8,145 matches
-
Boissonade, Aeneas Gazaeus et Zacharias Mitylenaeus, de immortalitate animae et mundi consumatione..., Paris, 1836; Zaccaria Scolastico, Ammonio. Introducere, studiu critic, trad. it. și comentariu sub îngrijirea lui Minniti Colonna, Napoli, 1973. Studii: O. Bardenhewer, op. cit., V, pp. 112-116. 8. Teodor Lectorul E cunoscut doar ca „lector” al Bisericii Sfînta Sofia din Constantinopol la începutul secolului al VI-lea; nu cunoaștem alte date despre viața sa. Ne-a lăsat un compendiu al celor trei istorii bisericești scrise de Socrate, Sozomen și Teodoret
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Mitylenaeus, de immortalitate animae et mundi consumatione..., Paris, 1836; Zaccaria Scolastico, Ammonio. Introducere, studiu critic, trad. it. și comentariu sub îngrijirea lui Minniti Colonna, Napoli, 1973. Studii: O. Bardenhewer, op. cit., V, pp. 112-116. 8. Teodor Lectorul E cunoscut doar ca „lector” al Bisericii Sfînta Sofia din Constantinopol la începutul secolului al VI-lea; nu cunoaștem alte date despre viața sa. Ne-a lăsat un compendiu al celor trei istorii bisericești scrise de Socrate, Sozomen și Teodoret, pe care le-a dus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
la domnia lui Iustin I (518-527). Și după ea s-a făcut un rezumat care a fost foarte folosit de istoricii și cronicarii bizantini. Puține lucruri se pot spune despre caracteristicile acestei istorii, care era opera originală a lui Teodor Lectorul. Bibliografie. Ediții: pentru Istoria bisericească, în trei părți cf. PG 86, 1, 165-228; traducere latină în CSEL 71, 1952 (W. Jacob, R. Hanslik). Studii: O. Bardenhewer, op. cit., V, pp. 117-118. 9. Evagrie Scolasticul Evagrie a fost o personalitate mai importantă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
unica sursă istorică globală pentru epoca posterioară conciliului de la Calcedon. Evagrie declară în prefață că vrea să continue opera celor trei istorici din secolul al V-lea, Socrate, Sozomen și Teodoret, analizați acum împreună. Evagrie nu-l menționează pe Teodor Lectorul și poate că nu-i cunoștea opera, deoarece afirmă că istoria Bisericii nu mai fusese povestită de nimeni de la jumătatea secolului al V-lea. Istoricul e un ortodox riguros: provenea dintr-o regiune (Apameea, în Siria) fidelă dogmei de la Calcedon
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Sozomen și Teodoret) și domnia împăratului Zenon (474-491). Scrise într-un stil limpede și variat, acestea s-au bucurat de oarecare prețuire. Unele fragmente din Istoria sa se găsesc în operele istoricilor bizantini, din cîte se pare începînd cu Teodor Lectorul. Potrivit lui Fotie, Ioan Diacrinomenul ar trebui să fie identificat cu Ioan din Ege, autor al unei opere în care atacă simbolul calcedonian, etichetat în sinoadele din secolele al VI-lea și al VII-lea ca inamic al Crezului de la Calcedon
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
C. Rogozanu Pe coperta a 4-a a cărții lui Daniel Pennac, Domnilor copii, apar cîteva informații-cheie pentru eventualii lectori: "unul dintre scriitorii cei mai mediatizați ai editurii franceze Gallimard", "succes imens" și "în topul vînzărilor". Astfel de sintagme aduc uneori deservicii scrierilor de valoare - succesul este un mare generator de prejudecăți. În cazul acestui roman este bine să renunțăm
Imaginația nu înseamnă minciună by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17141_a_18466]
-
al înțelegerii. Doctorul Ilea rămâne în anticameră, neputând trece pragul înțelegerii propriei personalități. Cel de-al doilea roman, Interval, adâncește și nuanțează tema conflictului dintre trăire și conștiință prin juxtapunerea a două perspective narative opuse asupra aceleiași întâmplări. Personajele, un lector la o catedră de istorie și o studentă întârziată, se reîntâlnesc întâmplător după ce, în urmă cu zece ani, drumurile lor se despărțiseră în urma unei ședințe staliniste de excludere din facultate a persoanelor incomode pentru regimul totalitar. Deși pe cei doi
IVASIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287655_a_288984]
-
1929 cu placheta Poezii, după care urmează culegerile de versuri În flăcări (1931), Sirenele zidirii (1932), De pază (1935), Dezrobire (1935), lipsite de valoare literară, ca și piesele Codreanu (1930) și Biruința (1933). Articolele sale de critică literară aparțin unui lector nu lipsit de gust, dar adânc marcat de dogmele sociologismului vulgar. A tradus din Pușkin, Lermontov, Esenin ș.a. SCRIERI: Poezii, Balta, 1929; Codreanu, Tiraspol, 1930; Întrebări literare (în colaborare cu I. Vainberg), Tiraspol, 1930; În flăcări, Tiraspol, 1931; Tinerimea în
LEHTŢIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287773_a_289102]
-
Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic de Stat „Alecu Russo” din Bălți. În 2000 obține titlul de doctor la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași. A lucrat mai întâi la o gazetă raională din Cahul; în 1985 și 1986 e lector universitar la Bălți, apoi devine redactor-șef adjunct al cotidianului „Glia drochiană” (1986-1993) și, prin cumul, continuă activitatea universitară, fiind și profesor de liceu. Titular al Catedrei de limba și literatura română la Facultatea de Filologie a Universității din Bălți
LEAHU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287763_a_289092]
-
și literatura română. Profesor de liceu la Iași (Liceul Național și Școala Normală „Vasile Lupu”, 1938-1940), apoi la Craiova (Colegiul „N. Bălcescu” și Liceul „Frații Buzești”, 1944-1951), L. va fi numit în 1951, după plecarea lui Dan Simonescu la București, lector la Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași și titular al cursului de istoria literaturii române vechi. Profesor din anul 1969, L. s-a dedicat muncii didactice și în general școlii, pe care a slujit-o cu
LAUDAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287753_a_289082]
-
filologie romanică (română, italiană, provensală) la București (1920-1924), Rostock (1942) și Hamburg (1947), aici luându-și și doctoratul în filologie, cu teza Die sprichwörtlichen Redensarten in der rumänischen Sprache. Este, succesiv, profesor de liceu la Cernavodă, Giurgiu și București (1924-1935), lector de limba și literatura română la Universitatea Hanseatică din Hamburg (1945-1949), bibliotecar la Fundaçao Getulio Vargas și la Serviço de Intercâmbio e Catalogaçao din Rio de Janeiro (1949-1962), profesor agregat la Faculdade Nacional de Filosofia de la Universitatea Braziliei din Rio
DIMITRIU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286776_a_288105]
-
Zile sălbatice S. apare ca un prozator matur, cu o scriitură alertă, decisă și lipsită de zorzoane. O dublă ambiguitate însoțește identitatea personajelor: naratorul poate fi considerat a fi, până la un anumit punct, scriitorul însuși, ceea ce atrage după sine tentația lectorului de a descoperi alte identități reale, dar această operație suferă relativizări succesive, datorate prismelor subiective prin care sunt văzute. La granița între autobiografie și ficțiune, între jurnal și roman, personajul-narator duce o viață sfâșiată, prinsă între destinele obsedante ale unor
SPINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289829_a_291158]
-
1991 a activat ca profesor la o școală din Piatra Neamț, ulterior devenind cadru didactic la Facultatea de Litere a Universității din Bacău, unde predă istoria literaturii române contemporane și un curs de studii culturale. Între 1996 și 1999 funcționează ca lector de limba și literatura română la Universitatea din Bordeaux. În 2003 își susține doctoratul la Universitatea din București, cu teza Viziune cosmologică în lirica lui Nichita Stănescu. Debutează în 1989, la „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, cu eseul Heliotropul soarelui
SPIRIDON-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289832_a_291161]
-
este director al publicației „VIP”, după care va fonda revista „Super-vip”. Este și director la „Vocea Valahiei” (din 2000) și la publicația „Ro-Coop”. Colaborează, de asemenea, la „Zig-zag”, „Cotidianul”, „Jurnal de Transilvania”, „Curierul zilei”, „Gazeta de Sud”. Din 2001 devine lector la secția de jurnalism din cadrul Universității „Constantin Brâncoveanu” din București. Participă la turnee prin țară ale unor formații, recitând pe scenă texte proprii, face parte din jurii naționale la diverse festivaluri muzicale. Scrie versuri pentru interpreți pop-folk, realizează emisiuni de
STANCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289858_a_291187]
-
După absolvire lucrează în colectivul „Eminescu” al Academiei, condus de Perpessicius (1957-1964), între 1962 și 1968 fiind și redactor la „Gazeta literară”. În mai 1964 va fi numit asistent la Catedra de literatura română a Universității din București, unde devine lector în 1967, conferențiar în 1971 și profesor în 1990. Obține titlul de doctor în filologie în 1969, cu o teză despre E. Lovinescu, sub îndrumarea lui Șerban Cioculescu. Funcționează ca lector de limba și literatura română la Universitatea Paris IV
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
de literatura română a Universității din București, unde devine lector în 1967, conferențiar în 1971 și profesor în 1990. Obține titlul de doctor în filologie în 1969, cu o teză despre E. Lovinescu, sub îndrumarea lui Șerban Cioculescu. Funcționează ca lector de limba și literatura română la Universitatea Paris IV, Sorbonne (1970-1973), apoi obține o bursă de studii în Republica Federală Germania (1974). Debutează cu un articol despre Caietele Eminescu în „Tribuna” (1958). Va colabora la majoritatea revistelor, deținând rubrici permanente
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
poezia veche, ce ne spune ea astăzi?”, e limpede că accentele nu cad pe reconstituirea arheologică, ci pe găsirea unor punți de comunicare cu sensibilitatea estetică de azi. Smulse din uitare, fragmentele lirice „aurorale” pot îndeplini o funcție catalitică asupra lectorului/producătorului de poezie nouă. În direcția refacerii unui credit estetic se orientează citirea din unghi modern a creației Văcăreștilor, a lui Costache Conachi, Anton Pann, Vasile Cârlova, Dimitrie Bolintineanu, Grigore Alexandrescu, Vasile Alecsandri ș.a. Dacă funcția culturală nu le-a
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
Radu G. Țeposu. În timpul studenției este redactor și cronicar literar la revista „Echinox”. După terminarea facultății va fi profesor de limba franceză la Hotar, iar din 1986 redactor la „Familia”. Este doctor în filologie, cu o teză despre Liviu Rebreanu. Lector (1993), conferențiar (1998) la Facultatea de Litere a Universității din Oradea, din 2000 devine profesor și decan la aceeași instituție. Debutează la „Echinox”, în 1975, cu un articol despre Mircea Iorgulescu. Colaborează cu recenzii, cronici literare și la „Steaua”, „Vatra
SIMUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289692_a_291021]
-
jurist. Urmează școala elementară și liceul la Gura Humorului (1949-1960) și Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, secția franceză-română (1960- 1965). În 1978 își susține doctoratul cu o teză dspre Albert Thibaudet. Preparator (1965), asistent (1968), lector (1976), conferențiar (1990) la Catedra de franceză a facultății absolvite, devine profesor în 2000. Este profesor invitat la Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați (1994-1999) și la Universitatea „Marie Curie-Sklodowska” din Lublin, Polonia (1990-1993 și din 2002). Participă la numeroase
SPANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289808_a_291137]
-
unde va susține doctoratul în filologie (1958) cu teza Modalități de tipizare artistică în trilogia autobiografică a lui M. Gorki. Debutează la Moscova, în 1957, cu un articol despre I. L. Caragiale, publicat în „Mariiskaia pravda”. Își începe cariera universitară ca lector la Institutul de Limbi și Literaturi Străine din București (1958-1965), avansând conferențiar (1965), profesor (1991) și șef al Catedrei de limba și literatura rusă (1992-1996), iar din 1997 profesor consultant. Efectuează specializări la universitățile din Moscova (1971, 1990), Sofia (1968
SOPTEREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289791_a_291120]
-
școala primară la Bacău și Comănești (1938-1943), Liceul „Ferdinand I” și Liceul Teoretic din Bacău (1943-1950) și Facultatea de Biologie la Universitatea din București (1950-1954), ulterior fiind, scurtă vreme, asistent la facultatea absolvită. În 1955, după ce făcuse o școală de lectori în științe sociale, devine doctorand la Universitatea „M. V. Lomonosov” din Moscova. Din cauza atitudinii pe care o adoptă în 1956 față de mișcările anticomuniste din Ungaria, e nevoit să se întoarcă în țară, iar ulterior, în 1958, se vede exclus din învățământul
SORIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289800_a_291129]
-
de Filologie de la Universitatea din București. Până în 1962 este redactor la „Gazeta literară”, iar până în 1964 șef de secție la „Luceafărul”. Funcționează o lungă perioadă de timp în cinematografie, ca director artistic al unei case de filme (1964-1972), apoi ca lector de scenarii (1972-1989). Cu începere din 1990 este redactor-șef al revistei „Teatrul azi” și conferențiar la Academia Națională de Teatru și Film. Debutează la „Viața românească” în 1953. Publică numeroase cronici literare și dramatice, articole și eseuri în „Gazeta
SOLOMON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289788_a_291117]
-
atâția [înaintași] câți i-am avut în mine?” De ce mai toți sunt „munciți de-aceleași gânduri și teamă de neant”? Tensiunea lirică se naște din chiar febrilitatea și recurența obsesivă cu care apar asemenea interogații. Ecoul lor reverberează în imaginarul lectorului, făcându-l părtaș neliniștilor poetului. Un statut de anticameră a lirismului reflexiv îl au și poemele mai ample ce reiau motive biblice (Eva, Iuda), glosează tema ciclurilor istorice (Lumile, Civilizația) sau deplâng, în urma unei fervente căutări eșuate, absența divinității, a
SAULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289513_a_290842]
-
1; Valeriu Râpeanu, „Niște țărani”, R, 1975, 1; Dumitru Micu, Un nou roman țărănesc, CNT, 1975, 9; Ulici, Prima verba, I, 193-195; Eugen Barbu, [Dinu Săraru], LCF, 1976, 21, 23-25; Eugen Seceleanu, „Clipa”, FLC, 1976, 46; Aurel Baranga, Jurnal de lector, FLC, 1976, 47; Mihai Ungheanu, „Clipa”, LCF, 1976, 47; C. Stănescu, Personalitatea literară a eroului, „Scânteia tineretului”, 1976, 8 569; Dan Zamfirescu, Marginalii la două romane, SPM, 1976, 317; Emil Manu, „Clipa”, SPM, 1977, 318, 319; Dumitru Micu, Puterea și
SARARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289490_a_290819]
-
intervenții pe marginea raportului dintre literatură și politică, din perspectiva subordonării celei dintâi la cea de-a doua. Printre rubricile semnificative se numără „Mișcarea muncitorească”, „Pagina culturală”, „Viața de organizație”, „Cu dalta și ciocanul”, „Cronica filmului”, „Cronica dramatică”, „Note de lector”, „Sport”, „Actualitatea”, „Lumea ideilor”, „Cântarea României”, „Accente”, „De peste hotare”, „Agenda”, „Ultimele știri”. Versurile, incluse destul de rar în sumar, au, în general, un caracter declamator, patriotard, mai cu seamă în etapa de început a ziarului. Ele sunt semnate de Ștefan Iureș
SCANTEIA TINERETULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289531_a_290860]