2,054 matches
-
iar oamenii se așezară În față, amenințători, cu sulițele ridicate deasupra capetelor, strigând și făcând o hărmălaie nemaipomenită. Câțiva prinseră a sări În sus precum niște capre săgetate, dar cădeau la loc În picioare, sprinteni și puternici, cu pieile negre lucind În lumina rece a dimineții. Strigau la noi și se băteau cu pumnii În piept, arătându-și dinții albi precum fildeșul de mamut tânăr. Se mai potoliră când văzură cât de puțini eram și că niciunul dintre noi nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Împingeau În apă cu vâslele, iar Logon veghea ca tot mai multe luntre să pornească spre Gemeni. Era o zi În care norul cel uriaș se spărsese, parcă, În bulgări mulți-mulți. Vântul bătea puternic către Miazăzi iar Gemenii, Îndepărtați deja, luceau palid printre alți munți plutitori de gheață. Dincolo de Gemeni, se Întrezărea o pâclă cenușie pe care o știam cu toții - era semn de ninsoare apropiată. Lucrul acesta Îi Înspăimântă peste măsură pe vânătorii lui Tek, care ne tot spuneau că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
lăsat, numai pentru că au auzit că am pornit În călătorie. Dyas căscă ochii și țuguie buzele. - E adevărat că ești un mare ucigaș? Întrebă el deodată. - Te văd om zdravăn. Vrei să mă Încerci? Mă privi lung. Apoi, ochii Îi luciră deodată și izbucni În râs: - Dar tu vrei să vezi ce pățești dacă nu te trec Marea cea mare? Am râs și eu. - Uite, i-am spus. Ceea ce facem noi doi acum se cheamă troc. Numai că, nici unul dintre noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vreau eu ca să fiu galben- maroniu, precum tâmplăria albă de PVC din birou, care nu-și pierde culoarea maro, chiar dacă o freci o săptămână cu o tonă de Pronto; uitați-vă numai, cum de atâta fum de țigară părul meu lucește de ce gras e, deci mai sănătos ca al tău care a plecat de pe cap; tu nici nu știi tu bă, cât de mult aștept sfârșitul săptămânii, ca să-mi înec privirea în apa ceea duios curgătoare și neagră ca un fund
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
-l pricăjit și lihnit, îi pusese în palmă un măr colbuit dar dolofan. Păvăluț ștersese mărul cu migală, îl așezase pe o năframă albă și îl vânduse. Cu prețul luat cumpărase patru mere mai mititele. Le frecase de nădragi până luciră ca date cu ceară și le așezase din nou pe năframă. În felul acesta încropise flăcăul o avere frumușică - încât lumea nici nu se uimi prea tare când berarul Ciuc îl tocmi pentru fata lui... Au început să se coacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
înspre 15. Suntem salvați, duse sunt toate grijile. C XV Pe lângă că adormea greu din cauza creierului în fierbere continuă, Cosmin mai era torturat și de Tubu, care moțăia în fotoliul de lângă pat, cu ochii deschiși. Bilele alea de sticlă albastră luceau ca două faruri. Uneori avea impresia că motanul era o cameră de luat vederi îmblănită, un mutant plin de microcircuite pe dinauntru. Dimineața, la trezire, Tubu îl privea fix, așezat în fotoliu. Când deschidea ochii, motanul căsca de-i trosneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și sufletească. Stau foarte departe, n-are rost să te car până acolo. Nu contează, sunt obișnuită cu drumurile lungi, ai uitat? Am privit-o de jos în sus: zulufii îi erau îmbibați de albastru de metil, ochii mov îi luceau straniu, sânii în formă de banană, ca de negresă, împungeau tricoul lălâi și lung până la genunchi. Iar era machiată strident, cu negru; cozile din jurul ochilor iar se prelungeau spre urechi, un coș rotofei îi iar înflorea pe nas, tălpile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
afirma, din perspectivă auctorială, că Zare Popescu e un tip care se abține de la alcool. Chiar este unul din pluton cu el care-i zice mereu că el e rudă cu șampnaia „Zarea“ sau cu ceasurile de mână sovietice: „Zaria“, „Luci“, „Pobeda“ etc. D. Despre numere matricole, despre nume și eroi Turul lui Grințu continuă prin casa scărilor unde doi băieți dintr-a noua aruncă apa cu găleata și o lasă să se scurgă apoi din treaptă În treaptă. „Mai Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
o voce din spate care mi s-a părut cunoscută. M-am supus și m-am lămurit că, în partea de sus a zidului, exista o crăpătură prin care se putea privi afară. Până în zare nu se vedea decât nisip, lucind. Când am coborât, călugărul care mă aștepta și-a ridicat gluga. Era "unchiul George", relativ tânăr, cum arăta la patruzeci de ani. A dat capul pe spate și, foarte serios, mi-a zis: "Felicitări pentru stil". După care a dispărut
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
felinarelor nici rare nici dese, nici aprinse nici stinse, cu care s-a desăvârșit electrificarea țării noastre de dincoace de Doamna Ghica. Un cireș amar, bătrân și rămuros, se apleacă ud către Iliuță. Ulița, pe jumătate pietruită, pe jumătate îngropată, lucește alb-negru, parcă-i fier, parcă-i os? Ilie o ia la picior cu găinile după el. Doamnelor și domnilor, bună seara. Vă invităm să urmăriți un nou grupaj informațional, enunță cu drăgălășenie Virginica Toader, îmbunând inimile telespectatorilor și telespectatoarelor. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
desprins ce trebuia, sabia, și a început să zboare prin aer. La început era străvezie, aproape invizibilă, dar tangara zicea într-una sabia-mihai, sabia-mihai și obiectul începea să se contureze, să se hașureze, apoi a prins consistență, a început să lucească și dintr-o dată avea greutate, sărise într-a treia dimensiune și buf! a căzut pe parchet, lângă bibliotecă, făcând un cling! de metal nobil pe lemn. Despina a ridicat din umeri și s-a uitat la Pascal ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
și focul ardea pe o pajiște care se pierdea apoi În pădure. Nick coborî cu grijă taluzul și porni prin pădure, ca să vină spre foc dintre copaci. Era o pădure de fagi și mergând printre ei, călca pe jir. Focul lucea vesel chiar la marginea pădurii. Lângă foc stătea un om. Nick Îl pândi de după un copac. Bărbatul părea să fie singur. Stătea acolo, ținându-și capul În mâini, și pândea focul. Nick ieși de după copac și se-ndreptă spre foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
frumos afară dădeai mereu de câte un pictor așezat În fața șevaletului. Pictorilor le plăceau palmierii și culorile vii ale hotelului așezat cu fața spre grădină și spre mare. Italienii veneau de departe ca să privească monumentul. Era făcut din bronz și lucea În ploaie. Ploua. Picăturile se scurgeau de pe frunzele palmierilor. Apa se aduna În băltoace pe aleile acoperite cu pietriș. Valurile se spărgeau În ploaie și apoi se târau Înapoi, pe plajă, pentru a reveni, spărgându-se-n ploaie. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de când Nick nu mai văzuse păstrăvi Într-un râu. Îl făceau să se simtă foarte liniștit. În timp ce umbra pescărușului trecea pe deasupra apei, un păstrăv mare zvâcni În sus, umbra sa trasând un unghi larg, și apoi, când sparse suprafața apei lucind În soare, Își pierdu umbra, iar când pică Înapoi În apă ea păru să plutească În continuare adusă de curent, fără a opune rezistență, până sub pod, unde era el, Împietrit Împotriva curentului. Lui Nick i se strânse inima când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Însă toți cosașii erau Încă negri. Se-ntrebă cât timp o să rămână așa. Întinse mâna cu grijă și-l apucă de aripi. Îl Întoarse invers și, În timp ce el dădea din piciorușe, Îi privi burta. Da, era tot neagră, doar că lucea, În timp ce capul și spatele erau prăfuite. — Du-te, cosașule, spuse Nick, vorbind pentru prima dată cu voce tare, du-te și zboară și tu undeva. Îl aruncă În aer și-l privi cum zbură până la o buturugă carbonizată de peste drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu tot trupul Împotriva tangentei flexibile pe care firul o făcea cu apa. Nick apucă firul cu mâna stângă și trase păstrăvul, care se-mpingea obosit Împotriva curentului, afară din apă. Spatele Îi era acoperit de modelul acela limpede, apos-nispiu, lucind În soare. Ținând undița sub braț, Nick se opri și-și Înmuie mâna În apă. Apucă peștele care se zbătea cu mâna dreaptă, umezită, În timp ce-i scoase cârligul din gură, și apoi Îi dădu drumul Înapoi În apă. Peștele inert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
bățul purtat de apă. Nick Începu să râdă. O să stea să-și termine țigara. Stătea pe bușteni fumând, se usca la soare, simțea soarele cald pe spate, apele lipsite de adâncime ale râului pătrunzând În pădure, Încolăcindu-se În pădure, lucind În lumină, bolovanii mari neteziți de ape, cedrii și fagii de-a lungul malurilor, buștenii Încălziți de soare, netezi, fără coajă, gri - Încet-Încet dezamăgirea Îl părăsi. Se depărtă ușor, dezamăgirea care Îl cuprinsese deodată după toată agitația care-i provocase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
scurte, și apoi, arcuindu-și gâtul și ridicându-l, Împingându-l, Încercând să-l răstoarne, Îl răsturnă. Și apoi atacă năvalnic capa fluturată de Manuel. Manuel simțea că taurul era mai lent. Sângera rău. Întreaga parte stângă a trupului Îi lucea de la sânge. Manuel Îl tentă din nou cu capa. Și uite-l cum venea, cu ochii holbați, urâți, țintind capa. Manuel păși Într-o parte și-și ridică brațele, strângând capa pentru a face o verónica. Acum era din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
După aceea se Întunecă de tot și intrarăm În Avignon. Oamenii se tot urcau și coborau. Francezii care se Întorceau la Paris Își cumpărau cotidianele franțuzești. Pe peron erau niște soldați negri. Purtau uniforme maronii, erau Înalți, și fețele le luceau În lumina felinarelor. Erau foarte negri la față și prea Înalți ca să te poți uita-n ochii lor. Trenul plecă din Avignon, dar negrii rămaseră pe peron. Cu ei era un sergent alb și scund. În vagonul de dormit, conductorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ușa cafenelei, care avea vedere la terasa cu toate mesele goale, În afară de cea la care stătea bătrânul, la umbra frunzelor ce se mișcau ușor În vânt. Pe stradă trecu o fată cu un soldat. Numărul de alamă de pe gulerul uniformei luci În lumina felinarului. Fata nu purta nimic pe cap și pășea grăbită lângă el. — O să-l prindă garda, spuse un chelner. — Ce mai contează, dacă obține ce vrea? — Era mai bine să nu mai umble pe străzi la ora asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
care l-ai lua cu tine în grupa de atac? Pe Trestie, prietenul meu, și pe urmă pe restul îi știți dumneavoastră mai bine ca mine... În seara aceea am organizat plutonul - cu mici modificărti - după spusele lui Toaibă. Îi luceau ochii când vedea că lucrurile se petrec aproape punct cu punct după cum a gândit el... Când cocoșii cântau de jumătatea nopții, fiecare grupă a pornit spre locul destinat. Grupa în care se 28 găsea Toaibă, aflată sub comanda mea, a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
urmă de ofițer! Acum îi în drum spre ai lui - a șoptit bătrânul. Poate că îi așa, poate că nu - și-a spus părerea Toaibă. Da’ ce, aista arăta a rănit ieșit de pe patul spitalului? N-ai văzut cum îi lucea obrazul? Parcă o mâncat numai lapte și miere. Toaibă nu mai găsea argumente să-l contrazică pe bătrân. După o vreme, acesta a redeschis vorba: Acușica ajungem la Iași și una-două sunt acasă. Tu unde mergi, sergentule? Apoi eu merg
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
bani acum. MÎine sau poimîine după-amiază, pînă joi oricum, va vopsi În negru lucios șareta după ce-i va repara Încheieturile...a venit primăvara! Își trase șapca pe ceafă. „Care va să zică s-a terminat cu pămîntul N-a fost să fie...” Cerul lucea deasupra necrezut de albastru. „Vedeți, domnule judecător - Își vorbea - spuneați că dreptul de proprietate... ziceați ceva că mă simțeam stăpîn, sigur pe mine... cînd n-ai noroc, n-ai și pace”. Adevărat că nu-mi dau seama: Ușa se deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
vorbesc, mi-era teamă, nu mă văzuse, s-ar fi speriat, și-apoi, ce căutam eu acolo? 13. Peste o săptămînă, Lung se plimbă - pentru importanța ce vroia să și-o dea - cu șareta pe ulițele comunei și pe șoseaua lucind În soare, Încă nu era praf, pămîntul Întărit, rămas din iarnă la muchia primăverii. I se spunea, cu ușor respect, „omul primăriei”, ceea ce-l ridica În ochii celor din comună, ducea pe primar și secretarul acestuia, din care cauză era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
greu? - Să vorbești despre dragoste... Abia acum Îmi dau seama. - Adevărat. - Dacă ați fi scriitor, cum ați trata un asemenea subiect? - Nu știu... Vorbiți ca „un cadru didactic”. Ea Îmi prinse mîna dreaptă, mi se uită În ochi, dar ce luci În ei nu putea fi descifrat cu datele acestei lumi. Eram mirat pentru că niciodată n-o cunoscusem astfel. Eram puțin tulburat. Dacă aș fi scriitor aș ști exact ce se Întîmplă cu ea. Dar nu sînt decît un biet om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]