5,376 matches
-
contribuit cu donații în bani și animale la edificarea în Dobrogea a unor lăcașuri de cult românești. Astfel, Nicolae Hagi Ghiță Poenaru a donat 15 000 de galbeni, 500 de oi și 15 cai pentru construirea unei noi biserici la mânăstirea Cocoș din Dobrogea. Pisania bisericii menționează: Această sfântă și Dumnezeiască biserică s-a zidit în anii de la Christos 1853, pe timpul stăreției Arhimandritului Visarion, începătorul acestui sfânt locaș, dar cu cheltuiala Domniei-Sale, Domnului Hagi Nicolae Ghiță Poenarul"92. După construirea bisericii
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Visarion, începătorul acestui sfânt locaș, dar cu cheltuiala Domniei-Sale, Domnului Hagi Nicolae Ghiță Poenarul"92. După construirea bisericii, "și alți donatori au contribuit, (...) dăruind acestei sfinte monastiri: unii pământ, alții vite, iar alții chiar sume de bani"93. De altfel, mânăstirea Cocoș fusese întemeiată în 1835 de către ieromonahul Visarion, un mocan călugărit, iar la Babadag s-a zidit în 1828, cu sprijinul financiar al mocanilor din Mahmudia, o altă biserică românească 94. Primele comunități de germani s-au stabilit în Dobrogea
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
1928. Moise, Leonida, "Apărarea frontierei de sud în planurile de campanie în perioada 1900-1916", în Analele Dobrogei, 7, 2002. Munteanu, Ion, "Contribuția ardelenilor la organizarea administrației românești în Dobrogea", în Poliția, an 10, nr. 494/22-28 aprilie 2000. Nedioglu, G., "Mânăstirea Cilicului", în Analele Dobrogei, an IX, vol. II, Cernăuți, 1928. Negulescu, N., "Administrația în Dobrogea veche", în Analele Dobrogei, an IX, vol. 1, 1928, pp. 719-734. Pătrașcu, Dumitru-Valentin, "Criza balcanică din 1908-1913 și atitudinea României", în Analele Universității din Craiova
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
taci, spuse Al din bucătărie. Prea vorbești mult al dracu’. — Păi tre’ să-l distrez pe isteț. Nu-i așa, istețule? — Vorbești prea mult. Cioara și deșteptul meu se distrează singuri. I-am legat ca pe două turturele dintr-o mânăstire. — Să-nțeleg că și tu ai fost la mânăstire? — Poți să știi? — Poate Într-o sinagogă. Pe-acolo ai fost. George se uită la ceas. — Dacă intră careva, Îi spui că bucătarul e plecat, și dacă nu se lasă dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
dracu’. — Păi tre’ să-l distrez pe isteț. Nu-i așa, istețule? — Vorbești prea mult. Cioara și deșteptul meu se distrează singuri. I-am legat ca pe două turturele dintr-o mânăstire. — Să-nțeleg că și tu ai fost la mânăstire? — Poți să știi? — Poate Într-o sinagogă. Pe-acolo ai fost. George se uită la ceas. — Dacă intră careva, Îi spui că bucătarul e plecat, și dacă nu se lasă dus, Îi spui că te duci tu-n bucătărie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
sfântă. Domnul Frazer fu ușor derutat de această remarcă. — Da, continuă sora Cecilia. Asta aș vrea să fiu. O sfântă. De când eram mică voiam să fiu sfântă. Atunci mă gândeam că dacă mă lepăd de lume și intru Într-o mânăstire o să devin sfântă. Asta voiam să fiu și asta credeam că trebuie să fac ca să ajung una. Mă așteptam să fiu sfântă. Eram sigură c-o să fiu. Pentru o clipă am și crezut că-s o sfântă. Eram așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
construcții.25 În sud-estul Europei, aceste rituri și credințe au dat naștere unor minunate balade populare care înfățișează jertfa soției meșterului zidar, fără de care construcția nu poate fi dusă la bun sfârșit (cf. baladele podului de la Arta, din Grecia, a mânăstirii Argeș din România, a cetății Scutari din Iugoslavia etc.). Chiar dacă nu am stăruit prea mult asupra semnificației religioase a locuinței omenești, câteva concluzii se impun de la sine. Ca și cetatea ori sanctuarul, casa este sanctificată, în parte sau în întregime
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Pavone. “Ascultați cu atenție. Poimâine e ziua mea de naștere iar pentru a serba și evenimentul , v’am pregătit o mică surpriză...!” “Ce anume...?” - se precipită Șeful Șantierului. “Am fost plecat ieri la o baltă din apropierea Dunării care se numește Mânăstirea, aducând două papornițe de pește proaspăt, o frumusețe...!” “Ce specie...?” - Înghiți În sec Gică Popescu. “Jumătate crap până’n două kilograme iar restul șalău burdușit cu icre. Toată noaptea am curățat cu Atena pregătindu-i bucuroși În speranța delectării ca
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
imediat după instalarea lor la putere de către consilierii sovietici, arestând și omorând cu o așa forță și rapiditate Încât efectiv nu mai aveau pușcării unde să-i maltrateze și infometa la moarte, În mod special În Capitală unde o veche mânăstire”Văcărești”datând de 300-350 ani În urmă,fără instalații sanitare și igrasioasă a fost transformată de activiștii comuniști În “Auschwitz-ul româniei. Drept urmare a unor hazlii Împrejurări Întâmplate mie, am văzut și pipăit cu mâinile mele tragedia unor oameni nevinovați la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
găsi o soție pentru vărul său, Leon Africanul! Un preot pe care-l cunoșteam, și pe care l-am văzut ieșind din capelă, mi-a oferit și alte elemente care mi-au întărit presupunerile: Maddalena trăise vreme îndelungată într-o mânăstire. În cursul unei vizite, cardinalul o remarcase și, la sfârșitul zilei, când trebuise să plece, o luase pur și simplu cu el, o dată cu bagajele. Procedeul șocase, iar plângerea ajunsese la urechile lui Leon al X-lea, care reacționase imediat, în calitate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a izbucnit ciuma, decimând echipajul și pasagerii. Când am acostat la Pisa, m-am pomenit singură. Tata, mama și fratele meu mai mic muriseră. Aveam opt ani. M-a luat o călugăriță bătrână. M-a dus cu ea la o mânăstire unde era stareță și s-a grăbit să mă boteze, dându-mi numele de Maddalena; tata îmi spusese Iudita. Deși eram tristă că-mi pierdusem ființele cele mai scumpe, mă feream să-mi blestem soarta, din moment ce mâncam pe săturate, învățam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
săturate, învățam să citesc și nu încasam nici o lovitură de bici nejustificată. Până când a murit binefăcătoarea mea. Înlocuitoarea ei era fiica naturală a unui grande de Spania, închisă acolo spre a ispăși greșeala alor săi și care nu vedea în mânăstirea aceea frumoasă decât un purgatoriu, atât pentru ea, cât și pentru ceilalți. Și totuși, domnea peste toate ca o stăpână, împărțind favoruri și dizgrații. Mie îmi rezervase partea cea mai rea a inimii ei. Fusesem, vreme de șapte ani, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
partea cea mai rea a inimii ei. Fusesem, vreme de șapte ani, o creștină tot mai plină de zel. Pentru ea, eu nu eram totuși decât o convertită, o conversa cu sânge impur, a cărei prezență avea să atragă asupra mânăstirii cele mai rele blesteme. Astfel că, sub ploaia de jigniri ce se abăteau pe nedrept asupra mea, am simțit că mă întorc la credința mea de la început. Carnea de porc pe care o mâncam a început să-mi facă greață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
chin din pricina asta. Am început să croiesc planuri de fugă. Însă singura mea încercare s-a isprăvit jalnic. N-am alergat niciodată prea repede, mai ales în rasă de călugăriță. Grădinarul m-a prins și m-a adus îndărăt la mânăstire, răsucindu-mi brațul ca unei hoațe de găini. Am fost azvârlită atunci într-o temniță și biciuită la sânge. Mai păstrase încă ceva urme, care nu-i răpeau totuși nimic din frumusețe, nici din blânda perfecțiune a trupului. — După două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de sute de ori. Cardinalul a ascultat în tăcere lungul meu strigăt de disperare, mulțumindu-se să dea din cap pentru a mă încuraja să continuu. „Fiica mea, mi-a spus el când am tăcut, nu cred că viața de mânăstire ți se potrivește.“ Eram liberă. Aducându-și numai aminte, lacrimile îi curgeau din nou. Mi-am pus mâna peste mâna ei, apăsând-o afectuos, apoi mi-am retras-o, moment în care ea își reluă firul istorisirii. — Cardinalul m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
măcel, distrugere și sacrilegiu! Oare mi se va da crezare dacă voi spune că au fost violate călugărițe pe altarele bisericilor înainte de a fi sugrumate de pedestrașii germani cuprinși de veselie? Mi se va da crezare dacă voi spune că mânăstirile au fost devastate, călugării despuiați de veșmintele lor și siliți sub amenințarea biciului să calce în picioare crucifixul și să proclame că se închinau lui Satana Blestematul, că manuscrisele vechi din biblioteci au alimentat imense focuri de bucurie în jurul cărora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
prin degetele de la picioare, tot felul de microbi. Pune-ți niște șosete și niște papuci. Nu ești bun de nimic. Du-te mâine după-amiază la Biroul de Statistică și vezi dacă au vreun post liber. Du-te la spital, la mânăstire, la Centrul de agricultură, la Oficiul de Energie Electrică... La Ferma de Lactate Anu, la Fabrica de Unt Delicios Deosebit de Untos. Domnul Gupta și Domnișoara Jyotsna veniră să-și prezinte condoleanțele. — Vai, Sampathji, cum ai putut să faci așa ceva? — Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
hârtie cu semnificații legate direct de originea lui. Era această poliță de 1000 lei. La poalele muntelui zona părea mai degrabă de câmpie decât de deal și era presărată cu numeroase construcții mici și mari, acareturi obișnuite sau specifice unei mânăstiri, porți, clopotnițe, chilii, arbori singuratici, grajduri, garduri și surse de apă, livezi desenate mai mult schematic decât naturalist. Deasupra fiecărui element se afla o cifră și sub desen o legendă. 1. Sfânta Mănăstire „Izvorul Tămăduirii“ zidită prin anul 1300. Distrusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
legătură are cu mama ta? (Își propusese În cele din urmă să Încheie repede cariera lui provizorie de ghid și să caute un post de profesor. Nu se gândise În mod special la satul proptit sub munte și adunat În jurul mânăstirii ca o turmă de oi În jurul stânii, seara. Alesese, de fapt, numai județul, un județ Îndepărtat, o zonă mai degrabă muntoasă decât de câmpie, o senzație a Îndepărtării de lumea de neexplicat În care trăise până atunci. În timpul uneia dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
un anume Vergu care stătuse cu el În arestul miliției o noapte și venise la Leagănul de copil unde lucram eu să-l ia pe un copil cu numele de Grințu și să-l ducă mamei lui undeva În zona mânăstirii X. Nu a putut să-l ia prima dată pe copil pentru că mama nu mai exista sau nu mai putea fi găsită. Pe urmă acest Vergu a venit din nou cu o soră de-a lui, văduvă, care făcuse acte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ghid, fost pedagog, săruta mâna bătrânei și se Îmbrățișa cu moșul. Nu știuse niciodată cum Îi cheamă.) Deodată soarele străbate prin colierul de ceață al muntelui, raza lui deja roșietică Învăluie Într-o lumină stranie turnul clopotniță și acoperișul bisericii mânăstirii. Grințu se șterge cu mâneca de apa care-i curge pe bărbie și privește fix spre mănăstire. O imagine suficient de diferită de cea din polița de o mie de lei examinează el la o distanță de numai 300 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
care-i curge pe bărbie și privește fix spre mănăstire. O imagine suficient de diferită de cea din polița de o mie de lei examinează el la o distanță de numai 300 de metri. Plan ansamblu pe mănăstire, acareturi, livada mânăstirii și muntele din spatele ei. Punctul cel mai Înalt al delușorului pe care se află livada din spatele mânăstirii pare să fie faimoasa cotă 505. Aparatul Înaintează prin ceața alburie, o Înlătură, survolează zidul dărâmat al mânăstirii, biserica, chiliile vechi, cimitirul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
din polița de o mie de lei examinează el la o distanță de numai 300 de metri. Plan ansamblu pe mănăstire, acareturi, livada mânăstirii și muntele din spatele ei. Punctul cel mai Înalt al delușorului pe care se află livada din spatele mânăstirii pare să fie faimoasa cotă 505. Aparatul Înaintează prin ceața alburie, o Înlătură, survolează zidul dărâmat al mânăstirii, biserica, chiliile vechi, cimitirul de la poala dealului, locul, viran atunci, pe care acum se află livada de nuci și se oprește pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ansamblu pe mănăstire, acareturi, livada mânăstirii și muntele din spatele ei. Punctul cel mai Înalt al delușorului pe care se află livada din spatele mânăstirii pare să fie faimoasa cotă 505. Aparatul Înaintează prin ceața alburie, o Înlătură, survolează zidul dărâmat al mânăstirii, biserica, chiliile vechi, cimitirul de la poala dealului, locul, viran atunci, pe care acum se află livada de nuci și se oprește pe colnicul verde căruia i se spunea, tehnic, cota 505. Ceața revine, e mult mai Întunecată și Înfricoșătoare, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
din nou la fântână să se spele pe mâini și pe față cu apa rămasă În găleata de lemn de pe ghizd. Ceața s-a ridicat inexplicabil de rapid, dar soarele deja a apus dincolo de creasta pietroasă a muntelui. Dealul din spatele mânăstirii pare ceva mai Întunecat acum, iar pe drumul ce-l Înconjură, pentru a ajunge În partea dinspre pădure a satului, o siluetă neagră, probabil a bătrânei, se deplasează cu o oarecare iuțeală. Stropii reci Îi Înviorează lui Grințu fața și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]