3,144 matches
-
în a le reține pe cele mai frapante. Să încercăm o sumară selecție: "versuri de o densitate artistică incomparabilă ș...ț au fost înlocuite, în decursul elaborării poemului, cu expresii mai naturale, mai Ťraționaleť și, bineînțeles, discursive"; în seria Scrisorilor, "lirismul se degradează"; "procesul de creație, în cazul său, înseamnă biruința abstracțiunii, a cosmogoniei discursive din Scrisoarea I, asupra fulgerărilor vizionare îngropate în materialul de laborator"; "Vestita luptă a lui Eminescu cu forma, lăudatul său travaliu manuscriptic trădează pînă la urmă
Eminescu contra Eminescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7513_a_8838]
-
obscure, noaptea imaginii, pentru natura comună și sentimentală, pentru soarele idealismului raționabil"; "caracterul nu o dată deliricizant al lucrului eminescian: Cuprins de-adînca sete a formelor perfecte, el se înșela asupra semnificației formei poetice și își sărăcea în acest mod chiar substanța lirismului"; "travaliul formal" produce "sterilizarea și deliricizarea din adîncime"; "poemul eminescian urmează direcția mai generală a conceptualizării și deci a depoetizării" etc. Ca o posibilă explicație a fenomenului, Negoițescu invocă acțiunea modelatoare exercitată de mentorul "Junimii", cu gustul său ponderat și
Eminescu contra Eminescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7513_a_8838]
-
Rău drept cel mai reprezentativ poet al grupării Steaua, întrucît, alături de Aurel Gurghianu și Victor Felea, surprinde toposul local în procesul acestuia de adaptare la noile medii de civilizație și cultură. Filonul nostalgic dar și revendicativ pînă la insurgență al lirismului transilvan mai vechi face loc unei alte sensibilități, unui rafinament formal. De fapt, e dezvoltarea acelei mutații pe care a adus-o în poetica provinciei în chestiune Blaga, preludat de Emil Isac, prin perspectivă cosmică dar și prin culoare, prin
Poezia lui Aurel Rău by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6948_a_8273]
-
două ipostaze să nu existe o falie ci, îndeobște, o fertilă cooperare. Poetul își administrează elementele modernizării cu scopul vădit al obținerii unei sinteze în care rolul precumpănitor să-l joace conștiința expresiei, cu echipamentul său tehnic, făuritor al unui lirism elaborat, vigilent cu sine. E ca un examen la care un tînăr ambițios, pornit "de jos", se supune, dorind excelența. De la textele inițiale, nu o dată sentimentalizante ori explicative, (unele puteau lipsi din antologia pe care o comentăm), se ajunge la
Poezia lui Aurel Rău by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6948_a_8273]
-
inițiale, nu o dată sentimentalizante ori explicative, (unele puteau lipsi din antologia pe care o comentăm), se ajunge la o concrescență a materiei afective cu verbul ce reverberează în lăuntrice ecouri. Diluările dispar progresiv, înlocuite de o concentrare cu personal sigiliu. Lirismul își reintră pe deplin în drepturi. Mai întîi, Aurel Rău își descoperă o vocație a privirii, devenite principal agent estetic. Se confirmă, printr-o atare manifestare congeneră cu cea a artiștilor plastici, acel "primat al vizualului", specific, conform lui Rene
Poezia lui Aurel Rău by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6948_a_8273]
-
Marqueritei Duras. Interesant, căci, în fond, scrisul Iolandei Malamen poate fi un nouveau - nouveau roman, o experiență scripturală mai umanistă, dar care se naște tot din complicitatea și fascinația pentru mijloace. în fine, ceea ce deranjează totuși în această carte este lirismul necontrolat și nu tocmai convingător. La braț cu ilizibilul Atât Iolanda Malamen cât și Silviu Lupașcu încearcă să scrie altfel și, ca orice căutare, demersul lor scriitoricesc e urmărit de riscuri, uneori mari. Romanul lui S. Lupașcu este ciudat, de
Colocvii despre roman by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14592_a_15917]
-
nu e un povestitor, romanul lui nu e captivant (deși întâlnim tot felul de personaje: comuniști, mafioți, vânători de lei, yoghini, jurnaliști, tot felul de învățători orientali ș.a.) Stârnește interesul, dar nu-l menține. Povestea diluată monocord, uneori de un lirism îndoielnic, se pierde în pânza unor parabole și metafore obscure preluate din tradiția arabă. încercarea e neîndoios meritorie, păcat că autorul e victima propriei savanterii și nu are simțul dozajului. Dacă la Iolanda Malamen tonul e al unui minor, fără
Colocvii despre roman by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14592_a_15917]
-
și administratorul. Suprarealist numai prin imagistică, nu și prin atitudine sau viziune, ermetic doar prin elipsă, nu și prin coduri, Virgil Mazilescu a început să scrie sedus fiind de achizițiile avangardiste ale poeticii europene și autohtone și în răspăr cu lirismul vremii. Ruperile de ritm, incoerența în idee și limbaj (de aici încadrările în suprarealism), delirul de cuvinte, alăturate aparent fără noimă, poeme fără titlu și fără final, absența punctuației și a majusculei fac din poezia lui Virgil Mazilescu o contemporană
Fascinația legendei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12849_a_14174]
-
și convențiilor poetice, descrise cu obiectivitate, cu „răceală", cum s-a mai spus, în spiritul impersonalității. E limpede că Mircea Scarlat întrevede în istoria conceptului de poezie o anume evoluție, de la semnificant, la semnificat și la semn, de la versificație la lirism, de la începuturile poetice în slavonă, latină sau greacă până la cele dintâi forme ale lirismului în limba română. Curentele și orientările literare (clasicismul, eminescianismul, macedonskianismul, simbolismul) nu sunt considerate ca ipostaze dihotomice, cât, mai ales, ca avataruri plurale și multiple ale
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
spiritul impersonalității. E limpede că Mircea Scarlat întrevede în istoria conceptului de poezie o anume evoluție, de la semnificant, la semnificat și la semn, de la versificație la lirism, de la începuturile poetice în slavonă, latină sau greacă până la cele dintâi forme ale lirismului în limba română. Curentele și orientările literare (clasicismul, eminescianismul, macedonskianismul, simbolismul) nu sunt considerate ca ipostaze dihotomice, cât, mai ales, ca avataruri plurale și multiple ale poeticității. Nu se poate discuta despre un singur simbolism, de pildă, tocmai datorită modalităților
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
acestei cărți-bijuterie, trebuie specificat acest lucru). Autorul (antrenat intercultural, dat fiind că aparține unei familii-cocteil, cu nuanțe srilankeze, olandeze, portugheze, studiază în Anglia și trăiește în Canada) reconstruiește din fragmente structura unui roman și o înlocuiește, nouăzeci la sută, cu lirism, izbutind un suculent poem epic pe tema agoniei și a deșertului. Dar subiectul nu contează de fapt, el este pretext pentru o lecție de măiestrie stilistică în care mixtura de eros, geografie, literatură și istorie au darul de a servi
Arta cititului pentru aleși by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/6173_a_7498]
-
pe lumea noastră, încă mai există, cred, meseria de dantelăreasă. S-ar cuveni inventat și masculinul acestui termen, acela de dantelar, întrucât Ondaatje este așa ceva; iscusința lui nu este una ca oricare, ci o măiestrie de bijutier în dantelă lirico-epică. Lirismul romanului este unul de excepție prin migală, parfum și incandescență (recomand măcar citirea clasificării soiurilor de vânt care bântuie prin deșert și ar fi de ajuns). Stilul este constant aromat încât îmi pot permite să citez de oriunde din carte
Arta cititului pentru aleși by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/6173_a_7498]
-
pianist ce se afirmă spectaculos pe scena muzicală internațională. Într-un repertoriu ce cunoaște nenumărate interpretări de referință el a reușit să "sune" proaspăt. Natură solară, trece totul prin filtrul unei "înțelepciuni" care atenuează asperitățile și se dezvăluie într-un lirism seducător, într-un echilibru desăvârșit care regizează sonorități catifelate, fragile sau somptuoase. În Nocturne pianul a dobândit vocalitate, Mazurcile au avut ondularea aceea "mândră, tandră și provocantă" cum o definea Liszt, născută dintr-un raport special cu timpul "furat" (faimosul
Chopin, o "fata morgana"? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17397_a_18722]
-
justiția socială, soarta românilor, a pământului și a întregului Univers. Iar la acest proiect trudește de mai bine de trei decenii. Teamă mi-e că, așa cum e conceput în mintea sa, Marele Poem nu are sorți de izbândă. în fond, lirismul se mulțumește cu mult mai puțin. Dorind să obțină prea mult, Ion Zubașcu riscă să piardă din vedere cel mai important lucru: poezia însăși.
Poetul cetățean by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6693_a_8018]
-
lieduri și muzică de cameră, Nina Cassian a aparținut unei generații care a dat nume sonore culturii române, creația domniei sale situându-se, încă de la debut, în constelația unor mari poeți români. Ne vom aminti, cu siguranță, de Nina Cassian, de lirismul profund și de credința în vocația de poet și de creator de valoare pe care și-a asumat-o de-a lungul întregii sale vieți și cariere. Cred că în fața unor astfel de modele, care au continuat să își arate
Băsescu, cuvinte extrem de triste: Dumnezeu să o odihnească! by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/36719_a_38044]
-
cuvântului, o demonstrație - cine poate să o facă! - a faptului că cele două concerte se completează reciproc sub aspectul imaginii, definind împreună una dintre cele mai captivante și mai emblematice personalități ale artei ruse moderne de secol XX. Căci între lirismul consistent și sarcasmul șfichiuitor, între fermitatea brutală a afirmărilor și duioșia comunicării, se conturează o lume populată în egală măsură de visul oniric al lui Chagall sau dramele de tragică viziune ale lui Bulgakov, de avatarurile regimului sovietic de care
Lumea solistului muzician... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5640_a_6965]
-
genul celui avangardist. Întâi, pentru că, blocate în parti-pris-uri estetice, metodele analitice tradiționale nu prea izbutesc să domine câmpul receptării. Ceea ce se salvează, la o lectură valorizantă, din bogatul inventar de texte, e doar ceea ce intră - cumva - în contact punctual cu lirismul. Adică destul de puțin. Sau cu absurdul militant. Adică și mai puțin. Dintr-o perspectivă a comunicării de masă, putem vedea procesul sedimentării avangardei literare în conștiința publică mai curând ca pe o fericită acțiune a unui grup, involuntar, de gate-keepers
Avangarda și complexele criticii literare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8806_a_10131]
-
tine,/ am inventat liniștea!.../ În această nesfârșire,/ în mine-i întuneric;/ noaptea se definește ca timp/ liniștea e o Prințesă de aer...?". Climatul de iscodire și smerenie elegiacă se regăsește și în ciclul "Povara celor zece porunci", unde biografismul și lirismul se sprijină reciproc în secvențe de confesiune și meditație spirituală și autoreferențială. Deslușim o suită a stărilor de emergență numite singurătate, poezie, păcat, ravagiile timpului. De vreme ce un întreg patrimoniu afectiv se clatină, Nicolae Sinești își face aproape un bilanț, consolându
Un bilanț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16982_a_18307]
-
mîntuirea în termenii umilinței pe care o datorăm măreției insultate a lui Dumnezeu". Dar n-avem a face cu o "exaltare mistică", stare ce, conform confesiunii autorului, i-a rămas totdeauna străină. Capitolul spiritual căruia i se poate atașa acest lirism totodată avîntat și refrigerat este cel al presocraticilor. Aidoma lor, poetul nostru încearcă a reconstitui, în spatele ecranului aparențelor, principiile naturale elementare, substanțele primordiale ce ar fi în stare a aproxima, pe o scală a concretului, ordinea universală. Renunțînd a recurge
Reveria conceptelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9992_a_11317]
-
să-și transforme singurătatea în singularitate. De altfel, accentele atît de personale din pictura sa nici nu puteau fi preluate, iar elementele exterioare, cele care alimentează, de cele mai multe ori, uceniciile, nici nu există. Rafinamentul cromatic și extrema delicatețe a compozițiilor, lirismul difuz și vibrațiile imponderabile însoțesc fiecare imagine, indiferent dacă ea este portret, peisaj ori natură statică. însă cea care ilustrează deplin calitățile atît de particulare ale acestei picturi este peisagistica. Transparențele atmosferei, ritmurile cromatice și jocurile densităților îi oferă artistului
Rememorări de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7717_a_9042]
-
brebaniană, de înaltă societate, cu mofturi care-i întrețin amantului arderea. Radu Petrescu practica pe acest subiect o artă flaubertiană, trecută prin filtru proustian. Procedarea lui Mircea Horia Simionescu e funciar antilirică. Poetizantă nu era nici modalitatea celuilalt târgoviștean, dar lirismul (adică romantismul) îi pria. Nici Nesfârșitele primejdii nu e străin de el: "jocul se desfășoară în spațiul purei poezii" se spune la un moment dat (p. 433). Vom descoperi însă că "selenara Helga și solara Despina sunt ființe doar aparent
Jocul cu ficțiunea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9586_a_10911]
-
se tot îngustează în zare, pe când ceilalți, rămași deocamdată acasă, știu că le va veni și lor rândul. Dincolo însă de această retrospecție, cu tonalitățile specifice, este ceva în poemele lui Emil Brumaru care impregnează și scrisorile de aici: un lirism elegiac, o contrapondere la jubilația infantilă și la frenezia sexualizantă adolescentină. Cu o margine în psihastenie și alta în poezie, acest lirism iese din atmosfera târgușorului provincial, cu umanitatea văzută la scară, și e "transportat" ulterior în bagajele sufletești ale
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
retrospecție, cu tonalitățile specifice, este ceva în poemele lui Emil Brumaru care impregnează și scrisorile de aici: un lirism elegiac, o contrapondere la jubilația infantilă și la frenezia sexualizantă adolescentină. Cu o margine în psihastenie și alta în poezie, acest lirism iese din atmosfera târgușorului provincial, cu umanitatea văzută la scară, și e "transportat" ulterior în bagajele sufletești ale poetului oriunde acesta ajunge cu pasul. Sau cu versul. Scriindu-i lui Raicu, după cum își propune, în fiecare dimineață, după consumarea ritualică
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
se tot îngustează în zare, pe când ceilalți, rămași deocamdată acasă, știu că le va veni și lor rândul. Dincolo însă de această retrospecție, cu tonalitățile specifice, este ceva în poemele lui Emil Brumaru care impregnează și scrisorile de aici: un lirism elegiac, o contrapondere la jubilația infantilă și la frenezia sexualizantă adolescentină. Cu o margine în psihastenie și alta în poezie, acest lirism iese din atmosfera târgușorului provincial, cu umanitatea văzută la scară, și e "transportat" ulterior în bagajele sufletești ale
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
retrospecție, cu tonalitățile specifice, este ceva în poemele lui Emil Brumaru care impregnează și scrisorile de aici: un lirism elegiac, o contrapondere la jubilația infantilă și la frenezia sexualizantă adolescentină. Cu o margine în psihastenie și alta în poezie, acest lirism iese din atmosfera târgușorului provincial, cu umanitatea văzută la scară, și e "transportat" ulterior în bagajele sufletești ale poetului oriunde acesta ajunge cu pasul. Sau cu versul. Scriindu-i lui Raicu, după cum își propune, în fiecare dimineață, după consumarea ritualică
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]