3,620 matches
-
cu două paturi. într-unul dormea el și în celălalt Ruth cu mama lui. în noaptea aceea, după ce au stins lumina, Ruth a zis: — Cîntă-ne, mămico. Nu ne-ai mai cîntat de multă vreme. Doamna Thaw cîntă cîteva cîntece de leagăn și cîteva sentimetale, de la cîmpie: Ca’ the Yowes, Hush-a-haw Birdie, This is No’ My Plaid. Cîndva primise mențiuni la festivalurile de muzică, dar acum atingea sunetele înalte doar cîntînd foarte încet, aproape în șoaptă. încercă să le cînte Bonnie George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și se legănă din ce în ce mai tare, descriind arcuri de cerc tot mai largi. — U... uiu.... iai..iaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa! strigă el. O să fac ce vreau, nu-i așa? Coulter se sprijini de trunchiul unui copac și-l urmări cu un rînjet cvasi-ironic. INTERLUDIU Leagănul în care se dădea Thaw zbură sus și se opri, lăsîndu-l într-o poziție absurdă, cu genunchii mai sus decît capul dat pe spate. Copacul nu mai foșni. Fiecare ramură și frunză încremeni fotografic, și, la fel ca în vechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
amintirea acelor zile etc.“. Voia să mă ucidă, domnule, să mă arunce din tramvai, în plin mers. Exista alta, lucra la reprezentanța unei case de filme străine, mă plimba în cupeu, îmi trimitea, iarna, liliac alb, ne îmbrățișam într-un leagăn, o conduceam în paradis, era fericită; când ne-am reîntâlnit, după ani și ani, mă ura din tot sufletul, avea în ochi numai cuțite și pumnale, spunea exact ce spusese cealaltă, n-am să repet, așa se întâmplă de fiecare
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
în glumă... Am ieșit pe coridor. Fereastra cea mare dinspre terasă era deschisă. Am trecut prin ea. Și am încremenit. Pe jgheabul de tablă subțire, Zenobia stătea liniștită, își balansa picioarele deasupra vidului, ca o fetiță care se dă în leagăn. Era cu spatele spre mine, poate nu mă vedea. Jos, în prăpastia de sub ea, huruiau primele tramvaie, se zăreau primii trecători ai dimineții. Jgheabul, destul de șubred, ar fi putut să se rupă și să se prăbușească în orice secundă. „Zenobia
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pentru pian, fiindcă o rugase Iulia, să rânduiască lucrurile din cămară, să dea jos pânza de păianjen pe care îi căzuseră ochii chiar acum, să vadă de cadouri, iar mâine-n zori avea întâlnire cu Asociația Materna. Urmau să viziteze Leagănul Elisabeta din strada Teilor 11, inaugurat cu vreo trei săptămâni înainte, la sfârșit de noiembrie. Agatei îi rămăsese în minte o fetiță drăgălașă care semăna cu fiica ei pierdută, doar că era mai negricioasă și cu ochii mai necăjiți, în timp ce
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
iar când apărea un nume pe prima pagină se vedea și se reținea. Iar despre proaspătul lor angajat se vorbise, era un personaj, așa că numele lui nu putea decât să ajute la vânzarea ziarului. Doamnele din asociația „Materna“, adunate la leagănul din strada Teilor, tocmai discutau meniurile de post, rezultatele anchetei și despre străinul misterios care o semna. — Doctorul Istrati, pe care bărbatu-meu îl cunoaște de pe când a studiat medicina - că acum s-a făcut chimist -, a criticat foarte mult
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
o trăsură a poliției în preajma lui, vorbi cu sfială o tânără persoană cu fața rotundă și ochi serioși. Le fusese prezentată drept „domnișoara Epiharia Surdu, cea mai bună enoriașă de la biserica Icoanei, care o să dea o mână de ajutor la leagănul de copii, locuiește chiar pe strada Teilor“. — Eu l-am întâlnit pe străin, continuă Epiharia, la noi în biserică. Parcă era un înger venit de departe, nu un om din lumea noastră. Lucica Argintaru o privi cu un amestec de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
sută de lei, șoptindu-i ceva. Aflase pesemne că avea mulți copii și puține mijloace să-i crească. Tot atunci, văzând privirile Epihariei, vorbise cu ea și o invitase cu căldură să ajute de două ori pe săptămână la noul leagăn Elisabeta de pe strada Teilor. Cât despre faptul că tânăra femeie locuia chiar pe strada asta, amândouă fuseseră de acord că e una din acele potriveli care sunt mai presus de om. Doamnele se sculară în grabă și porniră, fiecare, la
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
părtașă la bolile cu care se lupta bărbatul ei. Fetița se arătă însă bucuroasă de oaspeți, îi sări de gât și-i spuse că a învățat să coasă. Înainte să plece, Agata lăsă cadourile pentru seara de Ajun la directoarea leagănului. 4 Lui Nicu i se păru că visează vocea ei bună, care, iată, îl scoate din somn cu binișorul: — Nicușor, mamă, eu mă duc la lucru, mai câștig un ban. Vine Crăciunul și lumea are încă de spălat. Să fii
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Vasilica 21, așadar n am câștigat nici una. Dar lucrul mi se pare neînsemnat acum. Aseară, pentru prima dată, am uitat să merg la Jacques să-i spun noapte bună, cum fac de când abia mă țineam pe picioare, lipăiam desculță spre leagănul lui și papa nu-mi dădea voie să-l ating. Mă tem să nu devin egoistă: iată un defect pe care încă nu-l aveam. Poate și din cauza Saftei, de care simt că mi se rupe inima, poate și pentru că
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
răgazul dorit, căci la capătul celălalt ai acestui ticăit amețitor al balanței se afla aparatul pe care-l folosiseră soldații Imperiului Isher ca o forță de activare. Și acesta ticăia spre trecut, apoi spre viitor în acest joc nebunesc al leagănului. Dar hotărârea aceea... Acum chiar că trebuia neapărat să se gândească la ea... CAPITOLUL X CU ZECE MINUTE înainte de miezul nopții, la 16 iulie, anul Isher 4784, se deschise ușa Departamentului de coordonare al Arsenalelor, de la hotelul Royal Ganeel. Robert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
să îl descoasă despre bărbat: — N-ai o poză cu soțul ei? Doar erați prieteni, ca și cu ea, nu? — Homare, te porți chiar ca un apucat, dacă vine vorba de doctoriță! Până și copiii aflaseră. Isabelle-Anais își făcuse un leagăn sub pomi și de-acolo strigase în gura mare, într-o zi când Veterinara se-apropia: — Omar, vino repede, îți sosește iubita! Era o femeie prea liberă ca să pară că tocmai pe el l-ar fi așteptat. Omar născocea scenarii
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și la tat-so, Și că-și samănă cu soiul. Dar-pe când cu toți au ras-o Se-mprăștie tărăboiul. Nins lucește câmpul, teiul, Și trosnește cărărușa, Când se-ntorc și văd bordeiul Și deschide Mușa ușa. Când își pun copilu-n leagăn, C-un picior încet îl leagăn La lumina din surcică Și o vorbă de-alta leagă-n Planuri mari pe gâza mică. Dar de-odată din părete Es ursite ca pe-o poartă, Flori albastre au în plete, Cîte-o stea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
scumpe-n mii de boabe Le încarcă cu podoabe, Și prin frunze străvezie A lor glesne argintie Mai nu calcă pe pământ Când se leagănă de vânt, Când ușor de mâni se prind, Trag un danț și mi-l întind, Leagănul încungiurînd Și din gură - ncet cântând. Una-i zice: Drag băiat, Să fii mare împărat Căci așa fel ți-a fost dat. Alta-i zice: Să fii tare Fără de asemănare Cum nu e viteaz sub soare. Zise - a treia: Fii
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de boabe Pe-a lor văluri sunt podoabe. Și prin pânze străvezie, A lor glesne argintie Nu s-ating nici de pământ, Ci se leagănă de vânt, Căci ușor de mâni se prind, Trag un danț și mi-l întind, Leagănul încunjurînd Și din gură cuvântând, Cuvântând cuvinte rare Ca niște mărgăritare. Una zise: "Drag băiat, Vei fi mare împărat, Căci așa îți este scris, Cum ți-o spun acum în vis". Alta zise: "Vei fi tare 96 {EminescuOpVI 97} Fără
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cază. Eu șezând așa călare, Ea striga cu glasul mare: Oh, nu păși așa tare Nu-mi da pași de alergare. Oh, vai, nu-mi duce dulceața Și nu-mi întrista viața, Nu mai vesteji verdeața Ca soarele rujii fața. Leagănul brațelor tale Îl duce și nu cu cale, Ah, amar necaz și jale, Cum curg lacrămele vale. Mai sărută-mă odată Să mă lași mai mângâiată, 196 {EminescuOpVI 197} {EminescuOpVI 198} {EminescuOpVI 199} Că rămâne supărată Inima mea cea stricată
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ochii miresei lui. El o luă pe brațe și începu să fugă cu ea prin furtună. Ea-și culcase capul în sânul lui și părea că adormise. Ajuns lângă grădina împăratului, el o puse-n luntre, ducînd-o ca-ntr-un leagăn peste lac, smulse iarbă, fân cu miros și flori din grădină și-i clădi un pat, în care-o așeză ca-ntr-un cuib. Soarele eșind din răsărit privea la ei cu drag. Hainele ei umede de ploaie se lipise
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
se mănâncă, nici limba să ți-o scoți ca șarpele și s-o joci, nici degetele în gură să le bagi și să le lingi, ca pisicile când se ling, nici din mâni să dai ca și când te-ai da în leagăn, nici din picioare să dai ca un armăsar, nici ochii să ți-i arunci încoace și-ncolo ca balaurul, nici trupul să ți-l frângi, ca pehlivanii când joacă, nici să te vâri într-însul, nici să-ndrăznești la glume
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
meu amor - Făr a da cuiva de știre Singur eu să mă omor. Murind, afl-o mîngîiere: Picând pe țărâna mea O lacrimă de durere Cîte-odată de la ea. 22 Din sânul maicii mele născut în griji, necazuri, Tristarea mi-a fost leagăn, cu lacrimi m-am hrănit Și ale mării repezi și groaznicele valuri De vântul relei soarte prin stânci am fost gonit. Acum de pretutindeni întorc a mea vedere Și ochii mulțămire de loc nu întîlnesc, Căci nimene nu-mi simte
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
intrigi. Adaugă în șoaptă: Moșul are o listă cu dușmanii eșalonați pe ani și epoci: antebelică, interbelică și postbelică. ― Cum așa? râse maiorul. ― A luat-o din fragedă pruncie! Îl ține minte pe unul care i-a umflat biberonul în leagăn, sau pe altul care i-a băgat praf de scărpinat pe ceafă în liceu. Nu glumesc! Îi trece în catastif și consultă zilnic decesele din România liberă. De groază! Rugați-l din curiozitate să vă arate carnețelul. O să vă placă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
1933, când a fost compus imnul celei de-A Zecea Aniversări, „Marșul Republicii“, a trebuit să-l cânte iarăși și iarăși. Imnul era peste tot, răsunându-le În urechi și atunci când dormeau. Era o vreme când până și copiii În leagăn erau adormiți pe acest imn plin de Însuflețire. În consecință, Într-o perioadă În care femeile turce treceau printr-o transformare radicală În sfera publică datorită unei serii de reforme sociale, Petite-Ma Își savura propria independență În sfera privată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cap mătușa Banu. Haideți, trebuie să mergem toate În living. Probabil că oaspeții se Întreabă unde le sunt gazdele, lăsându-și mortul singur. Așa a spus sora care jucase odată rolul de „mamă“ pentru mătușa Zelliha, cântându-i cântece de leagăn pe jumătate inventate, dându-i să mănânce prăjituri pe cutii de carton preschimbate În mese imaginare, spunându-i povești În care fata cea frumoasă se căsătorea Întotdeauna cu prințul la final, alintând-o și gâdilând-o, sora care o făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fost absența cuvântului, Înainte de existență. A fost odată ca niciodată. Demult, tare demult, Într-o țară nu foarte-ndepărtată, pe când sita trecea prin pai, măgarul era crainicul orașului, iar cămila bărbierul... pe când eram mai bătrân decât tata și Îi Împingeam leagănul când Îl auzeam plângând... când lumea era cu susul În jos, iar timpul era o roată care se Învârtea iarăși și iarăși, astfel Încât viitorul era mai bătrân decât trecutul, iar trecutul era la fel de tânăr precum câmpurile abia semănate... A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nu ne temeam de viitor. Sau plecam la NewYork cu cele două fete ale noastre, care nu voiau să circule decît cu taxiul, ca să vadă zgîrie-norii prin geamul din spate al mașinii, stînd cu căpșoarele răsturnate de parcă se dădeau În leagăn. Doar cu Delphine m-am culcat În iarbă. La Începutul legăturii noastre - În cazul meu, un adulter - am făcut o plimbare lungă În zona Landelor și i-am spus: „Hai să ne Întoarcem la hotel! - De ce să așteptăm să ajungem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
o temperatură mediocră, în loc să treci prin zi și prin timp ca mîța prin borș, ca gîsca prin apă, ca acul în carul cu fîn, mai bine alegi să treci ca vodă prin lobodă, ca lumina prin ocean, ca pruncul prin leagăn... mai bine alegi să fii atent și miraculos, entuziasmat și alert, intens și însorit, să simți și să vrei mereu altceva, mereu mai mult, mereu mai aproape de fericire, să dorești și să crezi, să evoluezi și să percepi acest întreg
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]