3,802 matches
-
-o? zisei eu, curioasă. Ben petrecuse foarte mult timp în compania lui Philip Cantley; probabil că-l cunoștea la fel de bine ca oricare dintre noi. Da. Era pentru prima dată când privirile noastre se întâlniseră cu adevărat și-i vedeam ochii limpezi și căprui din spatele lentilelor. Ceva nu prea era în regulă cu Philip. Înainte nu-mi dădeam seama clar ce e, dar știam că e ceva. Dar crezi că... Ar cam trebui să plec, zise Hazel, ridicându-se. MM trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
a aruncat o privire când a trecut pe lângă mine. Trânti ușa în urma lui. Mă simțeam de parcă mi-ar fi trântit-o în față. Capitolul douăzeci și treitc "Capitolul douăzeci și trei" A doua zi dimineață m-am trezit cu mintea limpede, dar cu stomacul strâns ghem. După plecarea lui Hugo nu mai fusese mare lucru de spus; chiar și așa, noi, cei rămași, am mai jonglat o vreme cu seria de posibilități, fără să ajungem la vreo concluzie. În lipsa unor certitudini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu siguranță nu un om cu aproape treizeci de ani mai În vârstă ca ea. Părul rărit, tuns scurt În jurul ovalului strălucitor al capului, Îi sugera vârsta, dar impresia asta era alungată de pielea Întinsă a feței și de inteligența limpede ce-i răzbătea prin ochi. Cât mă bucur să te văd, Guido. Arăți bine. Mergem În camera de lucru, bine? spuse contele, Întorcându-se și conducându-l pe Brunetti Înapoi spre partea din față a casei. Trecură prin câteva Încăperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
respirând greu. Și-a dat seama că Amanda era foarte interesată de răspunsul lui Alice. Sincer vorbind, după scena de mai devreme, și el devenise interesat. N-nu, s-a bâlbâit Alice. Apoi, revenindu-și, a adăugat cu o voce limpede și blândă: Dar până de curând am lucrat la departamentul juridic al unei reviste din New York. O mulțime de clopoței au explodat în creierul lui Hugo. Deci asta era legătura. Revista Style. Oare femeia asta banală fusese implicată în povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
conținutul nasului ei se afla în batista lui. Ce piele minunată, se gândea Hugo. Maternitatea nu adăugase nici un surplus siluetei grațioase care se ghicea pe sub haina umflată. Iar lacrimile îi făceau ochii ăia albaștri să pară mai mari și mai limpezi ca niciodată. Și, văzută de-aproape, fața prelungă și ovală avea seninătatea unui îngel medieval. Alice nu arăta ca o femeie rea. Nici pe departe. Dar, trebuia spus, Alice părea suspicioasă. Hugo presupunea că asta era ceva de înțeles. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nenumăratele doze de bere? În locul tău, nici n-aș mai cumpăra hârtie igienică. Trezește-te! Hai, sus! Ochii mari, apă rece pe fața tumefiată, mișcări de dezmorțire, genuflexiuni, câțiva kilometri de alergare, aer tras în piept, cu poftă incomensurabilă, ochi limpezi, o zi nouă, o atitudine nouă, o viață nouă. Aruncă și bilețelele Luciei la coș, oricum ți le scrii singur și le lipești pe frigider, pentru a le citi cu un rânjet de satisfacție stupidă în zilele următoare. Înainte, marș
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
semn, Fată, în vis!... Te rog, Fată!... se ruga Iorgu în genunchi cu privirea spre cer. Deodată, într-o clipă de răgaz, în tăcerea aceea de cimitir, în care se auzea doar foșnetul molcom al frunzelor, se auzi un glas limpede, abia șoptit: Goguu!... Ai venit la mine?!” El tresări, recunoscând vocea Vasilicăi, și-și îndrepta privirea dincotro venea chemarea. Vru să răspundă... Da, da, Fată!”, dar, nu putu; limba nu-l asculta, parcă i-ar fi luat-o cineva în
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
pe trotuar, în fața Fundației, în forfota aceea neagră din jur, cu ochii în lacrimi. S-a trezit din vis plângând încet și gemând:Fata... Vasilica, Fata mea!... In vacantă la Zahorna ... A venit și Septembrie cu cer palid și nopți limpezi, cum nu mai fusese de multe toamne. - Va fi frig, la noapte va cădea brumă!... murmură Iorgu uitându-se roată pe cer... și, se întoarse de la fereastră în pat. S-a culcat cu gândul la Vasilica, Fata lui. Întins pe
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
mai dămolise... o adiere ușoară de vânt răcorea aerul. Era o seară caldă și blândă, păsărelele foșneau a înnoptare în copacii din fața casei. -Și, mâine va fi o zi frumoasă!.. își zise Iorgu, privind cerul. Se lăsă noaptea... cerul era limpede și senin. Aproape toată noaptea aceea înspre Sfânta Maria, Iorgu s-a frământat în pat, fără să poată închide ochii. Se ridică din pat și se apropie de fereastră. Uitându-se afară în noapte, simți o trăire ciudată. Peste oraș
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
să nu fie interpretat ținându-se seama de perspectivele mediului religios persistent. "Condamnările pentru jocuri de noroc și blasfemie erau produsul predicilor lui Savonarola, ducând către o legislație și o aplicare a legii mai stricte"6. Rezultă așadar, în mod limpede, cum a putut fi posibilă o condamnare atât de drastică în cazul Rinaldeschi, având în vedere că fiecare dintre ofense, luate separat, nu constituiau un delict capital. Reacția la sacrilegiul sau reflectă un sentiment de indignare la dezonorarea Fecioarei într-
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
să pot spune, În Încheiere, „Dixi et salvavi animam meam” (Am zis și mi-am mântuit sufletul). După ce așternusem pe hârtie, În redactare definitivă, amintirea și gândurile despre Iorga, am găsit (fără să caut), În cărți citite de curând, dovezi limpezi privind rolul oribil jucat de cunoscutul istoric În cedarea fără luptă a Cadrilaterului, ba și cu schimb de populații. Iată-le: I. „15 septembrie (1939): Vorbesc cu Iorga despre chestia Bulgariei; e de părere să le cedăm Cadrilaterul” (Armand Călinescu
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
lupta cu subjonc- tivul verbelor franceze sau de dilema mea legată de Jean-Claude, Îl priveam pe eschimos și căpĂtam dintr-odată Încredere. mi-l imaginam cântând În noaptea polară a inimii mele cu asemenea entuziasm Încât sufletul meu devenea iarăși limpede și cristalin, ca În copilărie. Simțeam că Îmi revenea deodată pofta de viață. Un sentiment de liniște pe care nu-l mai avusesem de pe vremea când mă trezeam dimineața la măgina În cântatul coco- șilor puse deodată stăpânire pe mine
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de lupta cu subjonctivul verbelor franceze sau de dilema mea legată de Jean-Claude, îl priveam pe eschimos și căpătam dintr-odată încredere. Mi-l imaginam cântând în noaptea polară a inimii mele cu asemenea entuziasm încât sufletul meu devenea iarăși limpede și cristalin, ca în copilărie. Simțeam că îmi revenea deodată pofta de viață. Un sentiment de liniște pe care nu-l mai avusesem de pe vremea când mă trezeam dimineața la măgina în cântatul cocoșilor puse deodată stăpânire pe mine. Mi-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
oarecum, emoționat; să se simtă, oarecum, neliniștit. Adormi. Toată noaptea Îi trecu fără vise. Olovinaru, Însă, nu dormi deloc. Se frământa. Simțea, că-i va plesni capul, dacă nu se vor revărsa, mai repede, zorile. Dar, iată, că, să revărsau. Limpezi, ca limpezimea cerului, către răsărit. Și gândurile lui se limpeziră, În cele din urmă, cum nici nu se aștepta. Hotărâse. Nu comit crima. Băiatul e zălud. E, poate, chiar, nebun. Și eu n-am dat În mintea lui. Am să
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
omului de a nu putea rezolva situațiile prin care trece. Înțeleg că ai vrea să discutăm și despre stres, dar deja vorbim de cîteva ore și cum amîndoi sîntem puțin obosiți, ar fi păcat să nu facem asta cu mintea limpede și fără grabă. E important să reținem din ceea ce am discutat astăzi, că atunci cînd oamenii trec prin situații dificile sau grave, dacă nu-și pierd Încrederea că oricînd se poate găsi o cale de rezolvare, tocmai această Încredere le
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
optsprezece ani, abia Împlinise șaisprezece, nu demult; avea grație, semăna mult cu Helga, doar la tăietura ochilor, vag oblică, aducea puțin cu Thomas, acesta observase de cum o văzuse. Ochii, tot albaștri; mai senini; așa fusese cîndva și privirea lui Thomas, limpede și nevinovată, multe femei crezuseră că o să-l ducă de nas; se păcăliseră. Thomas era convins că Ann este os din osul lui, nu avea nici cea mai mică Îndoială; data donării, sarcina Helgăi, normală, nouă luni plus șaisprezece ani
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de presă, avea putere, ridica sau distrugea un artist după cum credea, cu motiv sau fără; femeia-tată socotea că Thomas avea și el, Într-un alt domeniu, o asemenea putere, reieșea, fără să fie ostentativ, din vorbele lui, din privirea sa limpede, pătrunzătoare, atentă, nu pleca niciodată ochii. Acesta nu avea nimic de ascuns, Maricrisa se pricepea - era convinsă de asta - să judece un bărbat chiar și numai după Înfățișare. Thomas era de Încredere, Îl cîntărise bine Înainte de Împreunare. Nici sclifosit, nici
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
altfel nu se lăsa. Îmi amintesc că era printre puținele studente de la Medicină care nu aveau niciodată timp să se mai și distreze... Nu mai știu ce Tainicele cărări ale iubirii culoare aveau ochii ei... Albaștri sau verzi? Erau mari, limpezi, surâzători sub sprâncene perfect arcuite din naștere și îmi plăcea să mă oglindesc în ei... Doar că șansele erau minime. Am fost doar în trei ori patru plimbări prin Cișmigiu și numai o dată prin Parcul Herestrău, unde a refuzat să
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
șoptindu-i: - Nu trebuie, te rog mult! Curaj! Tinu nu are voie să lăcrimeze. I-ar face rău. Hai, vino! o chemă ea și se îmbrățișară îndelung, până lacrimile încetară să mai curgă. - Dragi colegi și prieteni! se auzi vocea limpede a doamnei Maria Popa, reinstaurând liniștea în sală. Ați fost martorii unei noi reușite. Cu ajutorul Domnului, am redat Tainicele cărări ale iubirii vederea acestui om. Spun asta pentru a întări și a întregi declarația domnului profesor doctor Gheorghe Burnei, șeful
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
apeleze tot la cuvintele ei pure, neviciate, deși îi venea destul de greu. - Mulțumesc, draga mea! Ești o fetiță tare drăgălașă... Dar pe tati al tău cum îl cheamă? Știi? Știu..., că mi-a spus mami, răspunse ea cu vocea-i limpede, plină de candoare. - Da? Și cum a spus mami? - Pe tati al meu... îl cheamă... Tinu... Iustin s-a oprit din mers. A încercat să întindă brațele în care Daniela părea că se simte foarte bine, desfăcându-le pe ale
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
-o lui, că lui îi place. Aglae merse cu interesul față de Titi până acolo încît să insinueze că o femeie trebuie să fie asiduă în chestiunile mai intime cu bărbatul, fiindcă altfel acesta devine nervos. Lui Titi îi dădu instrucțiuni limpezi: - Ține-o din scurt, n-o lăsa să se zbenguie cu toata lumea,pe urmă își ia nasul la purtare. Ce-i dreptul, Ana merita îndoielile Aglaei. Nu gătea mai niciodată și, dacă se hotăra să facă ceva, mergea în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se-ntoarse dezgustat acasă. În lipsa Otiliei, începură să se strângă asupra-i și alte dezgusturi, să bănuiască pe fată de complicitate și să creadă în tot ce Aurica spunea despre ea. Pe dată însă ce Otilia reapăru cu ochii ei limpezi, plini de seninătate, se rușină de asemenea presupuneri și o socoti și pe ea o victimă a bătrânului. Voi cu mai multă putere decât oricând s-o scape de acolo, s-o ia el sub protecția lui. Avea crize de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cerea să guste ceva, ca să-și vină în fire. - Mi se pare c-o să pierd procesul! Asta o să fie! - Ce proces? întrebă Costache. G. Călinescu - Mai bine nu mă mai întreba, răspunse Stănică. Apoi izbucni în culmea indignării. Un proces limpede, luminos, în care și un copil ar ști cui să dea dreptate, și totuși am să-l pierd. Îl pierd fiindcă așa e lumea și fiindcă n-am sfinți. Talentul, documentarea n-ajung. Trebuie să intimidezi tribunalul, să-i arăți
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în orice caz, Otilia asta! se gândi el. Pleacă de atâta vreme de acasă și nu scrie un rând lui moș Costache, pe care spune că-l iubește." Felix luă o fotografie a Otiliei și o privi îndelung. Ciudat, ochii limpezi ai fetei dezmințeau proastele lui opinii. Cine știe dacă nu erau și alte motive la mijloc în această familie ciudată, pe care n-o cunoștea îndeajuns?! Moș Costache nu se purtase în așa chip încît să merite recunoștința fetei. Felul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
frumoase care face ochi dulci unui rănit mustăcios pe masa de operație, cu atât demoralizarea se întindea pe sufletul lui Felix. Otilia nu-l iubea, Otilia se dezvăluia ca definiția surorii, tocmai acum când se deșteptase în el dragostea. Suflet limpede, incapabil de disimulație, profund în sentimente, Felix, după oarecare codire, marturisi Otiliei starea lui de spirit: - Mă întrebi de ce te privesc! Sunt cuprins de un sentimentciudat. Prezența ta aici mă face fericit, te-am așteptat cu încredere, te-am visat
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]