6,186 matches
-
Cantec > PENTRU Autor: Alexandru Maier Publicat în: Ediția nr. 1643 din 01 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Pentru zămbetu-ți celest Am văndut lalele-n sat De vedeau pănă și proștii Căt sunt de amorezat. # Pentru buzele-ți subțiri Cățărate-n lut de înger Și acum abia respir Și-nstrăfunduri încă sănger . Pentru mersul tău galant cănd pluteai parcă pe valuri mă-nbătam cu vin spumant Și vorbeam solo pe dealuri . # Pentru ochii tăi ,doi aștri, Am intrat ades în iad Fericit eram cu
PENTRU de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369790_a_371119]
-
omăt alunecau Din palme răstignite în lumină, Cu degete văzduhul scrijeleau Toți arborii din vechea mea grădină. Cu trunchiul greu și suflet nins Pomii mocnesc sub stratul de zăpadă; Când iarna crede c-a învins Rădăcinile fac vlăstari ca altădată. LUT ȘI PIATRĂ Am luat în pumni lut și-am început să-l strâng; Atât de tare lutul îmi sfârâia în palme c-a început să ardă și-o primă cărămidă a prins contur în mine. A nins pe cărămidă, ș-
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
Cu degete văzduhul scrijeleau Toți arborii din vechea mea grădină. Cu trunchiul greu și suflet nins Pomii mocnesc sub stratul de zăpadă; Când iarna crede c-a învins Rădăcinile fac vlăstari ca altădată. LUT ȘI PIATRĂ Am luat în pumni lut și-am început să-l strâng; Atât de tare lutul îmi sfârâia în palme c-a început să ardă și-o primă cărămidă a prins contur în mine. A nins pe cărămidă, ș-acesta a prins viață și-a început
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
Cu trunchiul greu și suflet nins Pomii mocnesc sub stratul de zăpadă; Când iarna crede c-a învins Rădăcinile fac vlăstari ca altădată. LUT ȘI PIATRĂ Am luat în pumni lut și-am început să-l strâng; Atât de tare lutul îmi sfârâia în palme c-a început să ardă și-o primă cărămidă a prins contur în mine. A nins pe cărămidă, ș-acesta a prins viață și-a început să crească pân' ce-a zidit cetatea, pe rădăcini de
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
să ardă și-o primă cărămidă a prins contur în mine. A nins pe cărămidă, ș-acesta a prins viață și-a început să crească pân' ce-a zidit cetatea, pe rădăcini de stâncă. Acum a rămas raza ce arde lut și piatră, pe litere-n cuvinte, în iarna-nflăcărată. DIN FRUNZE E atâta toamnă în mine, încât au început să-mi ruginească frunzele; Pe urmă s-au lăsat vânturate și mi-au inundat sufletul. Acum mi-e teamă că rugina
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
o pălmuiesc, Azi iubirea umblă tristă iar prin lume Strigă-nțelepciunea! Oameni se trezesc. Se aude tandru trâmbița cerească Ce adună oștirea norilor din zori Licărind pe pleoape candid și firească Lacrima iubirii cu a ei dulci fiori. Se frământă lutul cel de la geneze Și din ceruri lacrimi sfinte se desprind Stau ca și soldatul sus pe metereze, Apărând iubirea ca pe-al meu destin. Cluj Napoca, 19 septembrie 2015 Seară înrourată Se sărută blând pe pleoape, Două picături de rouă Se
IUBIREA CA DESTIN de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368131_a_369460]
-
-mi imaginez cu drag un Galați prăfuit de vreme și realizez că fostul proprietar a lăsat propriului său oraș un testament istoric de neegalat: casa moștenită samavolnic de regimul trecut. Orașul părinților și al bunicilor noștri, al străbunilor așezați pe lutul uitării, într-o cută a timpului, unde sufletele eterne își mângâie umbrele pe obrazul pământului își va duce în veșnicie misterul hașurat de farmec al asfințiturilor învăluite într-o apă curgătoare, pe cât de fascinantă pe atât de vicleană: Dunărea albastră
PARFUM DE ANOTIMP TĂCUT de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368121_a_369450]
-
viață peste care se coboară dimineața și seara, un început fără sfârșit, o nemărginită plăcere și un cântec de dor. Îți privesc irisurile albastre în care mă pierd cu duioșie, iar părul tău bălai îmi alintă fața, cu degetele de lut îmi potolești zbuciumul vieții și mă împletești cu măiestrie după făptura ta. Ești un templu în fața căruia mă închin, ești rază de soare pe al meu orizont întunecat, iar lumina ta îmi străpunge bezna firii. Cum să pot trăi fără
DRAGOSTE NEMĂRGINITĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368115_a_369444]
-
ars și parcă o umbră a morții inspecta ceea ce a mai rămas din suflare. Dealurile se sfărâmau pe uscat și țărna lor gălbuie se prăvălea spre vale fără vreo remușcare. Împrăștierea asta durea și rănea inimi. Nu va mai fi lut pentru oale, nu va mai fi lut... Au crăpat sărăturile și încovoierea cojilor gri îmbogățea imaginația vreunui creator rătăcit de ziua de azi. Câte forme, câte nuanțe, câtă risipă, câtă căldură, câtă frământare! Pe-aici, la o palmă distanță de
ARSITA IMPOVARARII de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368150_a_369479]
-
inspecta ceea ce a mai rămas din suflare. Dealurile se sfărâmau pe uscat și țărna lor gălbuie se prăvălea spre vale fără vreo remușcare. Împrăștierea asta durea și rănea inimi. Nu va mai fi lut pentru oale, nu va mai fi lut... Au crăpat sărăturile și încovoierea cojilor gri îmbogățea imaginația vreunui creator rătăcit de ziua de azi. Câte forme, câte nuanțe, câtă risipă, câtă căldură, câtă frământare! Pe-aici, la o palmă distanță de lanul cu grâu, șerpuia pârâul vechi de când
ARSITA IMPOVARARII de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368150_a_369479]
-
ars și parcă o umbră a morții inspecta ceea ce a mai rămas din suflare. Dealurile se sfărâmau pe uscat și țărna lor gălbuie se prăvălea spre vale fără vreo remușcare. Împrăștierea asta durea și rănea inimi. Nu va mai fi lut pentru oale, nu va mai fi lut... Referință Bibliografică: Arsita impovararii / Lilioara Macovei : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1680, Anul V, 07 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Lilioara Macovei : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ARSITA IMPOVARARII de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368150_a_369479]
-
inspecta ceea ce a mai rămas din suflare. Dealurile se sfărâmau pe uscat și țărna lor gălbuie se prăvălea spre vale fără vreo remușcare. Împrăștierea asta durea și rănea inimi. Nu va mai fi lut pentru oale, nu va mai fi lut... Referință Bibliografică: Arsita impovararii / Lilioara Macovei : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1680, Anul V, 07 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Lilioara Macovei : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
ARSITA IMPOVARARII de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368150_a_369479]
-
a Ligii Scriitoirilor Români, Teofil Mândruțiu și-a perfecționat stilul, abordând cu insistență versul clasic. În volumele sale: „Moartea regelui alb“, „Regina de vis”, „Patimi“, „O lumină în mers“, „Desenul din nucleu“, „Stanțe și restanțe“, „Pribegi de piatră” și „Apăsarea lutului”, descoperim întruchiparea existențială cu nuanțe filozofice, desprinsă din legătura indestructibilă dintre Om și Dumnezeu. Alegoriile sale- ale trăirilor intense în fața morții, ale iubirii, ale pasiunii în sens teologal-, țâșnesc ca un izvor curat cu expresii culturale, inclusiv universalitatea dramei eului
TEOFIL MÂNDRUŢIU – POETUL SENTIMENTELOR ADÂNCI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1873 din 16 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368195_a_369524]
-
peste care așternu o față de masă țesută la război de bunica Floarea, apoi atașă două canapele făcute din dulapi din lemn de salcâm. Bunica Floarea aduse o pâine cât roata carului, coaptă pe vatră în cuptorul de alături, farfurii din lut ars smălțuit, pline cu caș și brânză proaspătă, ceapă și ce era mai important, o oală mare din argilă arsă, frumos colorată cu motive florale, plină cu zamă de cocoș. Era o ciorbă fierbinte, deasupra căruia pluteau steluțe de grăsime
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368134_a_369463]
-
militar, trei ani pe muchie, la arma transmisiuni. Ionel Boian, căci așa îl cheamă pe „prietenul„ meu de suferință a cunoscut și sărăcia și bunăstarea, dar și cinstea și minciuna, în special, înșelătoria, trecând prin viață ca un vas de lut, modelându-se după vremuri și oameni. Un om de toată isprava cu care puteai pleca cu frunte sus și la război, dar și la horă: cuminte, așezat, înțelept, sfătos, credincios, generos, dar vigilent la vorbele și acțiunile celorlalți. Bătrânelul meu
DOAMNE, NU MAI POT! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368182_a_369511]
-
tot la un simplu gest când se simte nedorit./ Preferă apele tulburi!” Și încă un autoportret liric, completându-l parcă pe primul: „Păstrându-mi apartenența/ la izvorul inimoșilor/ la filonul stării de a fi cuvânt/ răscolind în omul pământ/ în lutul care se mulează pe mine/ îmi ia forma/ neînghițindu-mă totuși/ revelația cuvântului, vederea.../ .../ radiază starea de așteptare/ acordul, armonia, visul/ clipoceala simțită a apei/ resemnarea poemului,/ de a mă cunoaște vocea a secat/ renunțarea sofisticată a poetului fără punct
PREZENTARE DE CARTE LA I.C.R. TEL-AVIV: BIANCA MARCOVICI „MUNTELE MEU CARMEL” de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368197_a_369526]
-
spermă cu speranțe, auzi cum nervii țârâie în tălpi? Pământul sângerează-n slăvi, minutul cât un secol se întinde când nu iubești și frigul te cuprinde, ai grijă, norii-s gingași, ca sărutul, dar grei ca aurul, când îi absoarbe lutul . Iar capulmeu va zace-n iarbă, căci iarna-i lungă, iarna vrajbei, vrajbă.Ascultă, Eli, cred că ești frumoasă .Mi-ar place să spun ceva adevărat, ca o casă. Îi aud vocea, totul se schimbă. Șacalul puse mâna pe telefon
MAREA HOINĂREALĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368278_a_369607]
-
o ultimă psihoza inund cerul Înghesuind amintirile-ntr-un sertar , Stând în aer privind doar aerul Că în obscuritate să te uit iar ... Trec prin timp privind trecutul Și mă strecor timid din gândurile tale, Mă cenzurez în nemișcare că lutul Încremenit în formă de petale ... Îmi caut liniștea între stele Și mă ascund pe-acolo pe undeva , Să devin una dintre ele Până când tu iar mă vei caută ... gabrielenerusu 13 martie 2017 București Referință Bibliografica: Între stele / Gabriela Rusu : Confluente
INTRE STELE de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362570_a_363899]
-
Publicat în: Ediția nr. 2264 din 13 martie 2017 Toate Articolele Autorului O mie de-ntrebări pe scara Cerului cutează, și-n timp ce ele tind în sus, o mie, altele, sondează adâncul meu de nepătruns - cel bulgăre dospit de lut, cu viul înnodat în mine pe frânghia de la-nceput, pe ductul cu suspine. Și-aud un glas curgând prin vine, nu pogorât din zări senine, ci din adâncu-mi izvorât, din Miezul cel zidit în mine de palmele-Cuvânt: “Coboară, fiule, coboară
TOT CERU-I... JOS de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362571_a_363900]
-
noastre, făclii aprinse, Au fluturat precum pânzele Unei corabii lovite de furtună. Am fost atât de triști și neliniștiți Nu fiindcă se apropia seara Ori că se stârnise furtuna Ci pentru că focul care pâlpâise În candelele inimilor, Cuptoare aprinse de lut, S-ar fi putut stinge oricând. Și cum să intrăm noi în noapte Fără o lacrimă de lumină Izvorând în pustiul din noi? Doamne, măcar dacă în seara Aceasta, la sfârșit de drum, Înainte de ultima întunecare, Am găsi undeva piatra
PIATRA FILOZOFALĂ de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362582_a_363911]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > SĂLCII ȘI LUT Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 1148 din 21 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Sălcii și lut Mi-am pregătit un plan să te uit luni, din înățimi voi rostogoli bucăți de stâncă marți, mă împrietenesc cu păstrăvii, să
SĂLCII ŞI LUT de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362664_a_363993]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > SĂLCII ȘI LUT Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 1148 din 21 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Sălcii și lut Mi-am pregătit un plan să te uit luni, din înățimi voi rostogoli bucăți de stâncă marți, mă împrietenesc cu păstrăvii, să mă învățe cum să străpung labirintul miercuri, ies pentru o gură de aer, ating frunza căzută odata cu
SĂLCII ŞI LUT de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362664_a_363993]
-
păstrăvii, să mă învățe cum să străpung labirintul miercuri, ies pentru o gură de aer, ating frunza căzută odata cu fruntea mea, joi, prizonieră între lespezi, ascult mierla cea înspumată, vineri, post, nici soare , nici cânt, sâmbătă, din sălcii și lut, aripi de vânt... pentru că am nevoie de tine, zilele următoare, rugăciuni de iertare... nu-i așa că va fi sărbătoare? Referință Bibliografică: Sălcii și lut / Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1148, Anul IV, 21 februarie 2014. Drepturi de
SĂLCII ŞI LUT de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362664_a_363993]
-
între lespezi, ascult mierla cea înspumată, vineri, post, nici soare , nici cânt, sâmbătă, din sălcii și lut, aripi de vânt... pentru că am nevoie de tine, zilele următoare, rugăciuni de iertare... nu-i așa că va fi sărbătoare? Referință Bibliografică: Sălcii și lut / Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1148, Anul IV, 21 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Spiridon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
SĂLCII ŞI LUT de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362664_a_363993]
-
păsări măiestre și-au făcut cuib... Tot seninul ți-a îmbrățișat creația cu bucuria sinceră din ochi de copil! fără de arhitect planul casei a crescut din poeme... De ce plânge petecul de cer înnegrit de fumul scos pe-un horn de lut? Ai ars cuvinte din poeme care erau temelia de vis... Mă pierd fără de muză, mă rătăcește vântul mă rarefiez și cerul plânge peste mine cu lacrimi în formă de inimă, reamintindu-mă... reamintidu-mă, în emoția primului : Te iubesc”! Referință Bibliografică
CASA IUBIRII de ECATERINA ŞERBAN în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362678_a_364007]