2,068 matches
-
specificitatea circumurbană, în paralelă cu aceea a Florilor de mucigai. În acest stil, nu lipsit de o anume vigoare, e transpus crezul: Cred! Umple casa - Cred în cărămida cuvântului taichii A făcut trei războaie Care unde-a scuipat nu mai linge - Și-o bătătură de acareturi. Cruce de voinic, Aceeași operație, însă cu stridență, a încercat a o face Ion Iovescu în două romane, Nunta cu bucluc și O daravelă de proces. Mai bătrân, Mihail Lungeanu urmărește acest dialectalism în basme
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
refuz pe X, redactorul”), să se automotiveze („N-avem încotro: trebuie să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului”) ori să gîndească rău despre cei ce „se lasă greu”: „Fac mofturi - îmi zicea ieri-alaltăieri Sp. - pentru că s-au săturat de lins”. Care-s foloasele? Pentru unii contează „încrederea pe care le-o acordă partidul” (echivalentă cu o evidențiere, bună pentru acum și pentru cîndva), pentru alții onorariul, din păcate tot mai scăzut. Pot totuși cumpăra o pereche de ciorapi pentru amantă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nici despre politică, nici despre ideologie, nici despre literatura contemporană. Se ferește de orice dialog real. Numai despre poznele băiețașului Bubico e dispus să vorbească. Să spună și el că pleacă În China!... Nici vorbă. Știi cu cine pleacă? Cu Linge Cur. Marele critic În multe volume al scriitorilor români de azi, mereu atent la scaune. Cum s-a așezat cineva pe un scaun important, se bagă dedesubt, face o gaură și Începe să lingă curul.” Sau: „Măgarul! I-am citit
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
vorbă. Știi cu cine pleacă? Cu Linge Cur. Marele critic În multe volume al scriitorilor români de azi, mereu atent la scaune. Cum s-a așezat cineva pe un scaun important, se bagă dedesubt, face o gaură și Începe să lingă curul.” Sau: „Măgarul! I-am citit toate cărțile, i-am telefonat după asta, i-am vorbit despre ele, am scris. El, despre ale mele? Nimic. Bineînțeles, asta ultima, cu sublimul, n-am citit-o. Dacă ar fi scris despre sordid
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
prăjit și mai sorbea din când în când din ciocolata caldă. — Nu vrei niște cartofi? mă întrebă ea. — Nu, mulțumesc. A mâncat cu poftă tot ce-a avut pe farfurie, a dat pe gât și ultima picătură de ciocolată, a lins muștarul și sucul de roșii de pe degete și apoi și-a șters gura și degetele cu șervețelul. Aveam impresia că i-au plăcut toate foarte mult. În legătură cu bunicul tău... Cred că ar trebui să mergem mai întâi până la laboratorul lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
interesat ziarele și revistele. Poate că din pricina întunericului, a lipitorilor și a gropilor, simțeam acum nevoia să citesc un ziar. Voiam să stau undeva la soare, să-l citesc de la cap la coadă, fără să sar un rând, așa cum pisica linge ultima picătură de lapte din farfurie. Să absorb în mine, prin intermediul știrilor din ziare, frânturi din viața celor care trăiesc la lumina soarelui, să-mi alimentez fiecare celulă cu vești proaspete, pline de aer. — Se vede sanctuarul, zise ea. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
În contingență și exces, iar scrisul este, poate, ca Într-o scenă din Numele maimuțelor, un act sexual consumat, printre salve de mitralieră, În obscuritatea fetidă a unui spital de campanie dezafectat. Emmanuel Adely vreau să-l sărut să-l ling să-l mângâi să-l sug dar mai Întâi nu ascultați-mă nu mă Întrerupeți Cartea lui Emmanuel Adely ilustrează trei tendințe ale literaturii franceze de azi. Prima se referă la modul În care scriitorul Își reprezintă literatura - după Întreaga
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
-mă ca niște ape liniștite/ desenându-le pentru prima dată conturul/ [...] nemaivăzut de clar, de frumos și de viu // va veni acea ultimă zi, seara aceea albastră/ prin care voi trece tăcut [...] și numai puțin înspăimântat când voi simți/ marea lingându-mi picioarele” (Numai puțin înspăimântat...). De la volumul Țintă vie - titlul e o metaforă a poeziei într-un timp ostil, „pândită de noaptea rece ca țeava unei arme cenușii” -, precumpănitor devine un lirism al poeziei despre poezie și despre harul revelator
CRISTEA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286503_a_287832]
-
Cu totul deosebite sunt peisajele marine, încărcate de senzualitate, de culoare, cu marea personificată în făptură feminină mitică: „Fiară îmblânzită, marea cea mare, / Ca unui colos care ține pe umerii săi soarele, / Cu totul și cu totul de aur / Îi linge supusă picioarele” (Răsărit de soare); „Însăși Venera goală, surpându-și din agrafe / Cămașa grea de noapte și farmec feminin, / Ni se va da vederii sălbatic și deplin / Ca-n prăbușirea unui imperiu de garoafe” (Dimineață la mare). Însă Cantoria (1980
CHIVU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286218_a_287547]
-
și ele vizibile: "Și pentru ca pologul stidirii să să râdice și supt singurătate acoperemântul necunoștinții să să arunce, de multe ori și mai în toate dzilele, la culcatul și la sculatul lui, eu trebe în câmp îmi scorneam, iară Biruinței lingă dânsul să să afle îi porunceam. Ce împietrită inima lui nicicum spre stârpirea pântecelui ei a să milostivi nu s-au muiat, ce în zavistiia neamu lui și semințiii mele neclătit au statut"50. Hameleonul încearcă, de fapt, să i-
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
aspectelor. Este, într-un cuvânt, un strateg ireproșabil. Nu altfel îl înfățișează, de pildă, Albertus Magnus (XXII, 114), convins și el de viclenia desăvârșită a acestui vânător: Când un lup se furișează pe un teren acoperit cu frunze uscate, își linge labele pentru a le umezi și a le face să alunece astfel încât să se poată apropia fără a fi detectat din cauza sunetului. Au fost raportate cazuri în care un lup a fost văzut cărând ramuri de salcie în gură pentru
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
adevărul lucrului să și urmédze. Deciia, unde ar pofti a lăcui și în ce chip ar vrea a viețui în ceva împotrivnici să nu ne arătăm, ce noi pénele noastre să ciuciulim, iară dobitoacele, cum vor putea, perii să-și lingă și să-și netedzască (că cine gardul strein tréce și în pomul altuia să suie, la întors gardul zid și la mâncare poama piatră i să face). Căci amintrilea, toate, a tuturor dobitoacelor supuse doséde și asupréle, de nu Filul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
în frunte, mare. Și easte ager și agiunge pre căprioară și o loveaște cu cornul și o împunge. Deci tot o poartă în corn 40 de dzile până putredeaște și cade din corn. Și, până o poartă, numai cu limba linge singele ei și scură tot lingând sângele. Aceaea îi easte hrana foarte cu nevoie și încă dzua de trei ori spre răsărit și să roagă lui Dumnedzău". Cf. Fiziologul. Archirie și Anadam, ed. cit., p. 95. Nu am mai găsit
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
și agiunge pre căprioară și o loveaște cu cornul și o împunge. Deci tot o poartă în corn 40 de dzile până putredeaște și cade din corn. Și, până o poartă, numai cu limba linge singele ei și scură tot lingând sângele. Aceaea îi easte hrana foarte cu nevoie și încă dzua de trei ori spre răsărit și să roagă lui Dumnedzău". Cf. Fiziologul. Archirie și Anadam, ed. cit., p. 95. Nu am mai găsit în nici o sursă medievală occidentală o
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
în frunte, mare. Și easte ager și agiunge pre căprioară și o loveaște cu cornul și o împunge. Deci tot o poartă în corn 40 de dzile până putredeaște și cade din corn. Și, până o poartă, numai cu limba linge singele ei și scură tot lingând sângele. Aceaea îi easte hrana foarte cu nevoie și încă dzua de trei ori spre răsărit și să roagă lui Dumnedzău." Cf. Fiziologul. Archirie și Anadam, ed. cit., p. 95. Nu am mai găsit
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
și agiunge pre căprioară și o loveaște cu cornul și o împunge. Deci tot o poartă în corn 40 de dzile până putredeaște și cade din corn. Și, până o poartă, numai cu limba linge singele ei și scură tot lingând sângele. Aceaea îi easte hrana foarte cu nevoie și încă dzua de trei ori spre răsărit și să roagă lui Dumnedzău." Cf. Fiziologul. Archirie și Anadam, ed. cit., p. 95. Nu am mai găsit în nici o sursă medievală occidentală o
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
o vorbă. Când stăteam la masă, fac o mică paranteză, soldații aveau câini lup și se aruncau oase în apă sau la marginea apei și dintre deținuți săreau ca nebunii să ia osul acela să-l roadă și să-l lingă, era ceva degradant. Militarii se distrau pe tema asta. Revenind, Andone zice: "Uite, dom'le, domnul deținut stă de vorbă cu sergentul Andone cu p...-n sus!" La care eu am spus: "Dacă te deranjează, lasă că mă întorc cu
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
și-și pierdeau echilibrul și cădeau, iar aici era un fel de hazna din care se scoteau fecalele. Și se aruncau oasele de cal acolo. Ce credeți!? Se duceau, scoteau oasele, le băteau să se curețe de fecale și le lingeau. Dar erau nebuni, nu mai erau oameni sănătoși la cap. Fie din cauza foamei, fie în urma divorțului pe care îl primeau de la soție. S-au trăit drame imense. Ceea ce se știe, din cât se știe, este tot la fel de grav, dar ca să
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
că venea gardianul și deschidea vizeta pentru control. Eu, fiind copil, eram obligat să car tineta cu mizerii, ne mai scotea să spălăm pe jos sau să spălăm vasele în care se aducea mâncarea. Când era fasole era minune pentru că lingeam resturile din găleți. La penitenciarul Iași. Bătut pentru un "chirpic" de mămăligă C. I.: Dumneavoastră aveați 14 ani și ați fost băgat în penitenciar laolaltă cu toți ceilalți deținuți politici? G. S.: Nu, stați să vă explic! Ne-au băgat
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
înainte de a executa lovitura propriu-zisă, deci dintr-o poziție echilibrată, cu ambele picioare pe sol. Orice lovitură va fi urmată de o rapidă deplasare pentru ocuparea poziției optime din centrul terenului (fig.6). Se recomandă ca reîntoarcerea, mai ales de lingă fileu, să fie executată în așa fel încât privirea să fie orientată în permanență către adversar. Este contraindicată întoarcerea cu spatele la plasă. Din acest motiv deplasările se fac prin alergare înainte, lateral sau cu spatele spre direcția de deplasare. În general
Badminton : curs pentru studenţii facultăţilor de educaţie fizică by Nicolae Ochiană () [Corola-publishinghouse/Science/361_a_643]
-
mai rup ceva mâini și picioare cu gheața lor prin martie, se fac a pleca taman când să dea lăstarii de viță de vie și florile de zarzăr, apoi oodaată și-arată iar colții feroce la Paște, de ne-am lins pe bot de struguri sau zarzăre. După care, prin mai, își pun basca pe-o ureche, și valea. În urmă, și oameni, și gârle, și copaci, și "oaspeți ai primăverii" veniți pe neobservate pe sub blocada ploilor-ninsori rămânem un pic buimaci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
ascultăm puțină muzică..., de aici, din poezia dumneavoastră. Cântec naiv Afară plouă laic și-aș vrea să fiu aici Să tac, să taci, tăcerea la fleacuri să ne-mbie, Să lâncezim pe paturi ca două mari pisici După ce-au lins smântâna, slup-slup din farfurie, Și-aș spune-ncet, dă-mi mâna, și poate că mi-ai da-o, Cu sufletu-n ruină, ca-n vechi foiletoane În care-n moi fotolii leșină dulci cucoane Vărsând pe sâni ceșcuțe de lapte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
mai discută despre ea. Dezvăluirile despre baroni ce se scaldă în sute de milioane de dolari, reportajele despre înalți funcționari prinși cu șperțuri uriașe s-au evaporat ca prin minune. Le-au luat locul, într-o țară a televiziunilor ce ling on-line dosul puterii, știri atroce despre accidente de circulație, povești kitsch despre orfani abandonați și regăsiți și, nu în ultimul rând, interminabile transmisii sportive. Învățând ceva din filozofia strămoșilor romani, televiziunile ne toarnă pe gât circenses cu nemiluita. Să vedem
Nu da șagă dă tunuri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12552_a_13877]
-
Acolo unde gîdilatul devine obsesia, este la om. Arghezi gîdilă omul în toate chipurile și pentru toate potrivelile: pentru a-l încuia sau descuia în limita lui de lut, pentru a-l slobozi sau poticni, pentru a-l scuipa sau linge. Cu siguranță că aici sălășluiește și secretul acesta de mare întristare - pe care nu-l înțelege azi toată suflarea românească - secretul acesta de rînză și noapte, care l-a făcut pe Tudor Arghezi să citească cine știe ce omenie în ochii generalului
Busola și penseta by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11317_a_12642]
-
zidul mebranatic în care îmi țin strîns trupul de la cap în sus/ pîntecul mi se deșiră ca atunci cînd înfigi furculița în oul prăjit și iese sînge/ ce să mai mănînc din mine șoarecele meu negru și sîrmos deja se linge pe bot/ fac sărmăluțe lungi din lacrimi și resturile de carne de la ultimele orgii/ sînt tăiată longitudinal pe mijlocul pieptului aștept să vii peste mine și să cazi/ în falie ca într-o mlaștină eu să trag fermoarul și degetele
Douămiiștii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11385_a_12710]