2,874 matches
-
de mac, a făcut o ultimă reverență. Suntem în luna lui Răpciune. Adierea vântului începe să fie mai răcoroasă seara și dimineața, căldura soarelui nu ne mai mângâie atât de mult, zilele încep să se micșoreze, iar nopțile să se lungească; ici-colo vezi frunzișul copacilor punctat cu galben roșiatic. Din când în când, câte o frunză împreunată de boabele de rouă se desprinde, plutind ușor spre iarbă mirosind a răcoare. Din ce în ce mai des, cerul își plânge cu lacrimi mărunte și dese seninul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
îi curgea sânge din nas și mâna ruptă îi paralizase complet și ochii ei căutau prin întunericul zilei și tocul unuia dintre pantofi i-a rămas pe undeva prin noroiul pătat de zăpadă și chiar n-are rost s-o lungesc ca să-ți povestesc prin câte peripeții amuzante a mai trecut. important e că atunci când soarele se ducea la culcare fata cea mioapă a ajuns acolo unde muncea. acolo unde țesea la război. era desculță și plină de zgârieturi și avea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
huzari înmărmuri și, în cele din urmă, convins că Apostol își bate joc de dânsul, ieși din odaie trântind ușa. Bologa încetă cântecul brusc, parcă de-abia atunci și-ar fi dat seama ce face. Îi păru rău și se lungi pe pat, cuprins de o tristețe ciudată. Peste câteva minute veni Petre, aprinse lumina și-i întinse o scrisoare, întrebînd: ― Oare nu-i de-acasă, don' locotenent? Bologa se aruncă asupra plicului, dar văzând că-i de la Klapka, nu se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nu înțelese nimic. Îi umbla prin minte să-i spună că e foarte ostenit și nu găsea cuvintele, ca și cum n-ar mai fi avut puterea să exprime nici un gând. Pe urmă se ridică de pe scaun, își tîrî picioarele și se lungi în pat... Îndată ce puse capul pe pernă, avu senzația că trupul i-a amorțit. În schimb, creierii porniră într-o goană sălbatică. Mii de frânturi de gânduri scânteiau în aceeași secundă, se ciocneau, se amestecau, se înlănțuiau. Și printre ele
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
a spus Apostol? se miră Domșa cu o scăpărare de nădejde în toată înfățișarea. A, zi, nu știi?... Apoi stai, dragă doamnă, să auzi și să te crucești, nu alta! Îi povesti foarte amănunțit, căci Domșa avea darul de a lungi vorba, cum tocmai așteptau pe Apostol, după ce Marta a avut atenția delicată să vie să-i zică ea bun sosit, fără să se uite la etichete și la mofturi, când colo, în locul lui, apare Rodovica. Ce-o fi, ce n-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ici-colo, din ce în ce mai repede, ca și cum ar fi vrut să grăbească mersul vremii și apropierea clipei hotărâtoare. În sfârșit nu mai putu răbda lumina și stinse lampa. Mai umblă câteva minute prin odaie, dar neliniștea nu-l părăsi. Îmbrăcat cum era, se lungi în pat. Întunericul și tăcerea îl mângâiau. Își auzea bătăile inimii, ca niște gâlgâiri înăbușite. Ca să înșele vremea, se apucă să numere; nu ajunse nici până la zece și pierdu șirul... Trecu așa o veșnicie... Apoi deodată auzi, pe uliță, glasuri
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
în ruptul capului nu voia să deschidă gura. ― Ne pierdem vremea de pomană, domnule locotenent, zise în cele din urmă Vidor cu dispreț. Muierea tot muiere, din lacrimi n-o scoți nici cu șase boi... De altminteri, ce să mai lungim vorba, că fata trebuie să facă precum îi poruncesc eu! Se mai uită o clipă în ochii lui Apostol, apoi se duse la el cu mâna întinsă, rostind apăsat: ― Mare cinste ne faci, domnule locotenent... De-acu numai să fie
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
zise rugător și moale: ― Să nu mă nenorociți, domnule locotenent, din suflet vă rog!... Eu fac tot ce pot și chiar mai mult, dar să nu mă nenorociți... Apostol pricepu și zâmbi. Răspunse prin o ridicare de umeri și se lungi pe pat, obosit. Se odihni vreo zece minute, apoi începu să măsoare cu pașii odăița în lung și-n lat... Așa îl găsi pretorul, care veni, cu o servietă umflată la subsuoară, ordonând plutonierului să închidă ușa și să rămâie
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
întrebuințate. Dacă voiai să-i auzi vocea, o voce de altfel foarte blândă, era de-ajuns să mergi la un proces. Procese aveau loc adesea. La noi, crimele sunt mai numeroase decât în alte părți. Asta poate fiindcă iernile sunt lungi și te plictisești repede, iar verile sunt atât de fierbinți că îți fac sângele să fiarbă în vene. Jurații nu înțelegeau întotdeauna ce voia procurorul să spună: citise prea mult, iar ei nu îndeajuns. Printre ei, erau tot felul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ajungea uneori până la o depărtare de zece metri în fața casei sale, și era un teren neutru unde oamenii își vorbeau, se priveau, fraternizau în așteptarea marii uitări care se ascundea în pântecul văduvei. Văduva își petrecea toată ziua, sau aproape, lungită pe marele pat, cu picioarele desfăcute, cu portretul soțului defunct îmbrăcat în mire deasupra ei, zâmbind din spatele unei bucăți de pânză neagră, în timp ce, la fiecare zece minute, un tânăr grăbit lua locul pe care mortul îl lăsase în urmă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
minute posibile variante de a povesti cele întâmplate. Lăură era ferm convinsă că într-o zi ea va deveni celebra, cu frumusețea și talentul pe care-l avea, dar mai ales se consideră deosebit de inteligență și extrem de muncitoare pe deasupra. Se lungi pe canapea, ațintindu-și privirea către focul din sobă. În adâncul sufletului era tare mâhnita, se mustra singură că a intrat în jocul acesta nebunesc propus de Emil. Figură ei exprimă în clipa aceea un fel de gânditoare interiorizare. În
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
îl mai plăcea, îl preferă tot pe el, îi caută protecția în continuare. -O să vii și mâine? îl întreba ea. -Dădu din cap afirmativ. -Mâine o să-ți fac o surpriză...Dar nu-ți spun nimic, vei vedea... Au mai lungit preludiul cu vreo zece minute, apoi s-au oprit, s-au sărutat iar și iar, îmbrătișându-se pătimaș. Lăură îl săruta cu disperare coborând pătimaș porțiune cu porțiune până când își simți dintr-o dată sexul mângâiat cu tandrețe de buzele ei. Avea
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
o carte, să am ce citi, și eu întreb, ce carte, iar el, pe targă deja, cu tălpile atârnând în aer, îmi spune, Tanahul 1 meu, îl găsești în rucsac. Ca un convoi trist ieșim din casă, Udi slăbit și lungit pe targă, cu o expresie de încredere forțată, purtat pe scări asemenea unui bebeluș al cărui cărucior este ridicat de brațele devotate ale părinților, eu încui ușa în grabă, mă mai lipesc o dată ușor de ea la despărțire, cine știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
școală, să stăm în aceeași bancă, să îi fiu cea mai bună prietenă, să îi ascult toate secretele, să îi spun că este cea mai drăguță fată din clasă. Din baie vin nori de aburi parfumați, intru și îl văd lungit în cadă, trupul său tânăr este acoperit de apa transparentă, părul îi este dat pe spate, dezvelind pielea aurie a scalpului și fața cu trăsături bine și precis conturate, mă hotărăsc să nu îi spun nimic din ce aflasem deocamdată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
aud în spatele meu un plâns ușor, întretăiat, ca gânguritul unui copil, dar nu mă răzgândesc, nu-mi pare rău, să-i pară lui rău de data aceasta. Nu ai uitat nimic, întreabă el, autoritar, gata să preia controlul și acum, lungit pe bancheta din spate, iar eu răspund cu agresivitate, dacă nu ai încredere în mine, du-te și verifică singur, el tace, obrajii lui supți sunt roșii din pricina căldurii, ca doi trandafiri înfloriți, înghesui geanta pe locurile din spate, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îl anulează, chiar și în spatele anulării se ridică opusul său și iată dragostea decăzând, ca un ou stricat în care colcăie muștele, iar atracția care uneori lucește ca scânteile unei amintiri încântătoare este înăbușită acum de repulsie când îl văd lungit între așternuturi, pe care nu mă lasă să le schimb, iar mila și compasiunea sunt contrazise de furie și resentimente, cum îndrăznește să ne distrugă viața, chiar și întrebarea aceea care mă tulburase atât de mult la început, care este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
rămâne așa, indecis. Zi și tu o vorbă bună despre colectivizare. Trebuie să se hotărască și ziaristul acesta care din doi e mai bun”. I-am spus că o să adaug câte pagini vrea, pentru că mie chiar îmi convine s-o lungesc. Și a rămas în suspensie. Ne-am întâlnit într-o bună zi la o expoziție de carte la Sala Dalles. Vine la mine și îmi zice: „Măi, să nu-i mai adaugi nimic, că cine știe ce prostii mai faci. Las-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
era trecută în jurnalul de bord. Era vorba de o epavă. Nu știu dacă aparatul a fost accidentat sau abandonat. Ne-am ghidat după semnalul lui pentru a-l găsi. Am descoperit și pilotul. Aparținea unei specii necunoscute. Cadavrul era lungit într-un fotoliu de pilotaj, cu o gaură în piept cât o farfurie. Relatarea ei părea să o plictisească grozav pe reprezentanta ACE. Sau poate că femeia se săturase să audă a "n"-a oară același lucru. Oricum, consideră că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
-l înghiți deodată. Numai după ce Van Leuwen se ridică și ieși din sală, Burke observă privirea lui Ripley și încercă să o rețină. ― Las-o, îi murmură. S-a terminat. Ea-i respinse mâna și se îndepărtă. ― Exact, răspunse ea lungind pasul. Nu mai au să-mi facă. Îl ajunse pe Van Leuwen la ascensor. ― De ce nu trimiteți pe cineva la LV-426? Acesta o privi. ― Ar fi inutil, doamnă Ripley. Hotărârea comisiei este fără apel. ― Puțin îmi pasă de hotărârea comisiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
mai puțin” - rămâneau așadar de făcut doi ani și trei luni -, „iar mai târziu ne dai înapoi astea trei luni.” M-am înscris la Universitatea din Haifa. La o lună după asta, din doi ani și jumătate, serviciul s-a lungit la trei ani. Primesc o scrisoare frumoasă: „Ne datorezi nouă luni; în momentul în care termini facultatea, vii înapoi la armată”. Am înțeles că dacă întrerup studiile trebuie să mă întorc la armată. Și am început să studiez și mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
eu l-aș fi întrebat, dacă tot a asistat la înmormântare, cum de s-a abținut să nu bage vreo două-trei fulgere, la derută, în gloata de cameramani care nu te lăsau să respiri nici mortă. Ce s-o mai lungesc, că nu mai am unde. Intrați singuri și minunați-vă pe www.spiritus.go.ro. COOLTURISME În căutarea copilăriilor pierdute Mădălina COCEA Pe vremea mea, echipa de gimnastică a României era cool și voiam toate să fim ca ele. Ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
punctul meu de vedere este altceva, și anume faptul că instrumentele dominației, simbolurile puterii se află în continuare la Madonna. Cea care, într-un climat concurențial feroce, le și merită. SECRETUL ADRIANEI Adriana BABEȚI Fado intelectual Să n-o mai lungesc și să să închei odată ce-am promis: secvența care m-a lăsat mută de uluire și încântare în ultima seară la Lisabona. Părtaș și martor - Robert Șerban. Dovadă că și pe el l-au plesnit în moalele capului cele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
odihnească, după ce au fost luate cuvenitele măsuri privind asistența și tratamentul medicale necesare, de către medicul încadrat în schema compartimentului arest. Iar „ședințele”(?!) de anchetă - cum li se mai spunea - care au urmat nu durau mai mult de două-trei ore zilnic, lungind întrevederile, când aveam timp, nu pentru ancheta efectivă, ci doar pentru a-i mai susține moralul arestatului. Mă repet, dar așa procedam cu toți arestații. De altfel, nici nu prea aveam ce ancheta în cauza respectivă, întrucât probarea faptelor era
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
anchetă, enormul stres acționând cu precădere atunci când rămânea, singur cu gândurile lui, în camera de arest. Și tocmai de aceea, în multele luni cât a durat ancheta, nu a existat zi în care să nu ne vedem, de fiecare dată lungind cât mai mult întrevederile, dincolo de timpul efectiv necesar pentru scrierea unei declarații. Dar, până la urmă, Mircea Răceanu a rezistat! Nu știu dacă și cu ajutorul meu... Urmau Silviu Brucan și „Scrisoarea celor 6”... Am fost întrebat de un coleg, după finalizarea
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
-i mai plăcut unui povestitor decât să stea de vorbă cu o femeie frumoasă, cu atât mai mult cu cât femeia respectivă e din secolul al XVII-lea, când, cum s-ar spune, ca să ne exprimăm așa... dar să nu lungim vorba. Nu ne așezăm nici aici, nu pentru că n-am putea-o face (căci cine-l poate împiedica pe Povestitor să se așeze unde vrea?î, ci pentru că, tot vorbind de una, de alta cu Huruzuma, se duce dracului opera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]