4,107 matches
-
place cumva, ceea ce port pe cap?, am rupt eu tăcerea, întorcându-mă către Antonia. - Da, mi-a răspuns fetița, e frumos colorat. - Cum te cheamă? - Antonia, a spus ea. - Și câți ani ai, Antonia? - Patru ani și jumătate, a zis, legănând păpușa. - Vii de la grădi? - Da. - Ești cu mami? - Nu, cu buni, uite-o aici. Lângă Antonia stătea buni, numai ochi și urechi la conversația noastră. - Antonia, am întrebat-o, cum o cheamă pe păpușa ta? - Nu are nume, a răspuns
POATE NE MAI ÎNTÂLNIM! de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375894_a_377223]
-
o cheamă pe păpușa ta? - Nu are nume, a răspuns fetița, prompt. - Nu are nume? Cum așa? De ce nu i-ai dat un nume? - Pentru că nu e păpușă, nu vezi? E bebeluș, m-a lămurit ea. Așa era, Antonia nu legăna o păpușă, ci o păpușă bebeluș. - Și bebelușii nu au nume, Antonia? - Nu, mi-a spus, serioasă, bebelușii sunt toți la fel și de asta nu au nume. - Hai, Antonia, coborâm, a zis buni și s-au ridicat amândouă de pe
POATE NE MAI ÎNTÂLNIM! de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375894_a_377223]
-
sora ei s-au retras în Moldova unde aveau să rămână până când capul familiei, nefericitul condamnat căzut pradă mișeliilor comuniste avea să se întoarcă de la Canal, unde-și ispășise o crudă osândă. Nici la Botoșani nu era raiul! „Bunica mă legăna într-o covată, ceva improvizat. Era mare sărăcie și îi spunea tot timpul mamei mele: «Marie, fata asta mică o să ajungă artistă, ai să vezi»!”, își amintește artista. Timpul a trecut! Rămăseseră departe, în scrumul lăsat de durere, memoriile unui
FLORINA CERCEL. SPIRITUL, SINGURUL SCUT AL SIEŞI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375998_a_377327]
-
ascund nerăbdarea sub vălul candorii, Puzderii de visuri m-alintă duios, Dar tremur, tăcută, în fața terorii De-a pierde-n abis al tău chip luminos. Răsună-a ta voce - o muzică lină, Ce-mi vindecă magic din rănile vechi, Își leagănă crinii a lor crinolină, Dansează, în stol, rândunele-n perechi. Ne-alină natura cu-a ei armonie, Orchestra de șoapte suspină banal, Sub puntea de raze, zâmbind limonie, Respiră alene-un pământ ancestral. De plouă ori ninge, în mine e
CULOAREA IUBIRII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376063_a_377392]
-
totuși agitată, mai ales între cele două diguri din fața bufetului Semiramis, pe unde ieșeam noi cu bărcile, acolo unde valurile se spărgeau de mal. Era destul de riscant de ieșit, dar puteam să ne hotărâm să pornim pe mare, chiar dacă ne legănau destul de violent talazurile, însă situația ar fi fost neplăcută și nu ne-am fi atins scopul, am fi prins doar câțiva guvizi. Mogâldeața, pe care o văzusem în umbră sub copac, se apropie de mașina mea, observând că era o
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376039_a_377368]
-
pui de ciocârlan, Cocoțați pe-un bolovan, Stau cuprinși de-o mare lene Și se ciugulesc prin pene. - Fraților, m-am tot chitit Și în taină-am socotit: Numai fiii de-mpărați Sunt ca noi așa moțați ! Zise unul, visător, Legănându-și un picior. Moțul nostru-i o coroană ! Nu este o simplă toană A naturii, prin urmare Mă frământă o-ntrebare: Cine, după-a noastră lege, Din noi patru va fi rege ? - Eu voi fi ! țipă unul, mititel. - Eu voi
EU VOI FI ! de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376685_a_378014]
-
-l transformase-n paj, supus la muncă aspră de zeu Neptun, prin lege și cum i-a pus rușinea pictată pe obraz ca piatră pe mormântul ce n-a putut alege. Doar el e pedepsitul ! ceilalți se odihnesc și-i legănăm în valuri căci asta ei iubesc te-ntoarce-n a ta lume cu rătăciri deșarte aice numai bravii își au sălaș de moarte. *** Ciclul "Povești din veac" © ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică: mormânt de ape / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN
MORMÂNT DE APE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376684_a_378013]
-
nu era nevoie să-l invite, ci pur și simplu se ducea printre dansatori și dansa singură, refulându-și astfel toți hormonii acumulați în corpul său tânăr.Dalia se mlădia în ritmul melodiei cântată de către muzicanți, ca o salcie tânără legănată de adierea unui vânt de primăvară pe malul unei eleșteu, unde cântul cucului singuratec care își tot caută partenera și nu reușește, repetă ca un ecou: cucu, cucu, cucu... (Ștefan, Ștefan, Ștefan...) Corpul subțire al fetei în mișcarea sa lascivă
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376629_a_377958]
-
s-a crescut. / Cu scutece s-a-nfășat/ Și în brațe s-a purtat.” (Domnul Isus Hristos) sau șade într-un leagăn verde de păltinel (Am plecat să colindăm). În colindul „Închinarea păstorilor” apare motivul popular, al comuniunii omului cu natura. Iisus este legănat de vânt și scăldat de ploaie. Sacrul se întrepătrunde însă cu profanul. În calitate de fiu al Domnului nu este atins de imtemperiile naturii „Neaua ninge, nu-l atinge” (Închinarea păstorilor), leagănul lui este sfânt și purtat de îngeri (Crăciunul). Locul nașterii
SACRU ŞI PROFAN ÎN COLINDA RELIGIOASĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376712_a_378041]
-
de lângă el cu alți ochi. Să o vadă ca pe o femeie care să-i umple viața de zi cu zi, să-i fie aproape de la revărsatul zorilor, până când noaptea își va așterne umbra peste ei. Femeia care să-i legene pruncii și să-i alăpteze la pieptul ei frumos, sculptat de natură cu finețe și gingășie, ca pe un obiect ieșit din mâinile geniale ale lui Michelangelo. Să o vadă ca pe o viitoare soție de care să se lege
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376621_a_377950]
-
Când ai vrut ca să mă nasc în vară, Lâng-o pădurice și-un izvor, Prefirând în mine primăvară Toamnelor m-ai dăruit doinind, Ruginiu brumat cu dor de glie, Iernile mi le-ai pictat, zâmbind, Cu omăt pe trup de Românie Legăn de visări, cu mir curgând - Graiul nost', limba română sfântă De la daci străbuni, sclipiri în gând, Colț de rai ce sufletu-ți încântă. Luminat-ai, Doamne, cugetul Copt-ai grâul, frământat-ai pâine Alinat-ai, tandru, plânsetul În descântecul limbii
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
passato" glasul ei a exprimat dramatismul, boala, speranța deșartă, moartea protagonistei fiind realizată foarte original. În celebra arie „Libiamo ne'lieti calici", Pavol Breslik a performat bine, dar a ratat finalul. În actul II, a cântat „De' miei bollenti spiriti" legănându-se într-un scrânciob ca un copil... L-am admirat pe excelentul bariton englez Simon Keenlyside în rolul Giorgio Germont, prezență scenică impunătoare, cu o voce caldă și care a ridicat nivelul general al interpretării muzicale. Decorul (Andreas Reinhardt) în
„LA TRAVIATA” LA FESTIVALUL BAYERISCHE STAATSOPER DIN MÜNCHEN de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375095_a_376424]
-
Acasă > Orizont > Selecții > SUNT VIS DE TOAMNĂ Autor: Elenă Lavinia Niculicea Publicat în: Ediția nr. 304 din 31 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Sunt vis mirosind a toamnă Cu ploaia ascunsă-n gânduri În ochii-mi vii, norii se leagănă. Cad frunzele bătute de dor În tăcerea inimii albastre Tu mă atingi cu al nopții fior. Sunt vis acoperit de brumă Îți bat în zori, la a ta fereastră. Aducându-ți clipe de arama. În plânsul pomilor de toamnă Eu
SUNT VIS DE TOAMNĂ de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375132_a_376461]
-
nemurire. Dăruie-mi gând curat în prag de seară Tot ce-i frumos și bun în mine-nvie Ascunde-mă în strune de vioară Și-așterne-mi visul, frunză ruginie. Tu, suverană în regat de-aramă Ce-n unduiri de vânt îți legeni trupul Azi ești vesmântul meu, mâine-maramă Să nu lași frigul să-mi pătrundă lutul... Cluj Napoca, 27 octombrie 2011 Referință Bibliografica: TRISTEȚI ESTIVALE - GEORGETA RESTEMAN, Așterne-mi visul, frunză ruginie / Cezarină Adamescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 304, Anul I
GEORGETA RESTEMAN, AŞTERNE-MI VISUL, FRUNZĂ RUGINIE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375131_a_376460]
-
frumoase, calde - prima atingere simțită, mâini delicate ce te-alină, te vindecă și îți surâd, mâini magice prin care toate prind contur - povestea lucrurilor sădite și crescute; păstrate, apoi, în amintire - mâini harnice ce trudesc neobosite, mâini dragi care te leagănă, te-nalță și-o viață te susțin, mâini călăuzitoare care te-nvață să scrii și pașii să-ți continui, mâini liniștite care te țin în brațe, te-ngrijesc și te îmbrățișează, mâini line recunoscute-n somn și-n vis, în
CERUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375114_a_376443]
-
fără direcție. La final, nicio prăpastie nu este căscată, poate, doar, un punct închis, nicio oboseală parcursă, poate un alt relief, nicio durere nu mai este, nimic, nimic, numai cuvinte moarte. Ultimul sărut se concentrează pe un cuvânt, pendulul se leagănă impasibil, crescând tempoul de cursă lungă, prin durerile nașterii de frunze moarte. O șansă există, ruga pentru răscumpărare, așteaptând cerul să ți se deschidă-n inimă, să-nvie stelele moarte, să reaprindă focul cu flăcările contopite de flacăra stelei ce
CERUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375114_a_376443]
-
un simplu om, bun și-nțelept, chiar fără diplome de studii, A fi un val de mare îmbietor cu malul dar care se retrage înapoi spre larg mereu același dar întotdeauna altul, A fi bunicul în nepoți clonat ce știe legăna, cânta și dărui făr-așteptări, A fi și-atunci când nu mai ești AM FOST Am fost și scrin din palisandru încrustat Și ghindă de stejar dusă de vânt Și scânduri de cosciug din brad negeluit, Lăstar de salcie am fost, cu
FIINŢA VERBULUI LIRIC de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375155_a_376484]
-
valoare artistică și spirituală. În toate poemele, Suferința transformată-n rugăciune-psalm, în care preamărește slava lui Dumnezeu, devine leit-motivul întregii opere poetice, creând o atmosferă originală în care se succed stările sale de credință ardentă. „Mi-a-mbrățișat tot trupul lumânarea,/Mă leagănă în brațele-i și zic:/ Din tronul Suferinței nu abdic.” Aceasta-i atmosfera lirică în care „lacrima lumii” este sublimată de poet în fulgi senini și luminoși de credință și Iubire divină: „Lină viscolire peste ochii mei”. Poate, chiar aceasta
POEZIA CREDINŢEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375141_a_376470]
-
-s puține... Totdeauna asemenea cantilene vor fi binevenite pentru revigorarea conștiințelor, devenind captivante mesaje pentru încălzirea inimilor. Pentru confirmare, am putea cita aici câteva din aceste armături durabile ale poemelor acestor inspirați autori: „Drumu-i cu pace îmbrăcat (I.V.); cerul ce leagănă luna (M.C.J.); cuvintele-s mărăcinișuri (I.V.); cu noi odată suferă tot cerul (M.C.J.); fumul urcă-n cer o rugăciune (M.C.J.); luna s-a-nvelit c-un infinit (M.C.J).; lacrimile curg ca niște stele (I.V.); munți topiți de dor (M.C.J).; pașii
ECOURI FINALE de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375191_a_376520]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > CUVÂNTUL Autor: Camelia Petcu Publicat în: Ediția nr. 1906 din 20 martie 2016 Toate Articolele Autorului Cuvântul Cuvântul nescris E cuvântul din veac, Cu slove ascunse În unghere ce tac. Cuvântul nescris Se face poveste, Ce leagănă pruncul Și falnic îl crește. Cuvântul nescris Bătrânii îl spun În fapt de seară, Când lumile-apun. Cuvântul nescris, Cel tainic șoptit, Ascunde în el Legendă și mit. Cuvântul nescris În noi s-a cernut, Când Tatăl a pus Hotar de
CUVÂNTUL de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375263_a_376592]
-
un simplu om, bun și-nțelept, chiar fără diplome de studii, A fi un val de mare îmbietor cu malul dar care se retrage înapoi spre larg mereu același dar întotdeauna altul, A fi bunicul în nepoți clonat ce știe legăna, cânta și dărui făr-așteptări, A fi ... Citește mai mult A FIA fi bobul de grâuce moare-n pâine,A fi idila cotidianăce de rutină nu se teme,parfum al tinereții veșnicecu buze moiși patul cald,A fi condeiulce nu se
MAGDALENA BRĂTESCU [Corola-blog/BlogPost/375159_a_376488]
-
se rușineazăde-al foii albe ogor,A fi un simplu om,bun și-nțelept,chiar fără diplome de studii,A fi un val de mareîmbietor cu maluldar care se retrageînapoi spre largmereu acelașidar întotdeauna altul,A fi buniculîn nepoți clonatce știe legăna, cânta și dăruifăr-așteptări,A fi... IX. MAGDALENA BRĂTESCU - PREMIERĂ LA OPERA ISRAELIANĂ DIN TEL AVIV AURELIA FLORIAN ȘI MARIUS BRENCIU ÎN OPERA „LA RONDINE” DE GIACOMO PUCCINI, de Magdalena Brătescu, publicat în Ediția nr. 1512 din 20 februarie 2015. Opera
MAGDALENA BRĂTESCU [Corola-blog/BlogPost/375159_a_376488]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > ȘOAPTE... Autor: Viviana Milivoievici Publicat în: Ediția nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Șoapte... Șoapte legănate în miez de noapte sunt ca un zbor de fluture printre fire-nmiresmate de gânduri cuprinse de liniștea toamnei târzii. Ținem în palme culorile apusului și ne-mbrățișăm c-un văl de stele. Viv Referință Bibliografică: Șoapte... / Viviana Milivoievici : Confluențe
ȘOAPTE... de VIVIANA MILIVOIEVICI în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372672_a_374001]
-
puțin aici în Santiago, de aceea atunci când are loc un seism clădirea se mișcă dintr-o parte în alta dar nu se prăbușește. Am simțit aceasta când a avut loc ultimul cutremur puternic, acum vreo trei luni, vedeam cum se leagănă mall-ul dar nu se rupea sau prăbușea nimic. Octavian CURPAȘ: Enumeră, te rog, câteva zone/orașe din Chile sunt cele mai predispuse la cutremure sau tsunami și câteva localități care sunt cele mai ferite de aceste cataclisme. Georgia BLIDAR
INTERVIU CU GEORGIA BLIDAR, O ROMÂNCĂ DIN CHILE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372667_a_373996]
-
chinuită de spasme. - Codruț liniștește copiii, te rog! Nu înțeleg ce se întâmplă și sunt foarte speriați! Cei trei micuți, stăteau adunați ca trei păsărele speriate și sughițau de plâns, terorizați. Tatăl îi îmbrățișă protector pe toți laolaltă și îi legănă duios în brațele lui încăpătoare, explicându-le plângând de fericire că Sofia s-a întors acasă. Miracolul vieții contrazise pronosticurile științei încă odată și din cerul înalt ploua suav cu speranțe și promisiuni. Salvarea sosi ca gândul și Sofia, însoțită
FOCUL DIVIN AL IUBIRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372685_a_374014]