3,499 matches
-
morții. Tabăra lui Hideyoshi pierduse peste două sute cincizeci de oameni, în vreme ce victimele din armatele lui Ieyasu și Nobuo numărau cinci sute nouăzeci de morți și alte câteva sute de răniți. — Această mare victorie nu e un motiv de a ne mândri peste măsură, avertiză un general. Clanul Ikeda nu era decât o ramură a armatei lui Hideyoshi, dar am luat toate forțele noastre de pe Muntele Komaki și le-am folosit aici. În același timp, ar fi fatal pentru aliații noștri dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Profesorului însă nu-i lipsesc tovărășiile. „Îmi place muzica clasică, tot ceea ce este frumos, citesc și lucrez la o autobiografie. Eu am lumea cărților, a amintirilor, iar aici, acasă, am un colț de rai”, a mărturisit bătrânul profesor, care se mândrește cu pomii înfloriți din curte, pentru că i-a sădit exact în anul când a ieșit la pensie. Nu regretă nimic din ceea ce a trăit, deși afirmă că a făcut război și pentru alții și că au fost clipe în viață
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
revină-n viața lor. Deocamdată, ea, Richard și Soleil a lor trăiau o viață frumoasă. Nu-i lega doar o verighetă și un jurământ. Îi lega o IUBIRE adevărată, o pasiune unic. Aveau o influență covârșitoare unul asupra celuilalt. Erau mândri de familia lor. Anii s-au scurs în liniște, departe de freamătul marilor orașe. Lotti mai avea o senzație copleșitoare de teamă și confuzie. Uneori se trezea noaptea din somn cu bătăi de inimă și șuvoaie de lacrimi pe obraz
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
cuvinte portretul unui stareț al mănăstirii, care ne face cinste și ne dă curaj să fim monahi ai acestei distinse chinovii. Unul dintre ucenicii lui este părintele arhimandrit Nicodim, starețul de la Hadâmbu. Este ucenicul cu care părintele Mitrofan s-a mândrit cât a trăit, deoarece l-a ascultat în tot ceea ce a făcut la această reînființată mănăstire. În anii de păstorire a arhimandritului Mitrofan Băltuță, la Mănăstirea Cetățuia a viețuit discret și smerit un mare duhovnic al Iașului și al Moldovei
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
până în ultima clipă a vieții s-a rugat, a slujit și a muncit cu dăruire pentru Dumnezeu și pentru semeni. A spovedit mulți credincioși și mulți dintre ei i-au devenit ucenici. Cel mai de seamă cu care s-a mândrit mereu este arhimandritul Iustin, starețul Mănăstirii Bogdana din Rădăuți. Când stătea de vorbă cu noi sau cu credincioșii care veneau la sfinția sa, le dădea multe exemple de urmat din pateric, din scrierile Filocaliei, iar ceea ce m-a impresionat pe mine
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
București, se vânturau fătuci cu microfoane în mâini și cu bujori roșii ca focul în obraji, care puneau întrebări cu mult schepsis de genul: Ce înseamnă pentru dumneavoastră ziua de 1 Decembrie?", "Vă iubiți țara?", "De ce vă iubiți țara?", Vă mândriți că sunteți român?", de-ți venea să le iei la palme, la modul cel mai democratic, recomandat călduros de marele om de stat Băsescu, în relația cu presa, bineînțeles. Dar poporul, poporul care înseamnă talpa, dacă nu opinca țării, cum
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
lui încăpățânate, fixe pe axa știută, pe de alta amanta cu frunza de renume mondial, care bate capricioasă din picior, la orice scădere în intensitate a pupincurismului de partid. Fără să învețe ceva din ridicolul trecutului, Traian și Elena pășesc mândri înainte. Peste noapt,e inventează ministere, sărbători și ocazii, iar ea îl răsplătește calină cu devotament, cu iluzii și cu ceva ce nu pot scrie acum în acest jurnal. L-au luat fiecare de câte o mânuță pe micuțul Boc
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
carte a noastră să stăpânească... și să strângă poama viei de la Copou, pe care le-a dat-o Parasca,... pentru sufletul ei și al părinților ei”. Cum văd eu, ai cam început să prinzi dedesubturile hrisoavelor domnești. Nu mă pot mândri cu acest lucru și nici n-aș face-o. Să nu te aștepți la laude din partea mea pentru modestia ta, fiindcă un om cu frica lui Dumnezeu nu trebuie să fie trufaș. Intrăm în curtea mănăstirii și căutăm un loc
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
de două filtre, dar acum aveam invitații. Și-am intrat. încercam să nu arătăm prea copleșite. Camera în stil art deco era superbă! Priveliștea era magnifică! Iar băutură se găsea în cantități uriașe! La câteva secunde după ce descinseserăm, râzând și mândrindu-ne cu succesul nostru, Brigit a înghețat și m-a înșfăcat de braț. — Ia uite, mi-a șuierat ea, Băieții din Mașina timpului! M-am uitat și în masa de plete și de țoale marca Levi, i-am reperat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Ce ciudat! Când aveam nouă ani, voiam să mă fac călugăriță, mi-au scăpat cuvintele înainte să le mai pot opri. Imediat mi-a părut rău că spusesem ce spusesem. în fond, asta nu era o chestie cu care mă mândream. Din contră! Era o treabă pe care-o păstram bine ascunsă și îmi doream să nici nu se fi întâmplat. Serios? m-a întrebat Luke cu un zâmbet larg, amuzat. Nu e super-haios? Și eu care credeam că sunt singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
întinde-te în grădină, bronzează-te, asta-i viața adevărată, fetițo! — Dar... —Și ce-ai face? Tu nu știi ce vrei să faci cu viața ta, a zis Nola, de parcă treaba asta ar fi fost ceva cu care să te mândrești. într-un final, ai să-ți dai seama. Oricum, nu iei ajutor de șomaj? Am clătinat din cap. —Ei, vezi! mi-a cântat ea. Ai destui bani ca să supraviețuiești. Imaginează-ți că asta e o perioadă de convalescență, ca atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de cameristă, cu jumătate de normă, la un hotel micuț din zonă. Banii erau așa de puțini încât probabil că mi-ar fi fost mai bine dacă i-aș fi plătit eu pe ei. Dar eram încântată de mine. Mă mândream cu faptul că ajungeam la lucru la timp, că munceam din greu și că nu mai furam banii pe care-i găseam zăcând pe covor. Așa cum făceam înainte. Majoritatea angajaților erau fete de școală, care-și suplimentau banii de buzunar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în fiecare zi, milioane de angajați. Ar trebui să fiu în stare să suport treaba asta. Numai că eu nu eram obișnuită - asta era tot. Toată viața fusesem protejată. Fusesem răsfățată. „Tu fă tot ce poți, iar noi o să fim mândri de tine“, îmi spuseseră întotdeauna părinții mei. Luam nota zece pentru efort. Jackson operase pe baza aceluiași principiu. știam că toți avuseseră cele mai bune intenții, dar tratamentul ăsta mă transformase într-o plângăcioasă cu obrazul subțire. Acum, însă, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
care-l înșfăcase de la cvartetul de jazz care cânta în colț. — Vă rog! Oameni buni! Încăperea s-a cufundat în tăcere. Toți ochii erau ațintiți asupra ei. — Evident, asta este o seară foarte mare pentru Grant Books. Cu toții suntem foarte mândri de succesul și de talentul lui Luke Mayville. Așa cum unii dintre voi știu - a spus ea, lăsând ochii în jos cu falsă modestie - eu am jucat un rol important în descoperirea acestui talent. Ca publicist, ai o mare satisfacție atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
care fusese atât de insuportabilă pe timpul vieții, susținea - moartă - greutatea unei clădiri de ciment cu mai multe etaje. Pe lângă asta, descoperirea femeii ar deveni astfel o posibilitate extrem de îndepărtată, iar identificarea trupului se excludea de la sine. Nici măcar Eva, care se mândrea cu constituția ei puternică și cu voința ei și mai puternică, n-ar fi putut să-și păstreze identitatea pe fundul unui puț săpat pentru un pilon de susținere. Dificultatea principală era să o convingă să coboare în groapă. Somniferele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
cineva cu o conștiință socială mai dezvoltată, sunt specializate pe meserii, cu excepția unei ore, a unei ore obligatorii de Studii Liberale. Acum, problema cu Studiile Liberale este că nimeni nu știe ce înseamnă. — Studiile Liberale, interveni doamna Chatterway, care se mândrea că era o apărătoare a educației moderne, rol în care contribuise substanțial la creșterea ratei analfabetismului în câteva școli primare care fuseseră bune înainte de a lua contact cu ea, Studiile Liberale le oferă adolescenților cu carențe în plan social o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
cârtiță? Wilt, mă dezguști! zise inspectorul și părăsi încăperea. Wilt se ridică și se plimbă încolo și-ncoace prin încăpere. Obosise de atâta stat jos. Pe de altă parte, era mulțumit de performanța sa. Se depășise pe sine și se mândrea cu faptul că reacționa atât de bine la ceea ce majoritatea oamenilor ar considera un necaz îngrozitor. Dar pentru Wilt situația însemna altceva: o provocare, prima provocare veritabilă de care avea parte după multă vreme. Instalatorii de gaz și tencuitorii îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
perfect sincronizate, iar mărturisirea lui din final constituise un amestec simpatic de înfumurare și relatare concretă. Atunci când povestise detaliile crimei, fusese de o precizie de gheață, iar când descrisese felul în care scăpase de cadavre, păruse un artist care se mândrește cu opera lui. Din când în când, când ajungea la un pasaj dificil, schimba brusc direcția discuției, devenind de o aroganță de maniac, în același timp înfumurată și înfricoșată, și afirma „N-o să fii niciodată în stare s-o dovedești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
a luat o hotărâre, să încerci să o întorci din drum e ca și cum ai vrea să răstorni un bloc împingându-l cu umărul. În mod surprinzător, David a fost de partea mea, dar cred că o bucățică din el se mândrea atât de mult cu faptul că Lucy se poartă ca un om mare, încât nu a fost nici prea categoric, nici prea convingător. Oricum, nu avea nici o legătură cu el. Legătura era cu mine. Cu mine și cu ea. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
OK, hai să Încep să număr, din nou. Trei sute cincizeci și... șase. Trei sute și... O, Doamne. O, Doamne. Nu. Te rog. Avionul se zguduie iar. Ne prăbușim. N-am făcut niciodată vreun lucru cu care părinții mei să se poată mândri. Cuvintele Îmi ies de pe buze Înainte de a le putea opri. Niciodată. — Sunt sigur că nu e adevărat, spune tipul amabil. — Ba e adevărat. Da, poate că odinioară erau mândri de mine. Dar pe urmă verișoara mea Kerry s-a mutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
făcut niciodată vreun lucru cu care părinții mei să se poată mândri. Cuvintele Îmi ies de pe buze Înainte de a le putea opri. Niciodată. — Sunt sigur că nu e adevărat, spune tipul amabil. — Ba e adevărat. Da, poate că odinioară erau mândri de mine. Dar pe urmă verișoara mea Kerry s-a mutat la noi și, brusc, parcă nu m-au mai putut vedea În ochi. Numai pe ea o vedeau. Avea paisprezece ani când a venit la noi, și eu aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cu cafea... prăjiturele cu lămâie... cu ciocolată... — Mulțumim ! Îl Întrerupe mama. Vă mulțumim foarte mult. Cred că de aici ne descurcăm. Chelnerul dispare iar și mama mă privește lung. Emma, ce vrem noi să-ți spunem este că... suntem foarte mândri de tine. O, Doamne. O, Doamne. Cred că-mi vine să plâng. — Aha, reușesc să Îngaim. — Și... Începe tata. Adică, noi amândoi, mama ta și cu mine... Își drege glasul. Întotdeauna te-am... și Întotdeauna te vom... amândoi... Se oprește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
acelei scrisori trimise cu ceva timp în urmă. Ei bine, ilustrul Laz-Ahmed Pașa înghițise pe nemestecate mica lui minciunică. Negocierile se încheiaseră, părțile fiind de acord asupra condițiilor finale ale tratatului și stabilind deja data semnării acestuia. Așadar, se putea mândri că înșfăcase o bucățică bună din Moldova și chiar o bucățică din Dunăre. Ospătarul reveni și îi așeză dinainte păstrăvii aburinzi, cu aripioarele crocante, exact așa cum și-i dorea. Generalul aspiră pe îndelete, etalând voluptatea unui rafinat gurmand. Nările lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
al vieții de familie, după armonia relațiilor de zi cu zi; îi era dor de grădina, caii, păunii, câinii și șoimii lui sau de cafeaua băută în pavilionul ridicat chiar deasupra apelor Dâmboviței și, bineînțeles, de hanul lui. Prințul se mândrea cu acel „palat de lemn”, un han deschis, primitor, construit după stilul tradițional al locului, cu prispe, foișoare, stâlpi sculptați și arcade din broderii în lemn. Deși participase la multe evenimente politice din Imperiul Otoman și din țara Românească, viața prințului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
șef, care stătea așezat pe un scaun de nuiele pe verandă, anticipând bucuros sosirea ziarului, iar cana de ceai pe care tocmai și-o turnase scotea aburi delicați și aromați în fața sa. Ei bine, omul acesta care distribuia ziarele se mândrea într-o oarecare măsură cu ținta sa perfectă și, văzându-l pe medic așezat liniștit pe verandă, încercă să-i arunce ziarul direct la picioare. Se lansă ca o rachetă, despicând aerul și aterizând cu o bufnitură în tava de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]