3,576 matches
-
domnișoară" în "doamnă". Mi se pare o imixtiune în lucruri prea intime, mi se pare că iau act cu brutalitate de fapte care nu mă privesc și nu-i decent să mă privească. (Psihologie de cvadragenar, intempestiv și pervers de lucid!) Și apoi, ori de câte ori se căsătorește o fată plăcută dintre cunoștințele mele, mi se pare că sunt furat. Hotărât, nu cultiv o simpatie exagerată pentru domnii și stăpânii lor. Adelei îi voi spune, cel puțin in petto 1, "domnișoară". Pe domnul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de roșiori.) Face mereu pasiențe și dă în cărți. Se zice că după moartea mamei, tata a cunoscut-o foarte de aproape. Erau vecini de moșie. Versiunea asta îmi displace profund. Fiii au curioase pretenții față de părinți... (Fetele sunt mai lucide și mai comprehensive.) Aseară, nu știu pentru ce, am început să-i fac Adelei declarații că sunt bătrân. (În adevăr, părul meu brumat, cum spunea ea odată, dacă atunci era un paradox și o cochetărie involuntară, acuma începe să capete
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
zile a luptat cu ea însăși. Dar într-o seară, la despărțire, m-a înăbușit și, la ureche: - Mâine sunt femeia ta. Așteaptă-mă la patru în fața Operei. Femeia aceasta știa să iubească. Cu instinctele puternice și sănătoase, cu inteligența lucidă, ea iubea fără lună, fără fraze, cu toate fibrele corpului ei, cu căldura ei exasperată. Dar ea aparținea de drept altuia, unui om mult mai în vârstă, un bolnav, un paralitic, și drepturile lui conferite de legi, consfințite de societate
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
fapt pentru care am devenit un colector și un cititor de zîmbete!), zâmbetul ei e când fin, când ironic, când interogativ ori mirat, când, vai, indeterminabil. Râsul este expresia sufletului ei bun, zâmbetul - a inteligenței ei rele sau, mai exact, lucide, ceea ce e același lucru. După prânz, ploaie măruntă și rece. Tăcere pretutindeni. Parcă n-a fost niciodată lume și zgomot. Adela m-a însoțit până acasă. Întețindu-se ploaia, a intrat la mine. Am stat, firește, în cerdac. A fost
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
puțin acvilin, cu bustul înalt, cu pieptul ușor bombat. Apoi imaginile se decolorară și muriră odată cu ultima licărire a conștiinței: nu dormisem de treizeci de ceasuri. ...Nasul Cleopatrei a determinat istoria lumii. Adela, mai modestă, a înnebunit pe un blazat lucid cu dulcea asimetrie a zâmbetului ei. Muzica militară cântă Carmen. E curioasă "mediteranizarea muzicii", executată aici, între crâșme și barace, de acești țărani și mahalagii, care-și fac stagiul militar. Totuși, corectând mental micile "variații", Carmen-ul din Bălțătești îmi
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
memorie acele momente care îi "scuză" (îi îndreptățesc) anumite evoluții sufletești. În 1911, când scria aceste rânduri, scriitorul avea 40 de ani, acea critică vârstă care l-a dus nu departe de o dramă interioară, să-i spunem drama Adelei. Lucidul Ibrăileanu (moralist și intransigent față de devierile sociale) îl motivează pe "rătăcitul" Ibrăileanu tocmai prin aceste "amintiri din copilărie și adolescență". Valentin TAȘCU, G. Ibrăileanu între experiență și cugetare. - În cartea: G. Ibrăileanu, Privind viața, Editura Dacia, Cluj, 1972, p. 7-8
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
psihologie de biruitor, nu este un temperament de polemist, așa cum s-a afirmat; vom aduce argumentele de rigoare la capitolul despre critic). Nu este o atitudine elitistă și, deci, o fisură în concepția democratică promovată de Ibrăileanu, ci un criticism lucid și, mă repet, inocent, o ușoară exagerare, pe care natura genului (aforismul) o presupune. Explicația se poate susține și din alt punct de vedere. Nevroticului Ibrăileanu, pentru care orice realizare a fost smulsă cu efort fizic și intelectual, viața i
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
personajului ar fi intelectualitatea, austeritatea morală, pe de o parte, și senzualitatea, impulsul erotic, pe de altă parte. Roman al dragostei solilocviale, precumpănitoare va fi latura senzualității, a cărei acuitate va fi luminată prin renunțările la care se supune intelectualul lucid, cum se autocaracterizează. Intelectual și om de societate, Emil Codrescu împărtășește convențiile sociale, nu are gustul provocării, stridenței. Ființă morală, nu acceptă trivialitatea prin abandonul spiritualului în fața atracției fizice. Preferă singurătatea, lectura. Se detașează de cele lumești, pe care le
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
un pasaj amintește de tortura geloziei, deși știe ca "nu urmăresc nimic, că nu trebuie să urmăresc. Că nu se poate..." (p. 102). Când, în final, se năpustește cu sărutări, când nu se mai comportă potrivit planului inițial al intelectualului lucid, autoimputările devin grave în impulsul de a se pedepsi. Autopersiflarea născută din amărăciune (nemulțumirea de sine) se citește clar acum: "Așadar, din motive de înalt ordin moral și sentimental - imposibilitatea de a crede că o femeie ca ea mă poate
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
să se slujească. Să-și crească copiii în cinste, cu iubire și detașare. Un copil e un oaspete în casă, trebuie să fie iubit și respectat - dar niciodată posedat, din moment ce el îi aparține lui Dumnezeu. Cât de minunat, cât de lucid, cât de frumos, de greu și, prin urmare, adevărat! Pentru prima dată în viața mea cunosc bucuria responsabilității. Oppenheim doarme buștean. Ar trebui să dorm și eu, dar nu pot. Cineva trebuie să-i țină tovărășie omului fericit.“ Am citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
că mă vede ca pe un uriaș... Pentru el eu sunt balena...“ Mestecând salamul și tot mușcând din murături, Ippolit simțea cum aburii alcoolului se ridică de pe creierul lui cețos și cum mintea-i devine din clipă-n clipă mai lucidă. Între timp, creatura ce trona În mijlocul Încăperii scăzu de la dimensiunea unui cal la dimensiunea unui cangur, apoi a unui cîine. Dorind să se convingă că supozițiile sale sunt juste, Subotin luă o bucățică de salam și o aruncă la picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
o răceală cu urmări neplăcute. Poate, altfel ar fi suportat supliciul dacă nu-i era foame. O foame teribilă, o foame cum niciodata nu-și o putuse imagina, o foame ce-i mistuia Întreaga putere de concentrare de-a fi lucid pentru a-și pregăti apărarea În procesul ce avea să fie fixat curând. Aceeași teribilă foame Îi Întuneca rațiunea ne mai fiind În stare să-și dozească efortul pentru a Întocmi rapoartele de lucru zilnic care urma să le prezinte
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
tronsportat cadavre făcând cam 12-14 drumuri de fiecare dată, cu mâinile pline de sânge Încât mănușile de protecție Încă nu se inventase la comuniști iar mirosul de cadavre unele aproape În putrefacție Îmi paraliza simțul și tăria de-a fi lucid. Pentru a nu contracta cine știe ce microb periculos, dimineața la intrarea În camera Nr.10 Îmi spălam bine mâinile cu urina mea: singurul robinet În care picura ceva apă, dacă reușeai să ajungi la el, era un act de bravură. Platforma
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ce se pot afla pentru acțiunile conștiinței eliberate și ura minții sângeroase, plăcerea ucigașului În fața eșecului și a Înjosirii ei. — Scuzați-mă, dar nu am reușit să fac această legătură, spuse Lal. — Da, sunt sigur că aș putea fi mai lucid. Este parte din obsesia comuniunii cu sinele pe care o am. Dar În Cartea lui Iov apare plângerea că Dumnezeu cere mult prea mult. Iov protestează că Îi pasă prea mult de el1 - „Ce este omul, ca să-ți pese atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
eu eram cuprinsă de o anume exaltare ca în fața morții și o împărțeam cu ei. Am mers la telefoanele din comună. La București nu răspundea nimeni. Mama, cât e ea de panicoasă din fire, mi-a spus cu o voce lucidă și calmă: „Sunt în Piața Universității, trebuie să-i înțelegi, ai fi făcut la fel”. Alături, în cabina cealaltă, unul din băieți a scăpat receptorul din mână: - Am sunat la Cluj, la mătușa mea. Nu am auzit decât zgomotul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
atât, numai în momentul acela, înainte ca el să se aplece să-i sărute mâna, urmând să se îmbrățișeze, ea îl măsură din ochi, cât o străfulgerare, parcă, îl vedea atunci prima dată și simți că secunda era fundamentală, prima lucidă în secționarea destinului, nimeni nu o observă, el era emoționat, ea privindu-l îi păru ca o prăpastie într-o excursie pe munte, fără să-și dea seama că o prăpastie face totdeauna parte din măreția naturii. Urmară apoi obișnuitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
vioiciune pe sfârșite, o politețe ieșită cu greu din adâncuri: - Da, domnule judecător. Pe mine să mă iertați că deocamdată nu mă pot mișca din pat. Boala, domnule judecător... - Nu-i nimic, doamnă, nu-i nimic, o întrerupsei. Era perfect lucidă, stare de care eram obligat să-mi dau seama în prealabil. Femeia, deși bolnavă, cu puterile pe sfârșite, păstra, se vedea clar, o frumusețe ce strălucise cândva. Vă numiți..., îi citii numele dactilografiat în testament. Avocatul atestă identitatea: - Da, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
asemeni stâlpului de telegraf din fața porții, cu care se compară câteodată, râzând, uscat și drept, având grijă de verticalitatea ținutei, foarte micile, mai vizibile, mai nu, crăpături ale suprafeței neavând nici o importantă, „important este - își spunea - să stai neclintit și lucid în fața vremii, ca o sfidare. Nu-i așa, domnule judecător?”. - „Desigur”, mă auzea răspunzându-i. Învățătorul însă nu era schimbat, anii păreau a se fi oprit în ograda lui, neputincioși să-i urce prispa și să-i deschidă odăile. Soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
discuție aprinsă, care era remarcată chiar și de asistența dimprejur. Rezultatele, cel puțin pentru noi, s-au văzut însă mai târziu. Se pare că pacea lumii a rămas biruitoare din cauza intransigenței președintelui american și a fratelui său, a activității mai lucide a conducerii sovietice, a unor persoane din serviciile secrete ale ambelor țări, dar și a unui colonel sovietic comandant al unui submarin dotat cu arme nucleare. Rezultatul crizei rachetelor din Cuba, care a durat 38 de zile (14 oct.-20
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
sens pot fi considerate următoarele aspecte: ● Confirmarea potențialului imens de creație al comunității științifice în condițiile unui climat adecvat reflecțiilor necenzurate de factori și considerente ideologice, de dogme, stereotipii și atitudini preconcepute. ● Abordarea contextuală și percepția corectă a realităților, analiza lucidă și evaluarea echilibrată a perspectivelor relevate de diversitatea și originalitatea punctelor de vedere exprimate, a soluțiilor, metodelor și acțiunilor preconizate, de congruența finalităților urmărite. Indiciul concludent al perenității tendințelor în direcția destinderii, apropierii, înțelegerii și cooperării între popoarele și statele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
și să-l salvezi de la uitare, chipul mamei dumitale se va Întoarce? L-am privit În tăcere. În ochii lui nu era nici ironie, nici judecată. Pentru o clipă, Fermín Romero de Torres mi s-a părut omul cel mai lucid și mai Înțelept din tot universul. Poate, am zis eu, involuntar. La prînz, am abordat un autobuz care se Întorcea spre centru. Ne-am așezat În față, chiar În spatele șoferului, Împrejurare de care Fermín a profitat spre a Înjgheba cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
să mă vadă, știi? Vine fiindcă știe că nu mai am pe nimeni altcineva. Fermín Îmi aruncă o privire cu coada ochiului, ca și cînd s-ar fi gîndit la același lucru ca și mine. Jacinta Coronado era, evident, mai lucidă decît o sugerau aparențele. Trupul se stingea, Însă mintea și sufletul Încă se mai mistuiau În acel puț de mizerie. M-am Întrebat cîți alții asemenea ei, asemenea bătrînelului licențios care ne arătase cum s-o găsim zăceau Împotmoliți acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În mintea lui În toți acei ani, și nu cu realitatea În care se preschimbase. Pe asta o păstrezi pentru mine, i-am zis eu, căindu-mă pe dată. N-a spus nimic, Însă, o clipă, a părut că redevine lucid și că Își dă seama de iadul În care ne Întemnițasem. Pronosticurile doctorului n-au Întîrziat să se transforme În realitate. Domnul Fortuny n-a apucat sfîrșitul războiului. A fost găsit așezat În fotoliul său, uitîndu-se la vechile fotografii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
acceptabilă la un nivel foarte general, e grosieră privită în detalii”. Argumentele ar fi acelea că pasiunea de care dă dovadă Chiriac nu pare să fi existat la Titircă (deoarece ar fi rămas măcar o urmă), că Spiridon e „mai lucid și mai introvertit”, că tânărul Chiriac este sincer implicat în relația de dragoste, pe când Titircă vede în relația conjugală „o imagine, in care trebuie investit ca în orice capital”. Chiar și tipul de gelozie diferă (pentru unul este izvorâtă din
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
demne ale unui tip abstract: simbolul unui popor întreg... Uite-l! În schimbul unei închipuite îndreptățiri de sufraj, el este aci îmbrățișat, aplaudat, huiduit, ridicat pe brațe, tăvălit prin noroi, pupat, bătut, îmbătat și mistificat; arareori, parcă și-ar înțelege 48 lucid ciudata soartă, dar e pe loc iar buimăcit de câte i se ntâmplă, mâhnit, dar tot glumeț; beat dar cu minte, vițios, dar cinstit, se supără o clipă de ceea ce, pricepând turbure, simte limpede că se face cu dânsul, apoi
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]