2,918 matches
-
veni în altă zi, atunci când Mitropolia era aproape pustie, dar se spune că moaștele sunt mai puternice în zi de sărbătoare. Și e bine să aștepți la rând, semn de smerenie. Nimic nu se obține de-a gata. Ceea ce ne mântuie e al nostru, ceea ce mă bântuie e numai al meu. — Pe mine nu mă bântuie decât frica, cugetă Ologu. Mi-e frică de polițiști, că mă pun să spăl pe jos la secție. Nu de șmotru mi-e frică, da
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
baia aceasta (separă) de tirania diavolului. Aceea ucidea în (valurile) ei pe dușman, în această (baie) este ucisă dușmănia noastră, cea către Dumnezeu. Din aceea, poporul (Israel) a ieșit nevătămat; din apa (Botezului) noi ne ridicăm ca înviați din morți, mântuiți prin harul celui care ne-a chemat. Cât despre nor, el era o umbră a darului Duhului, (dar) care stinge flacăra patimilor, prin omorârea mădularelor”. (Despre Sfântul Duh, 14, traducere, introducere, indici și note de Preot Prof. Dr. Constantin Cornițescu
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
sa. Dumnezeu I-a spus lui Noe: „Intră în corabie, tu și toată casa ta ...” (Fac. 7, 1). Sfântul Apostol Petru, în prima sa epistolă, referindu-se la cele întâmplate cu Noe și familia sa, scrie: „puține suflete ... s-au mântuit prin apă. Iar această mântuire prin apă închipuia botezul, care vă mântuiește astăzi și pe voi” (I Pt. 3, 20-21). Iarăși e lesne de închipuit că din familia lui Noe făceau parte și copiii săi, care au fost de asemenea
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
toată casa ta ...” (Fac. 7, 1). Sfântul Apostol Petru, în prima sa epistolă, referindu-se la cele întâmplate cu Noe și familia sa, scrie: „puține suflete ... s-au mântuit prin apă. Iar această mântuire prin apă închipuia botezul, care vă mântuiește astăzi și pe voi” (I Pt. 3, 20-21). Iarăși e lesne de închipuit că din familia lui Noe făceau parte și copiii săi, care au fost de asemenea luați în arcă și salvați de la potopul de ape. Sfântul Ambrozie, aducând
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
și Sila care n-au profitat de această împrejurare spre a încerca să fugă, temnicerul - după ce zăvorâse din nou toate ușile spre a nu evada ceilalți deținuți - căzu la picioarele Apostolilor, întrebându-i ce trebuie să facă spre a se mântui. Ca răspuns, Apostolii l-au îndemnat să se boteze el și casa (οῖκος) sa, adică familia sa: soție, copii etc. În cele din urmă, acest lucru s a și întâmplat. Deci, casa temnicerului cuprindea și copiii care au primit botezul
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
aceste condiții, deci ei nu pot fi botezați, ci numai celor maturi li se poate aplica această Sfântă Taină. Punctul lor de plecare îl constituie chiar cuvintele Mântuitorului Care spune: „Cel ce va crede și se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi” (Mc. 16, 16). Altfel spus, trebuie mai întâi să crezi și apoi să te botezi, să îți însușești o riguroasă instrucție religioasă, prin care să cunoști măcar în parte Tainele credinței
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
determine, prin cuvânt convingător, la convertire, la întoarcere din rătăcirea lor și la acceptarea Botezului. Vârstnicilor li se cerea credință și pocăință. La cei vârstnici se referă Mântuitorul când spune: «Cel ce va crede și se va boteza, se va mântui», precum și Sfântul Apostol Petru când spune: «Pocăiți-vă și să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos». Uneori au fost botezați și ceilalți, fără ca aceștia să fi manifestat, înainte de a se boteza, credință sau pocăință printr-o mărturisire
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
așa erați unii dintre voi. Dar v-ați spălat, dar v-ați sfințit, dar v-ați îndreptat în numele Domnului Iisus Hristos și în Duhul Dumnezeului nostru”. Iar pasajul scripturistic de la Tit 3, 5 e și mai categoric: „El ne-a mântuit, nu din faptele cele întru dreptate, săvârșite de noi, ci după a Lui îndurare, prin baia nașterii celei de a doua și prin înnoirea Duhului Sfânt”. Deci, dar, dacă omul nu poate întreprinde nimic ca să merite Botezul, nu-l poate
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
Faptele Apostolilor, capitolul 16, 30-33 aflăm încă un argument imbatabil care susține temeinic botezul pruncilor. Astfel, temnicerul cetății din Filipi, după ce văzuse minunea ce se săvârșise cu Apostolii Pavel și Sila, i-a întrebat ce trebuie să facă pentru ca să se mântuiască? Ei i-au răspuns: „Crede în Domnul Iisus și te vei mântui tu și casa ta. Și i-au grăit lui cuvântul lui Dumnezeu și tuturor celor din casa lui. Și el, luându-i la sine, în acel ceas al
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
temeinic botezul pruncilor. Astfel, temnicerul cetății din Filipi, după ce văzuse minunea ce se săvârșise cu Apostolii Pavel și Sila, i-a întrebat ce trebuie să facă pentru ca să se mântuiască? Ei i-au răspuns: „Crede în Domnul Iisus și te vei mântui tu și casa ta. Și i-au grăit lui cuvântul lui Dumnezeu și tuturor celor din casa lui. Și el, luându-i la sine, în acel ceas al nopții, a spălat rănile lor și s-a botezat el și toți
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
îndată”. Atât pentru noi - și pentru orice cititor onest - după lectura acestui fragment, botezarea pruncilor de către Sfântul Apostol Pavel este apodictică, căci, chiar dacă temnicerul din Filipi se interesează numai de mântuirea sa, Apostolul afirmă că dacă el crede, se va mântui nu numai el singur, ci cu toată casa sa. Și apoi, după ce le-a propovăduit cuvântul Domnului, i-a și botezat îndată pe el și pe toți ai lui. Putem lesne conchide și de aici că Sfântul Pavel nu-i
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
și dacă îl lipsim pe copil de botez - existând în acest timp riscul ca el să poată chiar muri -, nu înseamnă că a lăsa pruncii nebotezați e o împotrivire față de voința lui Dumnezeu, Care vrea ca toți oamenii să se mântuiască? Pe lângă aceasta, în cazul când se presupune că botezul copiilor ar fi un adaus ulterior scrierilor Sfintei Scripturi - cu toate că Biblia nu-l interzice, nici nu indică o vârstă „potrivită” pentru botez și nici nu face mențiuni despre vreo pregătire prealabilă
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
a doua venire a Domnului Hristos, ci vor sta împreună cu El pe scaunul de judecată. footnote>. Acesta este deci paharul mântuirii. Cel care-l va lua va chema numele Domnului, iar «tot cel ce va chema numele Domnului se va mântui» (In. 2, 32)”<footnote Origen, Exortație la martiriu, cap. XXVIII, traducere: Pr. Prof. C. Galeriu, studiu introductiv și note de Pr. Prof. T. Bodogae, în PSB, vol. 8, Editura IBMBOR, București, 1982, p. 374. footnote>. Actele martirice îi numesc pe
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
încă nu, într-o veșnică șovăială la porțile ființei. Temîndu-se să nu nedreptățească, el comite crima neînființării ființei reale. Nehotărârea este un blocaj al trecerii, o maladie a pasajului: voi rămâne mereu dincoace, pe teritoriul unei cunoașteri incapabile să se mântuie în act. "Ce e de făcut?" rămâne o simplă întrebare, o infinită cădere pe gânduri. În nehotărâre, întrebarea aceasta își sporește miza, și cu cât febrilitatea căutării răspunsului devine mai mare cu atât ea se înfundă mai adânc în spațiul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
De aici a ieșit interpretarea la Lysis. Dacă am avut o reușită, în filozofie, singurul loc unde împlinirea e fără mutilare (dar și fără un conținut anume), este pentru că am avut norocul eșecului în punctele unde reușita mutilează. Am fost mântuit de mutilarea liricului pur (după două poezii publicate în "Vlăstarul", revista Liceului "Spiru Haret", Ion Barbu mi-a spus să renunț), de mutilarea matematicii, a muzicii, a literaturii. Toate aceste eșecuri s-au vărsat în filozofie și au contribuit, să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Îmi expune un sistem prin care te poți trezi când ai sforăit prima oară. Totul e să ții bărbia cât mai aproape de piept și, deci, mâinile sub cap. Cum sforăi, te trezești." De unde le scoate? Are o capacitate de a mântui amănuntele prin turnarea lor în sistem. "Somnul de după-masă trebuie să fie o scurtă catalepsie." A adormit. Stau la masă cu foile euthydemice în față, pe jumătate întors cu spatele la el. Sânt tentat să-l privesc, dar simt gestul ca pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de mult îmi place ideea lui că orice realitate profană are în spatele ei o concentrare de sacru. E în lucrul acesta, ca și în Ideea lui Hegel, un fel de a te îndura de toate, de a le înnobila și mântui. Dar există aici și dezavantajul de a vedea în orice mărunțiș o revelare a sacrului, riscând în felul acesta să dezintegrezi sacrul însuși. Ai să vezi de pildă cum sfârșește volumul II din Hist. des idées... "L'autobus qui s
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Goethe a obținut silogismul și mă despărțeam astfel de el nu judecîndu-l, ci mîntuindu-l cultural, deci creîndu-i un destin; pentru că orice destin adevărat este un silogism cultural. Or, Alecu nu a fost în stare, discutîndu-mi cartea despre Goethe, s-o mântuie într-un silogism. El nu este în stare să-mi vadă destinul, pentru că el însuși a rămas în orizontul judecății culturale. Și cu voi problema este mereu aceeași. Mai ales lui Andrei îi cer să-mi spună care e "silogismul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
amintesc însă vorba lui Neagoe: Cine n-are îndîrjire, acela îl vede pe Dumnezeu". Andrei însă are îndîrjire. El umblă pe la curțile culturii și întreabă ca un precupeț: "N-aveți ceva pentru mine? Ce-mi puteți da să mă pot mîntui?" Există de aceea la Andrei în primul rând o dezordine a întrebării și încrîncenarea de a cere și de a primi direct. A doua dezordine a lui Andrei este de ordin practic; ea provine din prea marele respect pentru "fratele
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a cere și de a primi direct. A doua dezordine a lui Andrei este de ordin practic; ea provine din prea marele respect pentru "fratele porc", pentru eul lui: "eu, eu Andrei în trupul și sufletul meu, vreau să fiu mîntuit". Există însă în viața spiritului o primejdie a voinței determinate. Voința nu e bună dacă e voință de ceva nedeterminat, așa cum la Heidegger nu există frica față de ceva anume, ci frica de nimic determinat (Angst). La Andrei, e îngrijorătoare tocmai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mintea țăranului îl repartizase pe temeiuri ornitologice. 9 octombrie 1980 Orice jurnal încearcă să anuleze caracterul oarecum clandestin al faptelor de viață și, tinzând să le introducă într-o conștiință și memorie colectivă, el are năzuința secretă de a le mântui de însemnele lor fatal subiective, trecătoare și, pentru ceilalți, neinteresante. Pentru ca relația mea cu Noica să devină mai mult decât un fapt de viață, este nevoie, în primul rând, ca ea să avanseze în zona exemplară și obiectivă a spiritului
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în vederea logicii, în loc de a te muta cu logica în filozofia culturii? Ești singurul de la noi care ar putea face o asemenea ispravă. A merge pe linia filozofiei culturii făcute cu mijloacele formalismului modern ar fi, cred, singurul mod de a mântui și logica, și pe tine. Orice logician, când apucă pe drumul fără întoarcere al logicii, devine un Pierrot: o ființă pe jumătate albă, pe jumătate neagră. Făcută fără deschidere culturală, logica te fisurează. Menne se răscumpără ca om ducîndu-se cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
voi nu faceți nici o deosebire, deși numai primul și-a asumat și a trăit întreaga viață condiția de muritor, deci s-a pregătit pentru moarte dând vieții un sens plin, pe când celălalt nu trăiește condiția de muritor decât în măsura în care e mântuit de experiența lui Socrate. Deci, nu tot ce moare statistic moare în sensul omului. Grecii nu aplicau cuvântul de brotoi, de "muritori", decât la oameni, și în sens plin numai unora dintre ei. Nu au spus niciodată despre cal că
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ale culturii zeii fugiseră. Nu mai știam prea bine cine ne sânt credincioșii. S-ar fi cuvenit, în răspărul acestei alte lumi, să intrăm din nou în sihăstrie și să transformăm vechiul crez cultural ― cel care, credeam noi, urma să mântuiască lumea de atunci ― în joc cu perle și în elevaj de orhidee. Cu alte cuvinte, să devenim perfect inutili. Or, tocmai asta ne oferea acum programul Thyssen. Am vrut mai întîi să ne așezăm la Freiburg, pentru că, în ce mă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cei din țară, a luat naștere Epistolarul... M-am revăzut stând la masa de lucru din camera mea și citind prima scrisoare care sosise după apariția cărții, cea pe care o așteptam cel mai mult și care urma să mă mântuie sau, dimpotrivă, să mă rostogolească, fulgerat de furia unui Jupiter tonans român, în hăurile celui mai cumplit Tartaros, supus la pedepse cumplite pentru crima de a fi făcut public, fără să fi cerut voie, scenariul unei iubiri alpine. Scrisoarea aceea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]