2,384 matches
-
în toate zilele, socotiți am fost ca niște oi la junghiere! Dar în toate acestea suntem mai mult decât biruitori prin Acela Care ne-a iubit. Căci sunt încredințat că nici moartea, nici viața, nici îngerii (cei răi), nici stăpânirile (lumești), nici cele de acum, nici cele ce vor veni, nici puterile (autoritatea legală), nici înălțimile, nici adâncul, și nici o altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru” (Romani
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
să-mi răpești libertatea? Dumneata ai pierdut-o, dar ai acceptat s-o pierzi. Numai prin libertate pot să exprim poziția autentică a sufletului meu care, vizavi de al dumitale, e nerobit de vreo forță, de vreun interes meschin, egoist, lumesc. Verifică-ți manierele, comportamentul și interiorul devastat de întunericul ignoranței în care te afli. Până atunci evită discuțiile cu mine! Tocmai faptul că nu vrei să discuți dovedește cât de îngâmfat ești! Dumneata vorbești de pe poziția ignorantului, proprie adversarilor Adevărului
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
anii de temniță, știindu-te prăbușit sufletește și încercând, în disperarea dumitate, să mă târăști și pe mine în prăpastia tăgăduirii lui Dumnezeu! Tata era emoționat, iar eu nu-mi puteam stăpâni lacrimile, de bucurie că putuse să depășească dragostea lumească pentru cea dumnezeiască: „De va iubi cineva pe tatăl său, pe mama sa, pe fiul său, mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine!”. Mai greu mi-a fost cu maică-ta, căci nu puteam s-o mai
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în momentul când cea spirituală va fi realizată. Dezbinarea oricărei armate duce fie la înfrângerea ei, fie la întârzierea victoriei. Deci tu tot speri că Mișcarea Legionară va birui odată și odată! Mișcarea Legionară nu este un partid de factură lumească. Ea este o lucrare supranaturală, de reorientare spirituală, începând cu acest sfârșit de mileniu, nu numai pentru neamul românesc, ci pentru toate neamurile. Ai rămas încăpățânat în credința ta! Mi-au spus și alții. La noi încăpățânarea aceasta se cheamă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în orice loc. Ci urmarea unor pregătiri din timp făcute, a urmăririi unei ținte bine gândite și definite, pe o cale sigură, trasată și indicată de înaintașii care nu s-au dezis și n-au oscilat bătuți de vântul părerilor lumești. În Biserică, la Sfânta Liturghie, tata rostea Crezul și citea Cazania. Când am sosit acasă din închisoare, invocând slăbirea dinților care-i afecta dicția, mi-a predat cinstea. Mulți, foarte mulți bărbați din sat îmi ziceau: Dom’ Costică ți-a
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Paraschiva, Sfântul Nicolae, Sfântul Dimitrie, cu procesiuni de umilință prin sate. Crucile, troițele de la răspântiile drumurilor din sate, de pe câmpii, sunt semne de oprire și orientare spre un obiectiv ce nu trebuie scăpat din vedere sau ignorat în banalitatea lucrărilor lumești din veacul în care trăiești. Lângă orice fântână e sădit un pom și sub pom înălțată Sfânta Cruce. Bei apă rece și te odihnești la umbră; îți va fi iar sete și soarele iar te va arde. Dar apa vie
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
nu te reprezintă integral. Lipsind tu, personal, din fața Lui, din Biserica Lui, din actul comunicării directe cu El în Sfânta Taină a Împărtășaniei, te afli în postura celor poftiți la Nunta Fiului de Împărat care n-au venit din pricina treburilor lumești, ci și-au trimis doar scuzele, în postura tânărului bogat care a împlinit toate poruncile, în afară de una: urmarea lui Hristos. Dumnezeu nu are nevoie de banii, hainele sau mâncarea noastră în vistieria Sa, ci de noi, de persoana noastră, ființă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
duhovnicește, a încheiat cu o reflecție, preluată de mulți și păstrată în atenția lor. De curând am auzit-o din gura lui Alexandru Sandu Ștefănescu: „E bine să umplem sufletul nostru cu cele dumnezeiești ca să numai aibă loc și cele lumești”. În timpul bătăliei pentru câștigarea Împărăției Cerești, gândindu-mă la stadiul ultim în care ne vom afla în momentul trecerii la cele veșnice, am înțeles că atât vom fi în viața de dincolo (ca stadiu de lumină transfigurată), câtă dumnezeire am
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
înglobăm în noi în viața de aici. Hristos va adăuga din dragostea Sa (pentru sluga bună și credincioasă) „O măsură plină, scuturată, îndesată și cu vârf”. Că n-am reușit să împlinesc acest deziderat, se vede, căci multe din cele lumești și-au făcut loc în suflet și în minte. Am căutat totuși ca și asupra acestora să arunc, pe cât posibil, un înțeles duhovnicesc. Plecând de la depunerea legământului de frate de cruce, urcând din treaptă în treaptă, cu mintea, cu simțirea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
fi în stare să împlinim legea vieții. Atunci ar fi fost suficientă legea de pe Sinai și nu ar fi fost promis un Răscumpărător care s-o plinească/desăvârșească. Ci trebuie înțeles ca o lepădare de omenescul simțirii pământești și rațiunii lumești, începutul morții păcatului în trup și în suflet gustându-l în bucuria ascetică a renunțărilor (a omorârilor) până și a trebuințelor, așa încât moartea finală a trupului să se identifice cu apoteoza intrării și rămânerii în Viața, în Ființa lui Hristos
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
de această comuniune nu-și va putea jertfi ființa sa pentru Dumnezeu și din dragoste de neam. El este, sau devine, unealtă de lovire în mâna celor ce-L urăsc pe Hristos și-și fac scop din plăcerile și măririle lumești. „De aceea nu vă temeți de cei ce ucid trupul, dar sufletul nu pot să-l ucidă, ci temeți-vă mai curând de acela care poate și sufletul și trupul să-l arunce în gheenă” (Evanghelia după Matei). VIRGIL MAXIM
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
râvnite recompense, ale căror miriade de fațete m-au împins întreaga viață în acel dans al dervișului, care, sper acum, să se fi încheiat. De bună seamă, când afirm că tatăl meu era un ratat, mă refer la sensul grosier, lumesc al cuvântului. De fapt, era un om bun, inteligent, și cu inima curată. Părinții mamei mele locuiau în Carlisle și abia de i-am cunoscut. Surorile mamei figurau în imaginația mea ca două șterse „mătușici“ din Carlisle. Bunica dinspre mamă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ducă nicăieri și nu voiau să facă nimic. Mama se împotrivea să meargă în vreun loc sau să se distreze în vreun chip, pe de o parte pentru că asemenea activități presupun cheltuieli, și pe de altă parte de teama deșertăciunilor lumești la care te-ar putea împinge orice deplasare din casa ta. Tata nu voia să meargă nicăieri sau să facă ceva, în parte ca să n-o contrarieze pe mama, și în parte din pricina timidității lui și a unei certe indolențe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
niște zei, alături de care propriii mei părinți îmi păreau insignifianți și plicticoși. În lumina acestei comparații, nu puteam să nu văd în ei niște ratați. Dar, în același timp, știam că tatăl meu era un om virtuos, nepreocupat de deșertăciunile lumești, în timp ce unchiul Abel, cel atât de monden, reprezenta tipul comun de persoană foarte egoistă. Nu vreau, desigur, să spun că unchiul meu era „un mitocan“ sau „un ticălos“; nu, așa ceva nu era. Își iubea frumoasa soție și, din câte știu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Să fi fost oare vreodată tatăl meu îndurerat pentru că-l socoteam pe unchiul Abel atât de „pitoresc“? Poate că da. Gândul acesta mă întristează acum, în timp ce scriu, mă străpunge ca o durere pătrunzătoare. Nu, tata nu se sinchisea de bunurile lumești dar, deși nu a arătat-o niciodată, se poate să se fi simțit abătut, tot de dragul meu, că nu era și el o „figură“ mai impunătoare. Poate că mama i-a intuit acest regret (sau poate că față de ea l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fotografie a mamei. N-aș putea spune că mamei mele îi displăcea cu totul mătușa Estelle, sau că o dezaproba vehement, deși se cutremura în fața larmei și a băuturii, și nici nu o invidia, pentru că mama nu-și dorea lucrurile lumești care o încântau pe mătușa Estelle. Dar simpla ei existență o deprima îngrozitor, iar vizitele pe care i le făcea îi provocau supărarea și irascibilitatea de care am vorbit mai sus. Poate că unchiul și mătușa mea gândeau că mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
adoptă instinctiv oamenii vârstnici inteligenți, în chip de expresie nouă, de finală apărare. Când îl văzusem ultima oară, degaja un aer de proaspătă și inconștientă îngâmfare puerilă. Acum chipul lui exprima o precaută, gânditoare anxietate, care simula detașare față de cele lumești, ca și cum își încerca zbârciturile doar ca pe o mască. Deși era mai îndesat, totuși încă reușea să arate chipeș, iar părul alb, buclat, răspândea o veselă nepăsare, care nu învățase să îmbătrânească. Eu purtam blugi și o cămașă albă care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o concepție asupra felului în care trebuie sortate și aranjate comorile lui; acestea sunt mai curând stivuite și îngrămădite decât expuse, iar elegante objets d’art sunt juxtapuse cu fel de fel de curiozități de bazar. Sentimentalism, detașare de cele lumești, disperare? Decorul poate fi mai degrabă inventariat decât descris. Camerele lui James sunt încărcate de ceea ce eu numesc - deși lui i-ar displace cuvântul - fetișuri: pietre cu forme ciudate, bețe, scoici, de care au fost atașate sau în care au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
singură femeie cu care aș dori sau aș putea să mă însor. Hartley, gândește-te la acest lucru, și crede-l! Te-am așteptat, deși nu am cutezat să sper că te voi revedea vreodată. Și acum, evadând din deșertăciunile lumești, am venit la mare, și la tine. Te iubesc așa cum te-am iubit întotdeauna, vechea mea dragoste e prezentă, fiecare fibră, fiecare tentacul, fiecare mlădiță a acestei iubiri a rămas intactă, sensibilă, vie. Firește că am îmbătrânit și, din acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
sandviș. După aceea trebuie s-o șterg. „Ben și Mary“ a fost un nou șoc. Am pornit încet în direcția casei. Titus luă două sacoșe de plastic care zăceau rezemate de o stâncă, la marginea drumului. Astea-s bunurile tale lumești? — Nu chiar toate. Când am cotit pe dig, Gilbert a ieșit pe ușa din față a casei și a rămas împietrit de mirare. Mi-a dat prin minte că niciodată nu pomenisem de existența lui Titus nici față de Lizzie, nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mine, nu îndemnat de fireasca dorință de a ne împăca, ci pentru a se descotorosi de o ultimă preocupare iritantă. Sentimentul de îngrijorare sau de vinovăție pe care i-l pricinuia nefericitul său văr adumbrea condițiile desăvârșitei despărțiri de cele lumești, pe care o premeditase, probabil, de multă vreme încoace. Mă întrebam cum s-o fi petrecut asemenea rupere? O fi avut acea viziune a “întregii realități“ de care spusese el că ți se înfățișează în momentul morții și de care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ca tot atâtea capcane pentru cei din jur, au lăsat în urmă-le vanitatea noastră, gelozia, cupiditatea, lașitatea noastră! Ce ciudat e să-mi amintesc că, atunci când m-am retras la mare, mi-am închipuit că renunț la toate cele lumești. Dar depui armele și predai puterea sub o anumită formă, ca să o preiei sub altă formă. Poate că, într-un fel, eu și James ne-am ciocnit de aceleași probleme? Încerc să-mi aduc minte de unele lucruri pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
imediat verbului: mai ales atunci când clopotul trage întreit, www.arad.uv.ro), - antepus distanțat față de verb, intercalat între constituenții care precedă verbul: Noi care pe Heruvimi cu taină închipuim și făcătoarei de viață Treimi întreit sfântă cântare aducem, toată grija lumească să o lepădăm., www.resurse-ortodoxe.com), - distanțat față de verb, intercalat între constituenții care urmează verbului: În comunitatea credincioșilor, se exprimă acum convingerea că închipuiește pe Heruvimi și asemenea lor aduce Sfintei Treimi întreit sfântă cântare." www.stnicholaschurch.net). Adjectivul numeral
[Corola-publishinghouse/Science/85003_a_85789]
-
prea mulți, dar reprezentativi) apar contribuții spirituale, dincolo de substratul lor material, ale copiilor din structurile D.G.A.S.P.C. la viața culturală a Vasluiului. Este deseori dificil să pui în relație copilul cu dizabilități (în special cu afecțiuni mintale) și progresul lumesc, dar nu putem neglija, totuși, că într-o anumită măsură, deși redusă, acest raport este plauzibil, înfăptuibil, prezent. Beneficiind de sprijinul axat pe vocație al specialiștilor din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Vaslui, persoanele cu dizabilități (inclusiv
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
pământului. Și dacă mai marii acestui popor român de pest e veacur i au fost fermecați de puterea seducătoare a vinului de Cotnari, ridicându-l în slavă, pentru calitățile lui misterioase dătătoare de fericire și de desprinderea cinstitorului de cele lumești, înălțându-l mult deasupra pământului, nu întotdeauna cu îmbrățișări părintești, apoi cum contemporanii noștri să nu închine ode unei licori bahice, cu rezonanțe spiritua le venite din moși-strămoși, cum să nu facă dintr-un nume o făclie de colindat prin
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]