22,583 matches
-
viață! La ora prânzului, toată lumea se așeza la masă. În străchini de lut, se punea borșul rece, se spărgea o ceapă În ștergarul de cânepă și se mânca cu mâmăliga care se tăia felii cu o ață mai groasă. Nicio mâncare pregătită și servită la restaurant nu se putea compara cu acest festin, cu aceste bucate servite În mijlocul naturii. Aveau ceva din vigoarea câmpului și din măreția universului. După ce se mânca și felul doi, fiecare avea voie să se odihnească o
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
problema cea mare! Tabloul principal se afla pe holul blocului și Într-o stare deplorabilă. Singurul electrician care locuia În I-A.S. era În stare de ebrietate, În marea majoritate a timpului. Ca urmare, se Întâmpla frecvent să rămân cu mâncarea neterminată , dar și pe Întuneric până a doua zi. Visam coșmarul vieții mele cu ochii deschiși. Iernile erau cele mai de temut. Aveam câte o sobă de teracotă În fiecare cameră, dar lemnele erau date cu măsură, câte un braț
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
soției au trecut déjà doi ani. Aproape incredibil. Viața mea era plină de iubire, dar și de teamă. Eram mereu Între două drumuri: acasă la mine și acasă la el. Erau atâtea lucruri de făcut, după o zi de muncă: mâncare, curățenie, spălat rufe etc. Stabilisem de comun acord ca timp de doi ani să ne ducem existența separat ( dar nu separați...) ( adică , fiecare să rămână la casa lui). Așa am și făcut. Nu era deloc simplu. Într-o frumoasă duminică
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
În gospodărie și trebuie să respecte programul stabilit. Mai sunt și excepții, uneori. Sunt de acord cu aceste condiții. Aș vrea să vin miercuri până În prânz. Prietenul meu a venit cu mașina până la Pașcani, ajutându-mă cu bagajele și cu mâncarea de rezervă. Drumul a fost destul de liniștit, deoarece nu se circula intens la acea oră. După ce am oprit la o benzinărie unde s-a alimentat, am plecat mai departe spre Probota. Mănăstirea Probota, după denumirea veche, Mănăstirea Pobrata, este o
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
află o altă alee cu trandafiri. În partea dreaptă, la ieșirea din lăcaș, era amenajat un spațui verde, cu iarbă proaspăt cosită, unde erau așezate două mese din lemn, și scaune de forma unor băncuțe. Pentru prima zi, Îmi luasem mâncare de acasă. Am adus sacoșele din mașină, le-am așezat pe una din mese și am pregătit un prânz rece: șnițele, șuncă presată, crenvurști, brânză, cârnăciori subțiri, măsline, pulpe de pui, roșii, ardei gras, danone cremoso .... Sigur, n-am putut
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
să se culce, s-au înțeles pentru a doua zi; băiatul trebuia să plece la ora șase dimineața la tăiat păpușoiii, iar maică-sa să vină puțin mai târziu, după ce le mai așează pe cele de acasă și gătește ceva mâncare. A doua zi, Mihail s-a sculat și, la ora șase, a început lucrul așa cum s-au înțeles. S-a făcut ora când trebuia să vină și maică-sa, însă ea nu venea. El s-a gândit că mai întârzie
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Nu avea nici el habar de unde și cum. Ne liniștisem și ne culcasem pentru a ne odihni, căci până se făcea de ziuă mai era puțin. Dimineața, ne-am trezit și cât eu pregăteam micul dejun, soțul ieșise să dea mâncare la păsări, capre și oi. Când termină, intră la bucătărie și mă întrebă: - Când ai închis aseară ușa la păsări, te-ai uitat dacă erau toate? - Da, am răspuns eu, de ce întrebi? - Și gânsacul cel mai mare era? L-ai
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ogradă, fără ca să-i spun mamei, pornind în căutarea aventurilor. Îmi vizitam buneii, moșii și mătușele, nașii de botez, prietenele și neprietenele, dintr-un capăt al satului, până în celălalt. Când ajungeam acasă flămândă, mama mă certa, sărmana, zicea că nici mâncare nu merit, dar îi trecea repede. Îmi dădea ceva de mâncare și mă cerceta pe unde am fost și ce am mai văzut, ce a mai zis cutare sau cutare. Ea, din cauza bolii, nu se putea duce mai departe de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
vizitam buneii, moșii și mătușele, nașii de botez, prietenele și neprietenele, dintr-un capăt al satului, până în celălalt. Când ajungeam acasă flămândă, mama mă certa, sărmana, zicea că nici mâncare nu merit, dar îi trecea repede. Îmi dădea ceva de mâncare și mă cerceta pe unde am fost și ce am mai văzut, ce a mai zis cutare sau cutare. Ea, din cauza bolii, nu se putea duce mai departe de poartă, iar eu eram un fel de radio pentru ea. Eu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și chiar de vin, moș Grigore nu le dă voie să o vadă sau să-i dea ceva și ei se tem de el. Chiar și mătușa Ileana se teme de el și nici ea nu-i dă nimic de mâncare sau apă. Ne-am hotărât cu Maria să riscăm și să mergem la baba Ioana să-i ducem pâine și apă. Luasem o cană de un litru plină cu apă rece. O întrebasem dacă era singură, că nu era nimeni
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
se mai considera mică, avea nouă ani, era mare. Iată, surioarele ei, care aveau șapte, cinci și trei ani, acestea erau mici, ea, însă, nu. Era mamei de mult ajutor; mătura prin casă, spăla vesela, avea grijă să le dea mâncare surioarelor mai mici, când mama nu era acasă, să le spele, să le schimbe. Avea grijă de păsări ...multe făcea la vârsta ei. Mama ei era foarte mulțumită de ea și deseori o lăuda și la alții. Fugi repede la
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
spre casă pe acea cărare unde doar picior de om mai umbla, priveau din deal la căsuța lor, pe care via o acoperea de tot, lăsând să i se vadă numai acoperișul. Se opri la cuptorașul din lut, unde găteau mâncarea cu gustul căreia nu l-a mai simțit nicăieri în altă parte... Aici, la cuptoraș, îl găsea mereu pe taică-său, el era bucătarul familiei de toată viața. Mereu avea o pată de funigine pe față... Când îi ziceau să
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Când ajungea seara și trebuia să-și hrănească copilașii, se gândea mereu ce să le mai gătească. Avea câteva găini. Când se adunau ceva ouă, le zicea copiilor: - Astăzi vom mânca scrobușor cu apă bună! Scrobul era un fel de mâncare pregătită din ouă bătute (uneori amestecate cu brânză, jumări, ceapă, mărar) și coapte la foc mic. Această mamă inventase încă un fel de scrob: bătea ouăle bine, bătea și ceva făină de grâu cu apă „bună”, care era adusă anume
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
spre casă pe acea cărare unde doar picior de om mai umbla, priveau din deal la căsuța lor, pe care via o acoperea de tot, lăsând să i se vadă numai acoperișul. Se opri la cuptorașul din lut, unde găteau mâncarea cu gustul căreia nu l-a mai simțit nicăieri în altă parte... Aici, la cuptoraș, îl găsea mereu pe taică-său, el era bucătarul familiei de toată viața. Mereu avea o pată de funigine pe față... Când îi ziceau să
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
în schimbare cu care nu țin pasul și le pare străină, de vise la care au renunțat, de greutăți și de singurătate, de veșnica grijă a zilei de mâine care te face să nu gândești mai departe de blidul de mâncare de pe masă, dar și despre prietenie, întrajutorare, voie bună, feminitate, proiecte și speranțe pentru o viață mai bună. Grupul s-a schimbat și el în timp - unele femei s-au retras, altele noi au venit -, dar nucleul a rămas constant
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
toți bojocii, copiii străzii s-au adunat împrejurul ei, iar oamenii prezenți acolo au început să strige la polițai: "Coboară dracului de acolo". De atunci Zinzin locuiește "în copac", așa spun cei din urbea ei, copiii străzii îi duc de mâncare, îi țin companie și o ocrotesc când are crize de panică. Din când în când, Zinzin se uită înspăimântată sub ea, începe să urce tot mai sus și țipă că vin viiturile, țipă într-una. Atunci i se întunecă privirile
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
maică-ta". A doua zi au făcut pâine în cuptor, șase pâini mari, aluatul se frământa greu, ba au mai spălat și hainele. Apă, lemne, iar apă, iar lemne, hainele grele din pânză de cânepă îi rupeau spatele. Porci, găini, mâncare, curățenie. Opt suflete în casă. La prânz a pornit cu fratele ei să ducă rufele la râu, să le limpezească. Amețea, o durea îngrozitor capul. Se va odihni pe urmă. Fratele ei a prins de rude aproape de ciubăr, să-i
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
există cerșetori. În gări, în parcuri, pe plajele oceanului. Pensionarii australieni formează echipe de voluntari care lucrează pe lângă organizații neguvernamentale care îi asistă pe cei aflați în dificultate. Mașinile acestor organizații, amenajate cu spații frigorifice, adună la sfârșitul fiecărei zile, mâncare de la cele mai mari restaurante ale marilor metropole australiene și o împart în parcuri, pe plaje, în locuri cunoscute "boschetarilor". Aceștia provin în marea lor majoritate dintre aborigeni, dintre emigranții neintegrați social sau dintre persoanele cu handicap. Există o mare
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Just moment, please". "It's OK". Intrăm într-o pensiune. Bucătarii se mișcă nestingheriți în spațiul deschis, preparând tot felul de specialități. Miroase bine, pensiunea are și o terasă, dar mai întâi mergem să vizităm vitrina în care sunt expuse mâncărurile și prăjiturile. O rog pe Kati să aleagă ea, dar refuză încăpățânată. Din atâtea feluri, aleg pui la rotisor cu garnitură de crudități. Puiul arată bine rumenit, sunt flămândă, am poftă de ceva consistent. În așteptarea mâncării, vizităm colecția de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
care sunt expuse mâncărurile și prăjiturile. O rog pe Kati să aleagă ea, dar refuză încăpățânată. Din atâtea feluri, aleg pui la rotisor cu garnitură de crudități. Puiul arată bine rumenit, sunt flămândă, am poftă de ceva consistent. În așteptarea mâncării, vizităm colecția de papagali. La marginea terasei se află un șir de cuști. În fiecare cușcă, câte doi, trei papagali. Marea lor majoritate sunt galbeni și albaștri. Un fel de invazie de galben și de albastru. Kati râde și-mi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
bărbatul ei se înfățișase în puterea nopții, mort de beat, la ușa socrilor. "Crești copiii să-i dai după fitecine!" I se face rușine, rușine de rușinea bărbatului, dar nu îndrăznește să spună un cuvânt, poate i s-a terminat mâncarea, poate nu-i place singur... își spune în sinea ei. Se uită la ea, cumva dintr-o parte și cumva de sus, zâmbește în felul lui inegalabil, i se face inima cât un purice când îl vede atât de neajutorat
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în poală. La patru fără un sfert se ridică din pat, are gust de cenușă în gură, se duce în bucătărie, se spală pe dinți, se îmbracă în fugă, mama ei stă lipită de perete, cu un pachet, probabil cu mâncare, se enervează, își dă seama că își descarcă nervii pe biata femeie, îi atinge ușor obrazul, parcă ar atinge o hârtie uscată, trebuie să ajungă în oraș, să-l traverseze pentru a-și lua lucrarea de diplomă, să facă un
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
într-un suflet în garsoniera în care locuiesc de când s-a măritat, deschide ușa și vrea să răsufle ușurată, dar încremenește când vede mizeria din încăpere. Peste tot mucuri de țigară, miroase a cârciumă, în bucătărie vase nespălate, resturi de mâncare în putrefacție, în dormitor haine murdare cu haine curate de-a valma, cărți împrăștiate, scrisorile ei răvășite peste tot. Își duce mâna la cap, i se aprind creierii, îi explodează inima, i se oprește respirația... Vrea să urle, dar pășește
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Spania, că la un moment dat ar fi vrut să candideze la posturile de conducere ale organizației. Pe mine mă ia cu frisoane când mă gândesc că sunt în casa unui legionar, și nu unul oarecare, că-mi dă de mâncare în loc să mă împuște, și că poate să se comporte ca un om normal, și nu ca unul care are mitralieră în spate. Aceasta era imaginea despre legionari furnizată de ideologia comunistă. Silvia mi-l descrisese ca pe un bărbat cu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
foarte ferme, ciudat în comportament, de o sexualitate exacerbată, foarte rafinat în gusturi, cu nostalgii regaliste, zicea că în prima perioadă a căsniciei lor cina ținea de la ora cinci după-masă până la unsprezece noaptea, cu lumânări, cu vin de soi și mâncăruri alese. Acest lucru mi-a fost confirmat în această seară, când am fost așteptate cu o cină regală. Dar restul nu era nicăieri. Bătrânelul de lângă mine părea extrem de blajin, chiar vulnerabil, nu găseam nicio încrâncenare legionară, nu a pomenit de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]