3,421 matches
-
de noapte, grămadă în vagoane pentru vite, părinții fără apă, copiii fără lapte, repartizați spre iaduri diferite în urmă, satele rămase pe mâini străine, și pe jalea lătratului de câini, în calea dușmanilor cotrobăind prin case pe când erau stăpânii lor mânați pe calea robilor... Jilava, 1956 Mamă Țară verișoarei mele, Margareta Dumitriu Locuri natale, păstrate-n suflet vii, o nesfârșit de crudă tragedie pe care-mprăștiații tăi copii cu lacrimi și cu sânge-ncep s-o scrie... Moment fatal! Istoria perfidă, la
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
să asculți o singură povață: Când ai pornit, tu să privești în față. mare și necontrolată Poate să fie fatală dintr-o dată, Iar când lovești un parapet sau chiar un pom, Din acea clipă ai sfârșit ca om. Și nu mâna ca un ieșit din minți Căci ai acasă familie, părinți, Mașina este un bolid... Necontrolată, va lovi un zid. Atuncea vei aduce plâns și jale, Iar tu vei poposi în neagra vale. Tu nu vei mai privi cerul albastru Și
Viteza by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83179_a_84504]
-
făcuseră cerc În jurul lui ca să-l apere de gloata care se Îngrămădea. Apoi sosi ambulanța cu sirenele șuierînd furios și Îngrozitor, dar omul era deja mort. Cadavrul a fost ridicat, polițiștii au alungat privitorii Împingîndu-i, lovindu-i, plesnindu-i și mînÎndu-i ca pe o turmă de animale fără minte, pînă ce, În final, se făcuse loc liber În jurul căruciorului distrus. Doi polițiști care căutau să elibereze strada pentru a face loc circulației Întrerupte, au transportat lîngă bordură căruciorul strivit, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
elemente umane aflate În primele rînduri ale escadronului de motoare, care fuseseră martore la accident, refuzau acum, narcotizate de groază, să se „declanșeze“, așa cum se cuvine să facă orice mașină bună. Dar, după o clipă de Încremenire, reintrară În acțiune mînate de biciul unui polițist voinic, care stătea În mijlocul străzii și-și mișca brațul lui puternic Înainte și Înapoi, ca pe un gîrbaci, umplînd aerul cu Înjurături copioase, bolborosite pe sub buza lui groasă, ca de maimuță. Așa Încît lumina verde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și nici un loc spre care să mă Îndrept, purtînd În mine același haos și aceeași neliniște, am luat-o În jos pe scări și am ieșit din strada uriașă, palpitînd de mișcarea furnicarului de atomi ce se Înghesuiau și alergau mînați de dorința de a se arunca Înapoi În propriile lor celule, aceeași care-i Îndemnase să iasă pe stradă În seara aceea. Ne scurgeam, așadar, din noaptea liberă Înapoi În aerul fetid și stătut al metroului, ne Îngrămădeam și ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de ajutor: pînzele erau sfîșiate, vasul găurit, iar rezervele de hrană și apă pe sfîrșite. Într-o noapte, În timpul unei furtuni dezlănțuite În dreptul unuia dintre cele mai periculoase și renumite capuri ale coastei Atlanticului, vasul spaniolului cel chior a fost mînat spre țărm și aproape sfărîmat. Printr-o adevărată minune a reușit să se strecoare printr-o strîmtoare, iar la ivirea zorilor s-a trezit plutind liniștit Într-un canal larg, cu apă sidefiu-cenușie. CÎnd se lumină bine, descoperi un șir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
bătălia grăbită, Încîlcită și totuși organizată a muncii. Caii vînjoși, de culoarea fierului, Înhămați cîte patru sau șase, trudeau În praful gros, albicios, al drumului, Însoțiți de zăngănitul de lanțuri și hamuri și de strigătele aspre ale Însoțitorilor. Aceștia Îi mînau spre rîul care curgea În apropiere, pe lîngă șine, pentru a-i duce la adăpost; iar În lumina primelor raze se vedeau elefanții care se bălăceau În rîul bine cunoscut și caii cei mari care se apropiau Încet și atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
tensionat de la o lovitură la alta; or, dimpotrivă, îmbrățișînd apa fără efort într-un ritm elastic, natural, cînd barca însăși vroia să înainteze și era împinsă încă puțin de valuri. Echipajele de doi ori doi care păreau, adesea, a fi mînate cu mai mare greutate înainte, decît înapoi. Și, desigur, dublu fără cîrmaci, precum o libelulă printre ambarcațiuni, uneori nesigur în mișcările sale, dar întotdeauna plin de grație, cu vîsle care păreau prea lungi pentru linia lui suplă. Am ajuns să
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
În mod natural ceilalți, toți ceilalți, se află din pură greșală rătăciți pe pământul dezbaterilor publice, ei sunt, în raport cu existența vedetei politologice, niște oarecare, ei pot fi naivi ludici, dar sunt, de regulă, gunoaie, rătăciți, proștii de serviciu. Ceea ce îi mână pe ei în luptă, înainte de toate, este faptul că anonimi fiind, nu mai vor să fie așa ceva. Vă spun cum este și cu treaba asta cu ieșirea din anonimat, cu dorința secretă de a ieși din pârdalnicul anonimat al provincialului
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
emisiuni televizate insuportabile cu aer de mahala din Bolintin. Cel mai importnat fenomen socio-politic al momentului este nesimțirea candidaților de a se prezenta în fața alegătorilor, nerușinarea de a-l lua pe elector martor la scandalurile de doi bani care îi mână la lupte pe care nimeni nu mai are interesul și răbdarea să le urmărească. Toți tinerii cu care am vorbit, toți oamenii pe care îi știu de la începuturile drumului nostru spre democrație dau scârbiți din mână și declară că nu
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
se refacă unitatea dreptei politice atunci când proprietatea este asaltată de jefuitorii acesteia proveniți din securitate și foștii nomenclaturiști. Stau și mă întreb nedumerit ce anume poate să-i unească pe liberali de pesediști. Ce spaime și ce rațiuni ascunse îi mână alături de dușmanii proprietății. Cei care au votat cum au votat referitor la casele naționalizate doresc să intre în proprietatea a ceva ce nu este al lor. Ce altceva fac hoții? Apărarea proprietății înscrisă în Constituție și în toate Convențiile privind
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
sută cincizeci de lire pe an. „Nu mă pricep la artă, domnule Peel“, i-am zis. „Nu pot să apreciez lucrările fiului meu. Totuși, bag mîna în foc pentru sinceritatea lui și accept părerea dumneavoastră de specialist, dacă dumneavoastră băgați mîna în foc pentru priceperea lui. Dar spuneți-mi un singur lucru: ce perspective are după ce va termina cei patru ani de școală?“ „Ei“, a dat el din colț în colț, apoi mi-a spus că pentru cineva cu talentul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
flagrantă a oricăror proceduri normale și democratice. Sînt sigur că provostul nostru nu o să apuce pe o cale greșită datorită ieremiadelor oaspetelui nostru și discursului sforăitor al fratelui Grant. încă o dată îi vedem pe extremiștii de stînga și dreapta dîndu-și mîna într-o alianță spurcată împotriva a tot ce e cu adevărat stabil în... — Va curge sînge, spuse o voce tare și monotonă din spatele coloanei. Regret, dar nu văd altă cale. — Al cui sînge va trebui să curgă, Scougal? întrebă Ritchie-Smollet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nici orașe. Singurul semn de om este acolo unde marginea vestică a globului se rostogolește în umbra nopții. Se zăresc cîteva luciri depărtate pe acea curbă întunecată, focurile vînătorilor din poienile pădurilor, ale pescarilor la gurile rîurilor, ale celor care mînă cirezile fără țintă și ale plantatorilor aflați pe solul subțire dintre deșert și junglă, căci sîntem prea puțini pentru a lua în posesie pămîntul bun al copacilor. Micile democrații tribale s-au răspîndit în toată lumea, dar avem mai mică influență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
liniștitoare, spuse Powys. — Ca și cum am fi din nou la școală. Dar nu toți oamenii triburilor sînt adoratori servili ai bogăției [zise Monboddo]. Mulți sînt stăpîniți de propriile priceperi și lăcomii. Lorzii primelor orașe poate au căzut în fața nomazilor care-și mînau primele care cu roți. Dar n-are importanță! Noii stăpîni ai grînelor poate că le păstrează cu ajutorul celor isteți care conduc pămîntul și timpul cu măsuri de lungime și calendare, și pot număra și taxa ce fac alții. Marile culturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dar pline de o fecundă integrare în miezul peliculei, pierdut printre cărările stufului acum de culoarea turcoazei, dacă se întâmpla să plouă, trăgeam barca la mal și, răsturnând-o, mă adăposteam în aburii lăuntrici, pe când, deasupra, cerul bubuia. La întoarcere, mânam totdeauna în direcția soarelui imens și roșu, spre capătul digului, unde mă aștepta silueta de cristal a Zenobiei. „Eram îngrijorată“, îmi spunea ea, „îmi era frică să nu ți se fi întâmplat ceva; când suntem amândoi, n-am grijă, atunci
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
frecventez un mare stadion sportiv unde mă instalam cu o oră înainte de sosirea primilor oameni ca să-l văd cum se umple pe când oamenii, convinși că-și ocupă fiecare locul ales de sine însuși, ignorând cumplita lege a umplerii care îi mâna după cerințele ei, se înecau în tristele ape cuantice ale ansamblului. Cu timpul, exercițiile acestea m-au plictisit; de altfel, în asemenea lucruri, exagerările și practicile de forță nu m-au tentat, vă rog să rețineți, decât în momentele de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
picioarele. Mergea pe jos, desculț, lângă căruță. Mireasa susținea că acum, dacă e nevasta Lui, trebuie neapărat să-i cumpere o păpușă. „Ce-ți mai trebuie păpușă când ai câtămai păpușoiul lângă tine ?“, a glumit unul din verii-martori, cel care mâna căruța. Irina s-a repezit din nou la undiță, a scos un peștișor și l-a vârât în buzunarul fără fund al redingotei. După aceea nu s-a mai așezat. Se întristase, brusc. „S-a prăpădit acum două săptămâni“, a
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
îl cunoșteam, n-aveam pic de încredere în el. Apoi au năvălit oile, turme întregi. Cât vedeam cu ochii părea că pulberea pământului tresare, zvâcnește și behăie. O avalanșă tremurătoare aluneca pe mii de piciorușe. Turmele n-aveau câini, le mânau cu strigăte niște păstori-militari, goi până la brâu și smoliți de soare, îmbrăcați în pantaloni de pânză gălbuie și aspră, târându-și anevoie bocancii prăfuiți, păstorii-militari mergeau strigând și învârtind în aer toiegele, ca pe niște baghete uriașe. Fiecare dintre ei
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ciudate sunete pe care le-am auzit vreodată. Simțeam totuși în ele un fel de sfială : se vedea bine că oile nu erau ale lor, ci ale Marelui Stăpân neiertător și invizibil, căruia nu se putea să-i scape nimic. Mânați și ei, aici, prin arșița dușmănoasă a câmpiei, păstorii-militari mergeau ca în delir, cu frunțile spre cer, fluierând, țipând, chiuind, gemând, mieunând, icnind, lătrând. Mergeau cu ochii în sus, halucinați, imitând păsările și vântul și frunzele. Puțin le păsa de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
deveni vagă, ca un vis. Deodată, însă, mesajul își croi încă o dată drum, undeva, la periferia conștiinței lui Ixtl. Trupul lui vlăguit se simți scuturat de un fior. Cele patru brațe i se întinseră, iar cele patru picioare îi zvâcniră, mânate de o forță oarbă. Era doar o reacție musculară. Privirea lui năucă și împrăștiată se însufleți brusc. Cu un efort extraordinar, își concentra toate energiile în direcția de unde veneau semnalele. Dar chiar în timp ce făcea acest efort, punctul de unde porneau semnalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
cel dintâi. Dar cum nu existau la bord decât patruzeci și unu de tunuri, o astfel de măsură era exclusă. - A mai răpit vreun om? întrebă Grosvenor dând din cap. - Nu. Ca și ceilalți, Grosvenor se întreba ce motiv îl mâna pe monstru să răpească oameni vii. O explicație putea fi împrejurarea că, potrivit teoriei lui Korita, monstrul era preocupat de grijă de a se reproduce. Grosvenor întrevedea, îngrozit, posibilitatea unui adevărat masacru. - Eu, unul, sunt sigur că se va întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
îl uimea acum din cale-afară. Pierduse un timp prețios. Dar, pentru a putea ucide, avea nevoie de o armă nimicitoare. Fără să stea mult pe gânduri, se îndreptă spre laboratorul cel mai apropiat. Ajuns acolo, se puse numaidecât pe treabă, mânat de o neliniște pe care n-o mai încercase până atunci. În timp ce trupul și fața îi erau aplecate peste utilaj, tălpile lui sensibile înregistrară o schimbare bruscă a vibrațiilor din interiorul navei Se opri din lucru și rămase la pândă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Subțiindu-se și lungindu-se într-o anumită direcție, va porni pe urmele navei, oriîncotro s-ar îndrepta aceasta. Va începe astfel o luptă deznădăjduită pentru supraviețuire, sărind din galaxie în galaxie, întinzându-se tot mai departe în noaptea nemărginită. Mânat de o singură speranță - că va putea să acopere cu păduri suprafața planetelor, și de un singur gând - ca spațiul nu avea limite. Pentru oameni era totuna dacă lucrau pe lumină sau pe întuneric. Nava se așezase pe o întinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
permite (să facă ceva); a-i permite situația, împrejurările (să facă ceva); - una la mână se spune pentru a marca primul element al unei enumerări; - a fi mâna dreaptă a cuiva: a fi omul de încredere al cuiva. - a cere mâna cuiva: a cere în căsătorie; - sărut-mâna (sau mâinile): formulă de salut adresată femeilor, părinților, preoților, persoanelor mai în vârstă etc. - (a făcut-o) cu mâna lui (sau a mea, ta etc.) sau cu mâinile lor (ori noastre, voastre etc.): a
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]