2,014 matches
-
schelete. Michel petrecu seara acasă. Era prea departe ca să audă ecourile sărbătorii din sat. De mai multe ori, Îi reveniră În memorie imagini ale Annabellei, estompate și calme; imagini, de asemeni, ale bunicii. Își aminti că pe la treisprezece-paisprezece ani cumpăra lanterne, mici obiecte mecanice pe care Îi plăcea să le demonteze și să le monteze Întruna. Își aminti și de un avion cu motor, dăruit de bunica, pe care nu reușise niciodată să-l facă să zboare. Era un avion frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Orchestra interpretează Simfonia neterminată a lui Schubert. Muzica e sublimă, instrumentiștii cântă admirabil, totuși ceva straniu se Întâmplă. Spectatorii stau țintuiți de scaune, singurii care se mișcă prin sală sunt doi supraveghetori. Sunt prea gălăgioși pentru o sală de concerte. Lanternele le joacă În palme, uneori ațintindu-se asupra figurilor celor de pe scaune, dar nu le pasă. Caută, mă gândesc, aparate foto sau de Înregistrare. Mă uit discret către vecina din stânga, o blondă În taior, cu coc și voaletă. Își ține
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
frece obrajii. O ninsoare de bobițe albe cade pe costumul impecabil al domnului. „Bine, dar așa ceva e...!“, protestez și Încerc să mă ridic, Însă mâna lui Édouard mă ține strâns. Cei doi supraveghetori au auzit zgomotul și Își Îndreaptă simultan lanternele spre noi. Încremenesc cu privirea spre scenă, atentă să nu mă dau de gol. Începe soloul de clarinet, iar pe urmă cel de oboi. Ceva clipocește dedesubt și mă descalț discret, pipăind podeaua cu vârfurile degetelor. E udă. Lanternele supraveghetorilor
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
simultan lanternele spre noi. Încremenesc cu privirea spre scenă, atentă să nu mă dau de gol. Începe soloul de clarinet, iar pe urmă cel de oboi. Ceva clipocește dedesubt și mă descalț discret, pipăind podeaua cu vârfurile degetelor. E udă. Lanternele supraveghetorilor Încep din nou să se-agite și cei doi se Îndepărtează, astfel că sala rămâne cufundată În lumina difuză, gălbuie, a lămpilor de veghe. Privesc În jos. Pe podea, firele de apă subțiri și tremurătoare se unesc Într-un
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În șir la o povestire, apoi o lăsa deoparte, să dospească, să uite un pic de ea. Începea alta, o termina și pe asta și, Întorcându-se la prima, o lua cu el seara În pat. Pentru ca, la lumina unei lanterne rusești, să se delecteze de unul singur, citind pe nerăsuflate din mai vechile-i istorii sălbatice. Iar după ce trupul Își trăia scurta euforie, sufletul Începea să se bucure: ceea ce scria el era nemaântâlnit, nimeni nu mersese În literatură atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
față cererii. Se străduia Însă, deja Îmbătat de o altă emoție decât cea a trupului. În Leac Învinsese deja literatura, sufletul Îi era intoxicat, bântuit de un alt demon decât cel al hormonilor. Rareori mai avea nevoie să schimbe bateriile lanternei lui rusești, rareori se mai Îngrijea să-și aducă În așternut un ștergar. Nu mai scria pentru sine, pana lui aparținea deja celor mulți. Mulți și nesățioși, aproape venerându-l pe Leac. Care de-abia mai reușea să-și onoreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
fiind Învăluit În mirosul neobișnuit, pătrunzător, stătut, al animalelor junglei: mirosul cămilelor arămii, mirosul panterelor, tigrilor, elefanților și urșilor. Apoi, pe lîngă rulotele circului, pe șine, răsunau strigătele ascuțite și Înjurăturile oamenilor circului, se zărea În Întuneric dansul fantastic al lanternelor, se auzea trosnetul greoi și neașteptat al lăzilor și cărucioarelor grele, tîrÎte pe podele și pe sănii și apoi pe platforme pentru a fi date jos. Și pretutindeni, În taina emoționantă a nopții și a zorilor ce se iveau, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
compus "Delirul". Scriitorii care se consumă mult, mor. - Războiul de 100 de ani a durat puțin mai mult. - Ghiță o omoară pe Ana cu propria lui mână, băgându-i gheara până-n gât. - Răscoala începu spre seară și țăranii își aprinseră lanternele ca să vadă drumul spre ciocoi. - Țăranii loveau în boier cu ce aveau ei: cu una, cu alta... - Lui Ion, Florica nu-i aparținea în întregime, fiindcă ceva din ea era și a lui George Buluc. - Sublocotenentul Roșu avea un singur
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
ușor influențabilă mai ales când este vorba de divinitate, când i se spune că Apocalipsa te pândește de după fiecare colț, n-ar fi de mirare să apară o inflație de chinezării divine pe piața credinței. Chinezii atât așteaptă, ca pe lângă lanterne cu briceag, brichete care sunt și lansatoare de rachete, jucării de pluș care au și șurubelniță, să găsești și seturi de cuie ruginite extrase de specialiștii lor de la fața locului, adică din crucea Mântuitorului sau un buchețel de spini, recoltați
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
se produse brusc agitație și bătăi de aripi printre pui. Aici e, spuse unul din bărbați. — Ei, drăcie! spuse celălalt. Glasurile lor ajungeau la el ca niște tunete. Să facem puțină lumină ca să vedem, spuse primul bărbat și aprinse o lanternă. — Le țineți cam înghesuite aici... — Ne străduim. M-am gândit că era probabil proprietarul. Nu era domnul Nuttall, dar mi-am amintit că mama îmi spusese că ferma fusese vândută de curând. — Mi se pare cam prea cald aici înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
când n-am răspuns: Să-ți aduc o ceașcă cu cafea? Și când n-am răspuns: Tare și neagră? Apoi a deschis ușa și m-a condus în cinematograf. Era foarte liniște. Restul publicului părea că doarme. Am urmat fascicolul lanternei ei și m-am așezat pe primele locuri. Apoi a plecat. Imaginea de pe ecran nu se schimbase. Era tot femeia, Fiona, zăcând acolo înconjurată de tuburi, dispozitive și perfuzii. Privea fix în față, nemișcată. Și așezat lângă era era Michael
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
se făcea că era și tatăl ei acolo și fusese foarte necioplit. Și-atunci urletul hienei deveni atât de puternic Încât o trezi, și la Început nu-și dădu seama unde se află și i se făcu frică. Apoi luă lanterna și o aprinse Îndreptând-o spre celălalt pat, cel cărat Înăuntru când adormise Harry. Îi zări trupul sub plasa pentru țânțari, dar cine știe cum reușise să-și scoată piciorul, care atârna acum dincolo de margine. I se desfăcuse pansamentul și nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
chiar când nu-l vedeau Îl auzeau respirând. Doctorul avea ochii roșii și pleoapele umflate, aproape lipite, din cauza gazului lacrimogen. S-a uitat de două ori la bărbatul ăla - o dată la lumina zilei și a doua oară la lumina unei lanterne. Și asta ar fi putut constitui o frumoasă gravură de Goya, vreau să zic vizita la lumina lanternei. După ce l-a văzut a doua oară, doctorul a fost de acord cu brancardierii că bărbatul Încă trăiește. — Și ce vreți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
gazului lacrimogen. S-a uitat de două ori la bărbatul ăla - o dată la lumina zilei și a doua oară la lumina unei lanterne. Și asta ar fi putut constitui o frumoasă gravură de Goya, vreau să zic vizita la lumina lanternei. După ce l-a văzut a doua oară, doctorul a fost de acord cu brancardierii că bărbatul Încă trăiește. — Și ce vreți să-i fac eu? Îi Întrebă. Nu voiau nimic. Dar după un timp Îi cerură voie să-l scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Cine-i? a răsunat somația soldatului nostru din post. Șeful gărzii, însoțit de schimb! Șeful gărzii, la mine! Restul, pe loc!... Luminează-ți fața! Totul a fost executat ca la carte. În clipa când șeful gărzii își lumina fața cu lanterna, o mână ca o menghină l-a prins de ceafă și mâinile i-au fost imobilizate ca într-un clește. Dintr-un salt, soldații din tranșee au fost în coasta celor din subordinea șefului gărzii, imobilizându-i. Nici o vorbă, domn
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pe fratele meu student la medicină la o gazdă situată la mar gine a orașului. Era ajun de Crăciun - un ger cumplit. Împreună cu un coleg de cameră, l-am găsit în pat, pregătindu-se pentru un examen, la lumina unei lanterne, sub o plapumă împrumuta tă d in milă de gazdă. Frig,mizerie, pe pragul ușii (masă nu aveau) o fa rfurie cu fasole stricată. Cumplite vremuri! În sat era instalat primar un cetățean venit din Rusia cu detașamentul „Tudor Vladimirescu
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Aha. S-o fi electrocutat. F Nu, domnule Polițist, că mai era unul cu el care acum nu mai e. P. Au fost doi stâlpi? F Stâlpi nu, decedați da. Și unul a fugit cu ceva strălucitor în mână. P. O lanternă? F Nu. P. O sticlă de wisky? F. Nu. P. Nu ? F. Da. P. Aha...Acum totul se luminează. F. Da, că s-a făcut ziuă. Ei bine, ezact în acest moment de maximă tensiune, o muscă verde fără dungi
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
În 1788), În port. Pentru a primi un formular, eliberați cinci dolari. Pentru a-l preda completat, mai predați două sute. Dacă ați fost totuși bătut ori cusut prea evident, reveniți În altă zi, cu măciucă, cască prevăzută cu vizetă, cărămidă, lanternă, și zece secunde pe suta de metri. Aceste povețe sînt inspirate de un fapt real ca o telenovelă cu mineri. La sfîrșitul lunii martie, luna cadourilor, Dan și Sașa, din păcate intelectuali chiar dacă ingineri, amîndoi de treizeci și șase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
automobil. Era încă leșinată, și mașina se depărtase cu vreo zece kilometri, când s-a auzit explodând prima încărcătură cu dinamită. În mai puțin de o jumătate de ceas au reușit să coboare pe o scară de frânghie. La lumina lanternei electrice au văzut scheletul; era încîrcit, ca și cum moartea ar fi surprins-o într-o poziție de meditație yogică. Alături pe pietriș, o oală de lut, două talere de lemn și câteva manuscrise; de-abia când le-au atins cu mâna
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ca să nu cadă, de un dulap, una din uși se deschise încet, scârțâind prelung, ca un geamăt înfundat. Să nu-ți fie teamă. Nu e nimeni în toată casa... - Atunci de ce vorbești atât de încet? îl întrebă celalt. Ieronim reaprinse lanterna și roti de câteva ori conul de lumină în jurul băiatului, fără să-l înalțe totuși până în dreptul figurii. Dar nu avea nevoie. O vedea destul de bine: fața ofilită de licean, cu ochii adânciți nefiresc în orbite, buzele subțiri și părul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
la căderea nopții, ca să căutăm un anumit obiect și să-l furăm. E adevărat, un obiect având poate de un anumit interes istoric, dar fără valoare: două uniforme. - Și o colecție de coleoptere, adăugă Vladimir. Ieronim își înălță din nou lanterna, și de data aceasta își concentră lumina deasupra capului băiatului, apoi îi făcu semn să-l urmeze. Dar după câțiva pași se opri. - N-am mai fost de mulți ani în acest pod, începu cu un glas neutru. Dar îmi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Dar după câțiva pași se opri. - N-am mai fost de mulți ani în acest pod, începu cu un glas neutru. Dar îmi aduc foarte bine aminte toate obiectele, toate aceste dulapuri, lăzi și cufere, și i le arătă plimbîndu-și lanterna de-a lungul pereților. Îmi aduc, de asemenea, foarte bine aminte de poziția lăzii cu uniforme: este acolo, la vreo zece metri în fața noastră, deși n-o putem încă vedea, pentru că e ascunsă de nenumărate alte lăzi, cufere și multe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
casa e pustie, iar dacă n-a luat-o nimeni până acum, este pentru că a rămas șubredă de la bombardament, și că poate au s-o dărâme la primăvară?... Ieronim îl privi din nou, lung, cu o mare tristețe, apoi stinse lanterna. - Așa este, șopti. Toți au murit. Sau, adăugă după o pauză, ca să fiu foarte precis, aproape toți. Dar ce-are a face? Nu avem dreptul să pierdem speranța. Când te-am zărit alaltăieri dimineață... Aprinse lanterna și-i îndreptă lumina
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mare tristețe, apoi stinse lanterna. - Așa este, șopti. Toți au murit. Sau, adăugă după o pauză, ca să fiu foarte precis, aproape toți. Dar ce-are a face? Nu avem dreptul să pierdem speranța. Când te-am zărit alaltăieri dimineață... Aprinse lanterna și-i îndreptă lumina direct spre fruntea celuilalt. Băiatul își duse repede palma la ochi. - Iartă-mă, continuă Ieronim după ce stinse lanterna. N-am vrut să-ți fac rău. Dar a trebuit să-ți privesc încă o dată ochii înainte de a
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Dar ce-are a face? Nu avem dreptul să pierdem speranța. Când te-am zărit alaltăieri dimineață... Aprinse lanterna și-i îndreptă lumina direct spre fruntea celuilalt. Băiatul își duse repede palma la ochi. - Iartă-mă, continuă Ieronim după ce stinse lanterna. N-am vrut să-ți fac rău. Dar a trebuit să-ți privesc încă o dată ochii înainte de a-mi aminti. Nu, nu e vorba de amintire, ci de evocare. Așa cum îmi place mie să-mi închipui, e ca și cum am asculta
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]