîrteau prin lagărul tăcut cu cataloagele lor, făcînd apeluri repetate. Războiul era pe sfîrșite și totuși japonezii erau obsedați să știe exact cîți deținuți aveau. Jim Închise ochii ca să-și limpezească gîndurile, dar santinela lătră la el, suspectîndu-l că era gata să joace vreun joc anume pe care sergentul Nagata nu l-ar aproba. Amintirea raidului aerian Îl tulbura pe Jim. Avioanele Mustang Încă mai traversau lagărul În drumul lor pentru a ataca turnul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
te Învață la școală, În timp ce fratele ei, ascuns În fân, vărul tău mai mare, te amenință cu glas sugrumat: „No, las’ că te spun eu la unchiașu’! Și te spun și lu’ popa Duminecă”. „Da, dar tăticul meu este milițian”, latri tu cu mâinile În șold, mândru de isprava ta. Și-i mai spui că mâine pleci la București și că acolo e clar că nu există Dumnezeu. Sâc, așa Îi spui. În tot acest timp, marinarii americani continuă, temători și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]