547,468 matches
-
să te reclam la marele cartier general! Am să te chem la Curtea Marțială! Vei fi Împușcat ca un câine! E o rușine să mai porți uniformă! La zid, la zid! Credeam că a Înnebunit popa. O șterg. Dascălul se ia după mine: -Bine, domnule locotenent, cum Îți veni? -Dar ce-am făcut? -Ăsta nu e popă, domnule. -Cum? -Ăsta e domnul profesor Iorga. S-a Îmbrăcat așa de frica nemților. Camaradul meu surâdea nostimei amintiri: -Și cine crezi că făcea
115 ani de la nașterea lui Păstorel Teodoreanu. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Culicovschi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_340]
-
ortografia, citind fără încetare, meditând, făcând exerciții în permanență, comparându-vă cu autorii consacrați. Odată cu maturizarea, se va produce un salt valoric care vă va uimi. Aveți puțintică răbdare (Ovidiu Haibău, Dispensar veterinar Saschiz, Mureș) * Este regretabil că nu controlați, luată de valul inspirației și de dragul imaginii poetice, efectul unor afirmații, înțelesul lor secund. Iată un singur exemplu: În ploaia lumii, câteva picături căzute din mine, se unesc cu altele (ale tale), reușind să urle nesfârșitului: Vino, vino, fericire" (Mari Lupoae
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13885_a_15210]
-
neglijabilă diversitate de idiomuri muzicale. 3) Componistica savantă funcționează într-un regim de o asemenea discreție și intimitate încât globalizarea devine ea însăși un non-sens. Până când nu se vor demola ghetourile în care sunt încartiruite muzicile contemporane nu vom putea lua în serios concertarea opțiunilor și aspirațiilor noastre. O face în schimb la modul copios muzica de divertisment, solidară unui nou tip de folclor cu adevărat mondial. Dar aceasta este o altă poveste.
Globalizare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13910_a_15235]
-
de alte puteri, s-au aliniat, ca soldații de pe aeroport, la vizite oficiale, pentru a da onorul americanilor. Recunosc în aclamațiile de astăzi, revoluționarismul de porunceală din decembrie ^89 al celor căroa le fugise pămîntul de sub picioare cînd și-a luat zborul Ceaușescu de pe clădirea Comitetului Central. Nu-mi fac iluzii că dacă România intră în NATO scapă de securiștii care și-au bătut joc de țara asta, de treisprezece ani încoace, vlăguind-o fără scrupule și fără opreliști, după ce și-
Toată lumea vrea în NATO by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13917_a_15242]
-
în NATO, României îi va trece dorința de a mai face reforme. Asta se simte dinainte eu unul nu prea văd elanul reformator al Bucureștiului. Mă așteptam în schimb ca societatea civilă din România și partidele din opoziția democratică să ia mult mai în serios momentul acestui posibil nou început. Nimic Poate vin americanii să ne scape de corupție, poate ne scot ei din sărăcie Noi cu mesajele de mulțumire și de recunoștință și cu speranța că... Noroc cu dl Iliescu
Toată lumea vrea în NATO by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13917_a_15242]
-
nou început. Nimic Poate vin americanii să ne scape de corupție, poate ne scot ei din sărăcie Noi cu mesajele de mulțumire și de recunoștință și cu speranța că... Noroc cu dl Iliescu și cu vizita sa în Moldova, cînd luat de euforie președintele a declarat că România se pregătea încă din ^89 să primească binecuvîntarea Americii pentru a intra în NATO. Dl Iliescu are o vîrstă, dar chiar să fi uitat cum l-a trimis acasă pe James Baker spunîndu-i
Toată lumea vrea în NATO by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13917_a_15242]
-
trecătorii!)". Dacă înainte de 1989, consideră criticul, apariția unor asemenea "poeme" foarte proaste sub unghi literar și reprobabile sub unghi moral, avea, la rigoare, o anume logică, "publicarea versurilor lui Petru Boroianu azi este cu totul absurdă. Este ca și cum poetul ar lua un steag roșu și ar defila de unul singur prin Piața Aviatorilor, salutînd o tribună imaginară". Un alt nucleu al subliteratuirii îl constituie vanitatea auctorială împinsă nu o dată pînă la comicărie: Într-un stil grav și solemn, de preot al
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13899_a_15224]
-
noi te iubim și te așteptăm. E un simplu reflex, fiindcă Adelin Petrișor s-a întors din Irak... Un individ zdrențăros mort într-un gang, cu sfertul de vodcă în mână - ce înseamnă un atașament sincer Gata: simt că mă ia cu frisonade Noroc providențial și liniștitor că apare "pe sticlă" Domnul Prim-ministru Adrian Năstase și spune hotărât citându-l, din greșeală, pe Corneliu Vadim Tudor: "Arătați-mi un corupt, că-l ducem pe stadion și..." Exact: și? Și dacă
Mustața lui Radu Coșarcă by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13915_a_15240]
-
ministru Adrian Năstase și spune hotărât citându-l, din greșeală, pe Corneliu Vadim Tudor: "Arătați-mi un corupt, că-l ducem pe stadion și..." Exact: și? Și dacă ăla suferă de claustrostadionomie? Că zice prietenul meu, Haralampy: mă totdeauna trebă luate în calcul toate ipotenuzele... Da noi ce facem aici? Dar mâine seară, din nou știrile cu oribilitățile românești. Însă, mă întreb, așa, mai temător: oare în țara asta nu se mai petrece nimic bun? Pentru că, într-o singură zi, am
Mustața lui Radu Coșarcă by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13915_a_15240]
-
foarte mult. Sora mea - Lena Constante - era prietenă cu familia Moisil - Ionel, Florica - frații lui Grigri. Pe vremea aceea, el era profesor la Iași și însurat; eu nu aveam relații cu această familie, dar, într-o seară, Lena m-a luat cu ea la o petrecere dată de familia Moisil la Arhivele Statului unde domnul Moisil era director și tot acolo locuia. Am suferit groaznic atunci când totul s-a dărâmat! Am iubit locul acela de cum l-am văzut; țin minte că
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
casa cu o curte, iar în dreapta - o mică biserică. Foarte frumos! - Să revenim la prima întâlnire. - Da. În seara aceea eram acolo mai mulți tineri, băieți și fete, fiecare cu flirt-ul lui. La un moment dat, doamna Moisil a luat-o pe Lena lângă dânsa ca să stea de vorbă; eu, fiind singură, am asistat la conversația lor din care am aflat că fiul ei - Grigri (care era și el singur în seara aceea) se desparte de nevastă având o căsnicie
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
era un om de o cinste extraordinară! Eu eram sportivă, el detesta să umble! A încercat să umble cu bicicleta; s-a lăsat păgubaș. În desele concentrări pe care le-a avut, pentru o distanță de cinci kilometri până la regiment lua trăsura. Nu umbla pe jos; de asta a și murit atât de tânăr. A trăit intens și din plin. A fumat, a băut - a ars ca o lumânare. - A trăit frenetic. - Da. - Aveți câteva amintiri mai dragi împreună cu dânsul? - Toată
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
strângea și bani, iar după ce le termina, mai rămâneam în țara respectivă și călătoream împreună, vizitând țări necunoscute nouă. Îi era frică de avion. De pildă, o călătorie în Japonia am făcut-o traversând cu trenul Uniunea Sovietică, apoi am luat vaporul până la Yokohama. - Cât a durat? - O săptămână numai prin Uniune! Dar toate călătoriile au fost minunate, mai puțin ultima, în America. Începuse să aibă astm cardiac (cu cincisprezece ani înainte de a muri a abandonat fumatul pentru că doctorul Lupu i-
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
la Ottawa... Am fost găzduiți la Ambasadă, lucru care nu se mai întâmplase nicăieri. Ambasador era Bucur {chiopu. Am ajuns, am dormit o noapte acolo, a doua zi am vizitat o expoziție a eschimoșilor; el a plecat la Universitate, a luat masa cu cineva și ne-am întors la ambasadă unde eram singuri (toți plecaseră în week-end). Ne-am așezat să ne odihnim; pe la ora 6 a început să gâfâie și mi-a spus că nu se simte bine. L-am
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
ca să aibă mai mult aer, dar la un moment dat mi-a zis: "nu se compensează plămânul". A pus capul într-o parte și... gata. Așa a murit. Acolo n-ai voie să păstrezi persoana decedată. Anunți decesul și o iau imediat. Am stat singură toată noaptea, el fiind dus la o casă de îmbălsămare. Când m-am dus a doua zi și l-am văzut nu mi-a venit să cred: era exact Grigri din tinerețe. Extraordinar! Nu știu cum au reușit
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
e un termen din optică, desemnînd fascicule luminoase în care se văd particule de praf). Aici, cuvintele vechiului ritual nocturn, gesturile uzate de șapte ani de conviețuire, mișcările banalizate de repetiție, povara amintirilor dureroase și a neîmplinirii speranței în Alberto iau forma „lor" amenințătoare, prin obositoarea, agresanta repetiție care acoperă realul până la a i se substitui ca o altă oboseală, care nu mai reușește însă să acopere vidul existențial. Sunt plăcute nopțile astea de iarnă, sub pleduri trupul cald al Martei
Vreme rea cu fosfene by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/13912_a_15237]
-
de un tratament preferențial, produs al hegemoniei sale sociale și al neîndoielnicului protagonism în imaginarul colectiv. În ceea ce privește literatura, tinerețea reprezintă o valoare adăugată talentului pe care îl are scriitorul în fașă, dar o valoare atît de bine cotată încît poate lua cu ușurință chiar locul talentului. În aceste condiții, nu e de mirare că scriitorul în pantaloni scurți se ocupă, adeseori, de administrarea propriei tinereți, refugiindu-se în tot mai vastul teritoriu pe care literatura îl împarte cu sociologia. Una din
Canibalii preferă carnea tînără by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/13911_a_15236]
-
de un aspect cu totul contrar: faptul că literatura scrisă de către tineri "este, de obicei, un loc privilegiat pentru descoperirea convențiilor unei anumite perioade și pentru identificarea dinăuntru a problemelor ei". Observația îi aparține lui Paul de Man care remarcă, luînd în considerare mai ales cărți slabe sau mediocre, că mulți dintre cei care au devenit mari scriitori au început să publice încă din tinerețe. "Adesea încheie criticul aceștia par să fie mai receptivi decît oricine la manierismele și locurile comune
Canibalii preferă carnea tînără by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/13911_a_15236]
-
cariere, cu adevărat de excepție. La început a fost Roman Liebling, un băiețel firav născut la Paris în 1933, pe 18 august, din părinți evrei: tatăl venit din Polonia, iar mama din Rusia. În 1936, tatăl care între timp își luase numele de Polanski (Polonezul) - are nefericita idee de a-și repatria familia la Cracovia. Consecințele sunt tragice: mama moare în 1941 în lagărul de la Auschwitz, tatăl deportat la Mauthausen reușește să supraviețuiască, iar micul Polan-ski cunoaște devastatoarea experiență a ghettoului
Un cinema numit Polanski by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/13908_a_15233]
-
a transformat din conțopiști oarecare în mare vedete ale vieții publice. În aceeași logică, nu mă pot împiedica să admir amestecul de surzenie și aroganță cu care puterea tratează chestiunile neconvenabile. Degeaba ne sfătuiește dl Michael Guest, ambasadorul american, să luăm de coarne taurul corupției și să renunțăm să facem pe proștii când vine vorba de controlul structurilor securiste asupra economiei. Câțiva isteți vor sări imediat cu gura și vor invoca uzanțele diplomatice, taxându-l pe unul dintre puținii susținători autentici
Paște cu Orwell by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13920_a_15245]
-
te anunță, rostind cuvintele ca după manual, că anul 2007 reprezintă doar în imaginația noastră data integrării în U.E., dar degeaba. Ai noștri n-aud și nu văd. Las’ să spuie ce vrea, că știm noi mai bine Micul interviu luat lui Vasile Pușcaș, negociatorul-șef cu Uniunea Europeană, reprezintă, și din acest punct de vedere, o capodoperă de obtuzitate. A fost nevoie de cleștele reporterului pentru a smulge de la impenetrabilul tehnocrat informația simplă că anul 2007 a fost avansat de partea
Paște cu Orwell by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13920_a_15245]
-
-șef cu Uniunea Europeană, reprezintă, și din acest punct de vedere, o capodoperă de obtuzitate. A fost nevoie de cleștele reporterului pentru a smulge de la impenetrabilul tehnocrat informația simplă că anul 2007 a fost avansat de partea română, că europenii au luat act de dorința noastră, dar nu s-au obligat cu nici un milimetru față de noi. Or, asta schimbă cu totul datele problemei. Din acest moment, pesedeii nu vor mai putea spune că "am fost trădați", că europenii "au întors-o ca
Paște cu Orwell by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13920_a_15245]
-
mai puțin împlinită. Ai șansa, ca artist, să îți asumi toate fațetele unui act artistic. Și, în frumoasă reciprocitate, spectatorul are acces la opțiune. E minunat pentru cei care coboară undeva într-un subsol de pe Calea Victoriei, artiști și spectatori, ca să ia pulsul secolului lor. Mie mi se întîmplă des acest lucru, aici sau în altă parte, acolo unde pot să văd o dată sau de mai multe ori un spectacol. Exercițiul critic are nevoie, și el, de răgaz pentru receptare, pentru intrarea
“Să punem pe picioare iubirea aproapelui...” by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13907_a_15232]
-
incomode despre versurile lor. Acum știu bine ce-a scris Alecu, un personaj fabulos... El moare, nebunește, cu pana în mână, ucis din motive de gelozie se pare... Moare ca un erou romantic, strigând: Ah, stăpânul meu, iată mi se ia călimara, fie-ți milă de mine și salvați-mă, în numele lui Dumnezeu. Oh...’ Moare ucis de oamenii lui Moruzi, la 30 de ani. Cum să nu-l iubești pe bietul Alecu Văcărescu? Profesorul de română uitase (sau nu știa) să
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
și la Valéry, care recomanda imperios le nettoyage de la situation verbale), cu explicarea termenilor, și de cele mai multe ori se oprea acolo. Explica înțelesurile unui cuvânt până se asigura că a pus stăpânire pe el, nu i-a scăpat nimic, nu ia nimic drept cert pe garanția altora. Era în acest demers o reticență verbală care dădea criticii lui statutul de creație. Cum coexistați cu post-ismele și toate celelalte? Au dreptate? V-ați propus vreodată să vă alăturați criticilor mimetici? E.S. Eliot
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]