4,922 matches
-
rimat, rezonanțe incantatorii, de descântec, se alătură formei șlefuite, amintind poezia lui Ion Barbu; frazarea naivă e în dispută cu o sintaxă șarjată savant, adesea lacunară, cuvântul rar, vocabula arhaică se integrează expresiei cotidiene, într-un efort de construcție originală. Lirică fundamental ambiguă, versurile la A., polarizate în structuri oximoronice, creează o tensiune semantică între conținut și expresie, cu efecte ironice izvorâte din voita inadecvare. Experiența intimă e proiectată pe un fundal livresc, de simboluri cunoscute, reinterpretate și devenite repere ale
ANDONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285350_a_286679]
-
totuși atenției Sinei Dănciulescu-Leonte, Corneliei Cârstea și Rodicăi Iordache. Fără a fi o publicație destinată studierii literaturii universale, revista conține numeroase cercetări dedicate poeziei scrise în alte limbi, cu precădere în cele romanice. Primul loc pare să fie ocupat de lirica franceză, căreia îi dedică mai multe studii Constantin Popescu și Sonia Cuciureanu. A doua, în ordinea importanței, pare a fi poezia italiană, despre care scriu Ion Pătrașcu ori Romeo Magherescu. Nu sunt uitate literaturile clasice, cu precădere cea latină, și
ANALELE UNIVERSITAŢII DIN CRAIOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285342_a_286671]
-
franceză, căreia îi dedică mai multe studii Constantin Popescu și Sonia Cuciureanu. A doua, în ordinea importanței, pare a fi poezia italiană, despre care scriu Ion Pătrașcu ori Romeo Magherescu. Nu sunt uitate literaturile clasice, cu precădere cea latină, și lirica unor popoare romanice (Romeo Magherescu). Cât privește proza, pare să intereseze, iarăși, în primul rând, cea franceză, începând cu marea literatură a secolului al XIX-lea (Lelia Trocan), pentru ca, trecând prin Émile Zola (C. D. Papastate) și Raymond Radiguet (Sonia
ANALELE UNIVERSITAŢII DIN CRAIOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285342_a_286671]
-
cel ce ulterior va slăvi lumina, culorile calde și melosul e anunțat, fie cât de firav, în unele versuri, precum cele din Prinos de cântec, după cum lirismul imnic, de slăvire a înaintașilor prin acest „prinos”, nu e fără legătură cu lirica viitoare a poetului scufundat în voluptatea evocării unor dulci timpuri și figuri. Imaginea adevăratului A. începe să se limpezească odată cu volumul Cartea de lângă inimă (1959), urmat de Constelația lirei (1963), unde versificația militantului e tot mai clar „subminată” de arta
ANDRIŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
poezia ocazională, Andrițoiu este în creația lui mai pură un poet de vocație, elegiac și livresc. Cultivă filonul clasic și reactualizează speciile uitate ale poeziei sentimentale printr-o fantezie inteligentă” (Eugen Simion). Poetul a tradus (singur sau în colaborare) din lirica elină, latină, canadiană (de limbă franceză), vietnameză, precum și din Rilke (Poemele franceze), N. Zidarov, I. Utkin și Horváth Imre. A mai publicat o carte de călătorii prin țară (Curcubeu peste Carpați, 1987), iar în 1989, Prin Țara dimineților liniștite - o
ANDRIŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
Poeme noi, București, 1984; Constelația lirei, pref. Eugen Simion, București, 1985; Curcubeu peste Carpați, București, 1987; Versuri, Timișoara, 1987; Două flori, două surori, București, 1988; Prin țara dimineților liniștite, București, 1989. Traduceri: Iosif Utkin, Versuri, pref. trad., București, 1959; Din lirica latină, pref. trad., București, 1964; A. S. Pușkin, Versuri, ed. bilingvă, București, 1964 (în colaborare cu Maria Banuș ș.a.); Antologia literaturii maghiare, I-II, București, 1965-1966 (în colaborare); Din lirica elină, pref. Edgar Papu, București, 1968 (în colaborare cu Dimos Rendis
ANDRIŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
București, 1989. Traduceri: Iosif Utkin, Versuri, pref. trad., București, 1959; Din lirica latină, pref. trad., București, 1964; A. S. Pușkin, Versuri, ed. bilingvă, București, 1964 (în colaborare cu Maria Banuș ș.a.); Antologia literaturii maghiare, I-II, București, 1965-1966 (în colaborare); Din lirica elină, pref. Edgar Papu, București, 1968 (în colaborare cu Dimos Rendis); N. Zidarov, Versuri, București, 1971 (în colaborare cu I. Brad și I. Horea); Dang Trân-Con, Doan Thi-Diêm, Plângerea femeii după bărbatul ei plecat la război, București, 1974; Antologie de
ANDRIŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
pref. trad., Timișoara, 1984; To Hun, Poeme, București, 1987; Horváth Imre, Noi doi în oglindă, pref. trad., București, 1988; Antologie de poezie chineză modernă și contemporană, pref. Zou Difan, București, 1990 (în colaborare cu Ioan Budura). Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Lirica și speciile minore, GL, 1963, 52; Al. Călinescu, Al. Andrițoiu, „Constelația lirei”, IL, 1964, 1; Simion, Orientări, 136-143; Constantin, Despre poeți, 75-82; Popa, Dicț. lit. (1971), 24-25; Martin, Poeți, II, 160-166; Grigurcu, Teritoriu, 210-213; Andriescu, Disocieri, 152-156; Poantă, Modalități, 63-66
ANDRIŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
cofondator), „Convorbiri literare”, „Gazeta literară”, „Credința” (Detroit), „Noi” (Detroit), „Destin” (Madrid), „Tribuna”, „Amfiteatru”, „Ateneu”, „Albina”, „Luceafărul”, „Telegraful român” (Sibiu), „Magazin istoric” ș.a. I s-au acordat Premiul Uniunii Scriitorilor (1982), Premiul Opera Omnia al Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor (2001). Lirica lui A. este dificil de încadrat într-o formulă de istorie literară ori în contextul poeziei actuale. În primul rând pentru că el aparține „promoției amânate” (cum a numit-o Laurențiu Ulici), acea generație a războiului, de poeți născuți prin anii
ANANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285344_a_286673]
-
reprezintă materia în care se încrustează simbolurile unor trăiri potolite. Cerul, arcuit ocrotitor, și apele răsfrâng imaginea frustă a unui eden rustic, apropiat și prielnic omului, unde gesturile cele mai simple capătă o solemnitate ceremonioasă. Bucolică, fără a fi convențională, lirica evoluează firesc de la expresionismul formal, vizibil în stilizarea peisajului și extatica mișcării, la ortodoxismul imnic, celebrând „ploile și bobul”. Poezia lui A., elaborată, de o anume prospețime a metaforei, tinde să se înscrie printre metamorfozele moderne ale tradiției. SCRIERI: Neuitatele
ANTONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285387_a_286716]
-
titlul „Lirice” - este ilustrată cu versuri de Victor Nistea, Mira Preda, Titus Andronic, George Popa, Gheorghe Grădinaru, Nicolae Petru, George Pușcariu ș.a.; un grupaj de epigrame apare sub semnăturile lui C. Micandru, Marin Niță, Traian Suciu. Se publică și din lirica poeților sibieni de limbă germană: Christian Maurer, Werner Bossert, Georg Scherg, Gerhard Eike, în traduceri realizate de Mircea Avram și Corneliu Buchholzer. Este de remarcat publicarea tălmăcirilor lui Pimen Constantinescu din limba italiană (Dante, poezie friulană). Proză - schițe, povestiri istorice
ARCADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285421_a_286750]
-
la München, iar în 1989, membri ai cenaclului au participat la comemorarea lui Mihai Eminescu la Paris. Colecția „Apoziția”, inițiată de cenaclu, a publicat următoarele volume: Aristide Burileanu, Carte de petece (1976), Mihaela Ghelmegeanu-Lausch, Versuri (1976), N. Novac, Tălmăciri din lirica americană (1977, 1979), George Ciorănescu, Morior ergo sum (1981), Mihaela Ghelmegeanu-Lausch, În spatele ecranului (1981), N. Novac, Sturm und Feuer (1982), George Ciorănescu, Mai aproape de îngeri (1986), Catrene definitorii diezate (1987), Metaerotism imaginar (1990) și Spicuiri din lirica americană contemporană (1993
APOZIŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285410_a_286739]
-
Novac, Tălmăciri din lirica americană (1977, 1979), George Ciorănescu, Morior ergo sum (1981), Mihaela Ghelmegeanu-Lausch, În spatele ecranului (1981), N. Novac, Sturm und Feuer (1982), George Ciorănescu, Mai aproape de îngeri (1986), Catrene definitorii diezate (1987), Metaerotism imaginar (1990) și Spicuiri din lirica americană contemporană (1993). Considerând că „nimănui nu îi este îngăduit să asiste cu brațele încrucișate la transformarea unui neam mândru și demn într-o armată de roboți manipulați...”, A. și-a exprimat în anii ’80 și ’90 solidaritatea cu grupările
APOZIŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285410_a_286739]
-
semnat de Corneliu Coposu, datat 8 mai 1938, deci scris la moartea marelui scriitor. Poetul primei generații de la A. se dovedește Iustin Ilieșiu care, alături de alți refugiați, între care mulți năsăudeni (Lucian Valea, Ion Th. Ilea), dă nota dominantă a liricii cultivate de revistă. În 1941, aici debutează „elevul” Dominic Stanca (cu Oameni). Pagina de poezie din august 1941, intitulată Generația care se ridică, antologhează poeme de Ștefan Baciu, Emil Isac, Vlaicu Bârna, Lucian Valea, Ion Th. Ilea, celor de la A
ARDEALUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285428_a_286757]
-
iar în numărul 376/1945, Tudor Arghezi tipărește poezia Plugul. În ultima perioadă a revistei, apar și alte nume: Verona Brateș, Vasile Copilu-Cheatră, Vasile Bucur. În genere, mai ales în perioada în care periodicul s-a transformat în cotidian, nivelul liricii publicate scade. Proza găzduită este modestă. Printre publiciștii revistei se numără Vasile Netea (Note pentru literatura bănățeană), Raoul Șorban (Viață culturală românească în Ardealul de Nord), alături de Ion Groșanu, Ion N. Voiculescu, Livia Chiriacescu, Vasile Adam, Traian Stoica, Corneliu Albu
ARDEALUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285428_a_286757]
-
-și un spațiu de rezonanță în decorul autumnal, samarineanul cântă de „dor și jale”, atent la ritmuri și chiar la muzicalitatea rostirii. Își împărtășește mâhnirile, iar alteori revolta, în versuri ce mărturisesc hotărât influența lui G. Coșbuc, din a cărui lirică a și încercat unele echivalențe în aromână (Moartea lui Fulger, Nunta Zamfirei, El Zorab, Noi vrem pământ). În același grai, folosindu-se de o traducere a lui H. G. Lecca, a transpuns poemul Enoh Arden al lui Alfred Tennyson. Creionând, cu
ARAIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285412_a_286741]
-
aspirațiile noastre”. De asemenea, „sugestiv și elementar”, periodicul „dorește să fie organul de onestă, obiectivă și mai ales curajoasă spovedanie bilunară a generației tinere ardelenești”. Ca atare, îmbinând finalitatea politică și istorico-socială cu aceea literar-artistică, revista publică în mod consecvent lirică militantă. Lui Aron Cotruș, poet preferat, i se tipăresc aici: Horia, Am coborât muntele..., Cine n-are nădejde flămândă, Copil de moț, Alba Iulia, Balta, Sângerări, Aeroplan, Ion, De sute de ori, Dobrogea. Alți poeți sunt Cornelia Buzdugan, Teofil Bugnariu
ARDEALUL TANAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285426_a_286755]
-
i se tipăresc aici: Horia, Am coborât muntele..., Cine n-are nădejde flămândă, Copil de moț, Alba Iulia, Balta, Sângerări, Aeroplan, Ion, De sute de ori, Dobrogea. Alți poeți sunt Cornelia Buzdugan, Teofil Bugnariu, Traian Marcu. Prin comparație cu nivelul liricii, proza publicată în revistă este minoră. Relativ bine scrise sunt intervențiile comunicând informații despre soarta literaturii românești în străinătate, cum ar fi cea aparținând lui Nicolae Drumaru ( Succesul cărții românești în Italia, în care este comentată tălmăcirea realizată de Claudiu
ARDEALUL TANAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285426_a_286755]
-
dedicat omagierii lui George Coșbuc, originar de pe aceste meleaguri. Nicolae Drăganu, în articolul Din cele dintâi încercări poetice ale lui George Coșbuc, analizează începuturile creației lui lirice, publicând mai multe poeme de tinerețe, Iuliu Moisil studiază, la rândul său, aceeași lirică, reproducând tot texte din perioada începuturilor. Corespondență publică preotul Anton Coșbuc, de genealogia familiei se ocupă Virgil Șotropa, iar viața și opera sunt abordate, pe rând, de Vasile Bichigean, Sandu Manoliu, Virgil Șotropa, Vasile Meruțiu, preocuparea pentru viața și activitatea
ARHIVA SOMESANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285446_a_286775]
-
Costin, Mia Cerna, Al. Negura, George Voevidca, Valentin Al. Georgescu, V. Ciocâlteu, Nicolae Segărceanu, Aurel Tita, Alexandru Marius, George Fonea, Ion Mara, Doina Bucur, N. G. Nicolescu, Horia Petra-Petrescu, George Aria, Mihail St. Cioroiu. În ciuda numărului mare de texte, nivelul liricii publicate este scăzut. Relativ bine reprezentată este, pe tot parcursul apariției revistei, istoria literară. Prozatorii A.O. sunt Nicolae Al Lupului, C. S. Nicolăescu-Plopșor, Ion Dongorozi, Coca Farago, Ionel Rujeanu, Florica Eug. Ionescu, Marius Theodorian-Carada, Doina Bucur, M. A. Ioanid
ARHIVELE OLTENIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285449_a_286778]
-
proză aparțin lui Gh. Ghibănescu, Gr. I. Alexandrescu, Al. Papadopol-Calimah, N. Bosnieff-Alexandrescu și Emil Gârleanu. A. D. Xenopol este și autorul unor impresii de călătorie (semnate, uneori, Vitold), iar Titus Dunka al dramei Învingător și învins. D. G. Iamandi traducea din lirica lui Goethe și Schiller, St. O. Iosif din cea a Iui Petöfi și Heine, Ana Conta Kernbach și Gr. N. Lazu, din Heine. Emil Gârleanu (sub pseudonimul Emilgar) tălmăcea, sub titlul Deznădejde, o poezie de Verlaine. Se publică și o
ARHIVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285447_a_286776]
-
de debut a lui A., Să visăm (1970), însumează poeme în care eufoniile de sorginte folclorică și reminiscențele din Nichita Stănescu se combină cu formulări sentențioase ori de o anumită prețiozitate. Ponderea cea mai însemnată în economia volumului o deține lirica erotică: femeia e chemată într-un univers miraculos, încărcat de rezonanțe folclorice și mitologice, în care iubirea se confundă cu libertatea de a visa: „Vino să ne iubim în Argia, / Acolo e patria mea, / și liberi să fim ca fluturii
ARMEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285455_a_286784]
-
lăsați singuri, apărută în 1979, cuprinzând tot poezii. Colaborează la „România literară”, „Contemporanul”, „Vatra”, „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”. Din 1974 este redactor la revista „Flacăra”, secția cultură; în 1990 devine director al publicațiilor „Flacăra”. Deși a debutat ca poet - lirică de gesticulație adolescentină, salvând excesele de gravitate prin fibra autoironică -, A. reprezintă întâi de toate un câștig pentru publicistică: nu doar cei peste douăzeci de ani la „Flacăra”, dar în special trei volume de Interviuri, apărute între 1979 și 1987
ARION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285452_a_286781]
-
în aprecieri bizare. Ca „poeți naționali români” el nu-i acceptă decât pe V. Alecsandri și G. Coșbuc. În schimb, versurile lui Eminescu, în special postumele, nu ar fi având deloc o „înfățișare națională”, pesimismul, ca și medievalismul infuzând acestei lirici esențe străine. În studiul Bălcescu și „Cântarea României”, A. atribuie istoricului muntean paternitatea misteriosului poem. A și editat, de altfel, în 1914, lucrarea, sub numele lui N. Bălcescu, însoțind-o de un studiu introductiv. Alte încercări vizează fie folclorul, fie
APOSTOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285407_a_286736]
-
derutând însă nu o dată. El e tentat de a muta discuția într-un plan al generalizărilor estetice (principiile operei de artă, mecanismul creației, raportul dintre artist și public). Se ocupă de personajul literar, compară drama cu poezia epică și cu lirica, scrie despre opere aflate sub „domnia visului” ș.a.m.d. Îl rețin chestiunile de versificație și cele legate de dificultatea traducerilor de poezie. Interesul îi este captat în mod deosebit de problematica imitației (pe care nu o deosebește de influență), pe
APOSTOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285407_a_286736]