2,362 matches
-
evocat printr-o relatare indirectă: „Cică l-ar fi văzut (eisidein) pe tatăl nostru”, deci pe Agamemnon însuși, „sădind cu mâna lui în cămin sceptrul purtat de el odinioară. Iar din acest sceptru se pare că ar fi răsărit un laur înflorit, atât de mare, încât umbra lui se întindea peste tot ținutul Micenei”. Viziune nocturnă care constituie o sursă de phobos („groază”) pentru Clitemnestra ca și pentru Electra, certitudine că imaginile din vis sunt trimise chiar de către Agamemnon asasinei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
de întrebarea adresată dublului său, Cerșetorul: „Tu ești tu sau ești eu?”, întrebare ce are, în Drumul Damascului, rolul avut de întrebarea „Cine e acolo?” în Hamlet. În fața Cerșetorului nebun, ce apare pe drum purtând pe cap o cunună de lauri, Necunoscutul se întreabă iarăși: „Ăsta-i un om viu sau o fantomă?”. Răspunsul îl dă Doamna: „E un mesager al trecutului”. Astfel, în lumea umbrelor moderne, istoria personală a individului - istorie marcată de apăsătoarea povară a trecutului - este cea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
iar au revenit și i-au fluturat sultanului aceeași propunere de alianță militară, ba, pe deasupra, și promisiunea retrocedării tuturor cuceririlor rusești din Crimeea și Georgia. Asta, bineînțeles, după victoria asupra rușilor. Sultanul se și vede cu imperiul sporit și cu laurii victoriei pe frunte. Mai curând și-ar trimite la moarte o întreagă armată de ieniceri decât să le dea rușilor ceva din ceea ce îi aparține. De aceea consideră că deocamdată ar trebui să mai așteptăm și să lăsăm timpul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
aia nenorocită în care tânărul țar Alexandru îl ignorase și mersese pe mâna superficialului Dolgoruki, om plin de fumuri și cu totul lipsit de fler militar. Mersese încrezător spre dezastrul pe care el, Kutuzov, îl prevăzuse. Și, în timp ce Napoleon culegea laurii unei victorii ușoare și trasa hotare pentru noile state, Alexandru o ținea tot într-o fugă. Nu scăpase decât atunci când îi asigurase pe urmăritori că încheiase deja un armistițiu cu Napoleon. Ceea ce era o minciună gogonată. Halal țar pentru Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pe pământul Persiei, mon général. Poporul meu dansează dinaintea ta și se bucură de robie. În trăsurica imediat următoare, Regele Soare își mușcă buzele, potrivindu-și mai bine generoasa perucă pudrată cu pulbere de aur. ― Ce tot spune Dariustimo acolo? „Laurii lui Vergiliu” se odihneau cu demnitate pe un piept latin. Iancu nu și-i așezase pe cap, de teamă să nu-i piardă în goana trăsuricii. ― Nu te mai frământa, dumneata unchiulache! Ai pierdut-o deja. Ce femeie crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
să înțeleagă ce se întâmpla, de fapt, între Regele Soare și Napoleoană pe acolo, pe unde rătăceau împreună. Într-un alt cabinet, dar nu de lucru, ci de toaletă, poetul latin tocmai se ușurase și acum se privea în oglindă. „Laurii lui Vergiliu” îi căzuseră până la sprâncene. Arăta destul de comic, chiar vulgar. Îi mai lipsea doar cana de bere din mână. Ridică ceva mai sus cununa, dar încă nu se declară mulțumit. Îi mai lipseau doar vreo doi centimetri până la perfecțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cana de bere din mână. Ridică ceva mai sus cununa, dar încă nu se declară mulțumit. Îi mai lipseau doar vreo doi centimetri până la perfecțiune. „Lasă-ți fruntea liberă. Să se vadă bine ce fel de om ești.” Își potrivi „laurii lui Vergiliu” puțin deasupra frunții, după dorința mamei. Și - minune! Ceva misterios pluti peste fruntea lui înaltă și senină. Da, acum era perfect. Acum avea și el o aură de poet. Își sprijini mâinile de lavaboul din cristal pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Știu, știu, neghiobule! Tu recunoști întotdeauna femeia aia și numai pe aia. Hmm! Hai s-o spunem altfel!... Mmm!... Satiri, pani, silvani... Pa-pam, pam, pa-pam... Da, ține-o tot așa!... Satiri, pani, silvani... Toți aproape-mi se adună... Păstrează ritmul!... Lauri... Nu, fără lauri!... Cununa... Da... Cununa de iederă să-mi pună... Risipiți prin odăi, invitații se odihneau pe fotoliile cu tapisserie Aubusson, pe scaunele aurite sau între pernele divanurilor și canapelelor din preajma sobelor svelte, cu teracota albă modelată în ghirlande
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Tu recunoști întotdeauna femeia aia și numai pe aia. Hmm! Hai s-o spunem altfel!... Mmm!... Satiri, pani, silvani... Pa-pam, pam, pa-pam... Da, ține-o tot așa!... Satiri, pani, silvani... Toți aproape-mi se adună... Păstrează ritmul!... Lauri... Nu, fără lauri!... Cununa... Da... Cununa de iederă să-mi pună... Risipiți prin odăi, invitații se odihneau pe fotoliile cu tapisserie Aubusson, pe scaunele aurite sau între pernele divanurilor și canapelelor din preajma sobelor svelte, cu teracota albă modelată în ghirlande și scene pastorale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
leul Napoleon stătea gata-gata să atace Rusia. Avea informații că însuși sultanul se pregătea să-i taie elanul lui Kutuzov. Generalul risca enorm prin această prelungire a războiului. Spera să-i pună capăt prin cucerirea Constantinopolului? Spera să-și pună laurii de cuceritor dinaintea lui Napoleon? Era chiar atât de sigur că „distrugătorul de lume” va asista zâmbitor, cu brațele încrucișate? Nu realiza că împăratul va declanșa un război nimicitor? Totul, dar totul depindea acum de agenții francezi. De cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mi-ar fi prea de ajuns înfiorarea și chiar o anume neliniște...” ― Cu mac pe frunte... unte... unte... munte... pășești spre munte... cu... cu pielea albă... Hmmm!... Ah, da!... pe neaua dalbă... ― Ce tot bâigui tu acolo, nepotache? Încununat cu „laurii lui Vergiliu”, Iancu privea pe deasupra perechilor de dansatori. ― Ascultă aici! Cu mac pe frunte⁄ Pășești spre munte⁄ Cu pielea albă⁄ Pe neaua dalbă... Am prins! Am prins în sfârșit imaginea aceea de neuitat... ― Nanone! ― Ah, sunt profund fericit și nefericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
putea, din întâmplare, să-l răstoarne (chiar prea literalmente) pe domnul Gonzalez, ca reprezentant intern al companiei Levy Pants. Acest dușman trebuie pus la punct. Una dintre cele mai puternice organizații pentru drepturi civile mă va acoperi, fără îndoială, cu lauri. O durere aproape insuportabilă îmi furnică degetele ca urmare a acestui scris supraabundent. Trebuie să las jos tocul, instrumentul meu de adevăr și să-mi țin mâna invalidă în apă caldă. Intensul meu devotament pentru cauza justiției a dus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și Sandra? — Se va numi Fundația Leon Levy, în onoarea tatălui tău. Dacă tu n-ai făcut nimic în onoarea lui, trebuie să fac eu ceva. Premiile vor comemora memoria acestui mare om. — Înțeleg. Cu alte cuvinte, vei încununa cu lauri niște bătrâni care nu se disting prin nimic altceva decât prin meschinărie. — Încetează, Gus! Doamna Levy ridică o mână înmănușată. Fetele au fost impresionate de ceea ce le-am comunicat în legătură cu „Proiectul Domnișoara Trixie“. Fundația le va da într-adevăr încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
măgar, să fie șterse, deși se mai vedeau pe piatră urme proaspete de răzuială, duhoarea scîrnei se dusese, curățiseră locul; acum pe stînca grotei ardeau făclii, izul văpăii se strecurase printre crăpături, bolta era Încărcată cu flori și cununi de laur, cu icoane Înrămate În aur, iar pe jos era Întins un covor de flori pe care călcau tălpile goale ale purtătorilor săi, iar mulțimea cînta psalmi și șoptea rugăciuni. Orbii și ologii, fojgăind precum viermii, mișunau printre picioarele lor, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
limbii române se spune : „Arvune - rar, învechit, îl întâlnim numai în povești și colinde, însemnând o specie de arbori care nu se poate preciza cu siguranță [...]. Etimologie necunoscută” (21, p. 280). Trecând peste unele ipoteze etimologice considerate ulterior ca improbabile (laur, arbuz, alun), consemnez soluția dată de G. Dem. Teodorescu la sfârșitul seco lului al XIX-lea (18, p. 59). Folcloristul muntean susținea că este vorba de o varietate de arțar (stufos), „zis bulgărește” (și în alte limbi slave) iavor (= arțar
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
probabil tot pe bază de mandra- goră (sau muscariță, sau ciumăfaie) : „Filtrele dăunează sufletelor și au puteri înnebunitoare” (Ars amandi, II). în afară de mătrăgună, în cadrul medicinei populare românești sunt cunoscute și folosite diverse alte plante care conțin substanțe toxice și psihotrope : laur sau ciumăfaie (Datura stramonium) (36), odolean (Valeriana officinalis), mac (Papaver somniferum), mutulică sau mătrăgună mică (Scopolia carniolica), omag (Aconitum tauricum), avrămeasă sau veninariță (Gratiola officinalis), cornul- -secarei (Claviceps purpurea), măselariță (Hyoscyamus niger), talpa- - gâștei (Leonurus cardiaca), mutătoare (Bryonia alba), cucută
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
medicinale), vindea în băcănia lui „fumuri și alte otrăvuri” (Moș Nichifor Coțcariul, 1877). în dicționarul său de remedii populare (Toate leacurile la îndemână, 1935), Vasile Voiculescu notează la capitolul „Fumuri” următoarele : Se mai fac fumuri cu foi de mătrăgună și laur (datura) [= ciumăfaie] uscate, pisate și amestecate cu silitră. Aceste afumări sunt alină- toare în accesele de astm (înec) cu tuse înecăcioasă. Se pun prafurile pe o farfurioară, clădite ca o grămăjoară, și li se dă foc. Ele ard și, deasupra
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
dă răspunsul prin vise” (Pausanias, Călătorie în Grecia, III, 26, 1). După incubatio, preoții sanctuarului (asklepiazii) interpretau visul. Practica pare să aibă ca model pe cea de la templul apolinic de la Delphi. Asklepios era fiul zeului Apollo care, cum zice Ovidiu, „laur în mână purta și [drept cunună] pe fruntea lui sacră tot laur” (Ars amandi, II) (274, p. 224). În templul de la Delphi, Pythia și preotesele (pythonese) - în urma intoxicațiilor cu frunze de dafin/laur - bolboroseau răspunsuri oraculare „revelate de zeu” și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
incubatio, preoții sanctuarului (asklepiazii) interpretau visul. Practica pare să aibă ca model pe cea de la templul apolinic de la Delphi. Asklepios era fiul zeului Apollo care, cum zice Ovidiu, „laur în mână purta și [drept cunună] pe fruntea lui sacră tot laur” (Ars amandi, II) (274, p. 224). În templul de la Delphi, Pythia și preotesele (pythonese) - în urma intoxicațiilor cu frunze de dafin/laur - bolboroseau răspunsuri oraculare „revelate de zeu” și apoi interpretate de preoți : „Pythia coboară în lăcașul profetic și, în loc de scorțișoară
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
fiul zeului Apollo care, cum zice Ovidiu, „laur în mână purta și [drept cunună] pe fruntea lui sacră tot laur” (Ars amandi, II) (274, p. 224). În templul de la Delphi, Pythia și preotesele (pythonese) - în urma intoxicațiilor cu frunze de dafin/laur - bolboroseau răspunsuri oraculare „revelate de zeu” și apoi interpretate de preoți : „Pythia coboară în lăcașul profetic și, în loc de scorțișoară, laudanum și tămâie, nu arde decât foi de dafin [= laur]” (cf. Plutarh, De Pythiae oraculis, 6) (109, p. 107). Plinius remarca
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Delphi, Pythia și preotesele (pythonese) - în urma intoxicațiilor cu frunze de dafin/laur - bolboroseau răspunsuri oraculare „revelate de zeu” și apoi interpretate de preoți : „Pythia coboară în lăcașul profetic și, în loc de scorțișoară, laudanum și tămâie, nu arde decât foi de dafin [= laur]” (cf. Plutarh, De Pythiae oraculis, 6) (109, p. 107). Plinius remarca virtuțile de excepție (narcotice, analgezice, terapeutice) ale „frunzelor laurului de Delphi”, „mai ales dacă sunt arse” (Naturalis historia, XXIII, 157) (38, p. 167). De asemenea, la gnosticii din Egipt
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
interpretate de preoți : „Pythia coboară în lăcașul profetic și, în loc de scorțișoară, laudanum și tămâie, nu arde decât foi de dafin [= laur]” (cf. Plutarh, De Pythiae oraculis, 6) (109, p. 107). Plinius remarca virtuțile de excepție (narcotice, analgezice, terapeutice) ale „frunzelor laurului de Delphi”, „mai ales dacă sunt arse” (Naturalis historia, XXIII, 157) (38, p. 167). De asemenea, la gnosticii din Egipt, în timpul incubației se producea „arderea unor aromate”, cum ne asigură Iamblichos (De mysteriis Aegyptiorum..., 29). În fine, așa cum am amintit
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
această situație o regulă importantă : planta din care este făcută cununa de pe capul unor zei conține substanța narcotică pe care și-o administrau preoții și adepții zeilor respectivi. Ar fi cazul iederei și al viței-de-vie la zeul Dionysos-Bacchus- Liber, al laurului la zeul Apollo, al mirtului la zeița Afrodita, al macului la o veche divinitate cretană (110), al „ciupercii sacre” psihedelice (Teonanácatl sau Psilocybe mexicana) ingerată în ritualurile aztecilor și maiașilor (47, p. 43), al plantelor kiphos la zeul Asklepios etc.
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
116). Revenind la misterioasa plantă kiphos, știm că până astăzi, în unele țări din nordul Africii (Egipt, Algeria, Maroc ș.a.), kif sau kief este numele hașișului, extras din Cannabis indica (uneori în combinație cu opium și extract de frunze de laur). În literatura secolului XX, prozatorul pre-beatnic Paul Bowles, stabilit în Tanger (Maroc), a făcut cunoscut kif-ul (hașișul) marocan în romanele sale, începând cu The Sheltering Sky (1949) (117). În 1962, la presiunea poetului Allen Ginsberg, Bowles a publicat un volum
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ciumăfaie, muscariță etc.) ca și cele din Europa Centrală și Occidentală. Pe la 1870, folcloristul Simeon Mangiuca vorbea despre folosirea în Transilvania a unor „plante cabalistice [sic !] fermecătoare : pentru dragoste, urât și altele multe, dintre care memorăm Datura stramonium (ciumăfaia, turbarea, laurul), cu al cărei venin teribil vrăjitorii se fărmecau pe sine înșiși, ca să se transforme în strigoi” (6). De altfel, este posibil să fie vorba de o influență din zona centrală a continentului, odată ce credințele și legendele populare comentate mai sus
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]