5,747 matches
-
să gonească chiar acum spre Constantinopole Street. Să scape. Să scape! Ignatius privi în portofel. Cei treizeci de dolari dispăruseră, confiscați probabil de mama lui la spital. Se uită la ceas. Era aproape ora opt. Cu ațipitul și asaltul împotriva mănușii, după-amiaza și seara se scurseseră destul de repede. Ignatius căută prin cameră, aruncând pe jos colile cu însemnări, călcându-le în picioare, scoțându-le de sub pat. Reuși să găsească câteva monede rătăcite și se duse să le numere la masă, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
progresiv liftul, de jos în sus. Când puștiul căzuse pe spate, era deja inconștient și murise în mai puțin de un minut. Tipii de la securitate voiau să afle ce era în container, care nu mai fumega. Vasco își puse niște mănuși și trase afară tubul lung de metal. Nu era nimic acolo, doar o serie de cleme goale, în locurile în care ar fi trebuit să fie embrionii. Vrei să spui că s-a sinucis? întrebă unul din cei de la securitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
În plus, BioGen deținea 4500 de metri pătrați de spațiu de depozitare, într-un parc industrial aflat la trei kilometri depărtare. Acolo erau amplasate facilitățile de păstrare a animalelor, împreună cu laboratoarele periculoase. Josh Winkler, un tânăr cercetător promițător, luă niște mănuși de cauciuc și o mască chirurgicală de pe un raft de lângă ușa ce ducea la cuștile animalelor. Asistentul lui, Tom Weller, citea un articol de știri lipit pe perete. — Să mergem, spuse Josh. — Cred că Diehl e ud tot, zise Weller
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
tâmpenie. Pentru că pune bețe în roate anunțului lui BioGen. — Crezi că Diehl va amâna anunțul? întrebă Tom Weller. — Poate. Dar lui Diehl nu-i place să aștepte. Și este nervos încă de când s-a întors din Vegas. Josh își puse mănușile de cauciuc, ochelarii de protecție și masca de hârtie, apoi luă un cilindru de cincisprezece centimetri lungime cu aer comprimat și înșurubă fiola cu retrovirusul. Întregul aparat avea mărimea unui tub de trabuc. Fixă deasupra un con micuț de plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
mă duc acum. Închise telefonul și se întoarse spre Weller. — Ce zici dacă terminăm peste două ore cu asta? — Nici o problemă, spuse Tom. Oricum, am de scris câteva notițe la birou. Joshua se întoarse și ieși din cameră, scoțându-și mănușile. Puse cilindrul, ochelarii și masca de hârtie în buzunarul halatului de laborator, își scoase ecusonul detector de radiații și se îndreptă grăbit spre mașină. În timp ce conducea spre centru, aruncă o privire spre cilindrul care ieșea din halatul de laborator, aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Josh Winkler, care administra șobolanilor doze de virus modificat genetic. Era rutina lor zilnică. Telefonul lui Tom sună. Josh îi aruncă o privire. Josh era superiorul. El putea primi telefoane la serviciu, dar Tom, nu. Weller își scoase una dintre mănușile de cauciuc și scoase telefonul din buzunar. — Alo? — Tom. Era mama lui. — Bună, mamă. Sunt la muncă. Josh îi aruncă iar o privire. — Pot să te sun mai târziu? — Tatăl tău a avut un accident de mașină aseară. Și ... a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ridică privirea uimit de la computerul lui, când patru bărbați țâșniră pe ușă în apartamentul lui din Berkeley. Bărbații erau îmbrăcați din cap până-n picioare în costume albastre din cauciuc, pentru materiale periculoase, cu căști mari de cauciuc și viziere mari, mănuși de cauciuc și cizme, și aveau carabine și revolvere mari, cu aspect amenințător. Încă nu-și revenise din șoc când se repeziră la el, prinzându-l cu mănușile lor de cauciuc și trăgându-l cu forța din dreptul computerului. — Porcilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cauciuc, pentru materiale periculoase, cu căști mari de cauciuc și viziere mari, mănuși de cauciuc și cizme, și aveau carabine și revolvere mari, cu aspect amenințător. Încă nu-și revenise din șoc când se repeziră la el, prinzându-l cu mănușile lor de cauciuc și trăgându-l cu forța din dreptul computerului. — Porcilor! Fasciștilor! urlă Sanger, dar brusc parcă toată lumea începu să țipe și să urle în cameră. E scandalos! Porci fasciști! continuă Sanger să urle, în timp ce îi puneau cătușe. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
la știrile de seară. O mamă de culoare urlând la el și spunându-i Frankenstein. Iar copiii de lângă ea plângeau, înspăimântați de ce se întâmpla în jurul lor. Apoi, polițiștii îl împinseră pe Sanger în mașina nemarcată, cu o mână îmbrăcată în mănușă de cauciuc pe capul lui, ajutându-l să se așeze pe canapeaua din spate. Când ușa se trânti în urma lui, Sanger își spuse: Am dat de dracu’. Stătea în celula lui, privind la televizorul din hol, încercând să audă comentariul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
care Îl reținuse În plămâni năvăli afară ca un suspin. Doctorul nu a părut deloc surprins. Era deja obișnuit. Femeile plângeau Întotdeauna. — Haide, haide, spuse el, Încercând s-o consoleze pe Zeliha, În timp ce-și punea o pereche de mănuși chirurgicale. O să fie bine, nu-ți face griji. E doar o picoteală plăcută. O să dormi, o să visezi și, Înainte să-ți termini visul, o să te trezim și o să te duci acasă. După asta, n-o să mai ții minte nimic. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
care le poți contracta Într-un salon de tatuaj. Pictorul trebuie să deschidă de fiecare dată un pachet steril și să-și spele mâinile cu apă caldă și săpun, și mai presus de toate să folosească dezinfectanți și să poarte mănuși de cauciuc... Teoretic, bineînțeles, vreau să zic, hai să fim serioși, cine și-ar da atâta osteneală? — A făcut toate astea. Acele erau noi, iar mâinile Îi erau curate, a observat noua prietenă În turcă, cu o notă alarmată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
constă În a evita ceea ce-ți dorești, mai cu seamă să sfîrșești o carte, de teamă ca nu cumva asta să fie (conjunctivul!) ceva prea plăcut. Luase note În legătură cu comportamentul obsesivilor, recopiase fraze care i se potriveau ca o mănușă: obsesivul nu este niciodată În locul pe care pare să și-l desemneze singur, se teme de libertatea actelor și gesturilor lui, are nevoie de incertitudine, se Îndoiește de Încrederea pe care o poate acorda sentimentelor lui, iar gradul de erotizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
acest lucru iarna trecută cu soră-mea Madeleine. Spre marea mea stupoare, Încă Își amintea că mă Întorsesem acasă foarte palid și că o luasem deoparte ca să-i spun că un doctor Îmi Întorsese sexul pe dos ca pe o mănușă. Este sigură, Îi spusesem chiar așa, “l-a Întors pe dos ca pe o mănușă“. (Sexul Îl numeam pe atunci robinet.) CÎnd mă gîndesc astăzi din nou la medicul acela, dr. Martinon, simt că l-aș putea strînge de gît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
că mă Întorsesem acasă foarte palid și că o luasem deoparte ca să-i spun că un doctor Îmi Întorsese sexul pe dos ca pe o mănușă. Este sigură, Îi spusesem chiar așa, “l-a Întors pe dos ca pe o mănușă“. (Sexul Îl numeam pe atunci robinet.) CÎnd mă gîndesc astăzi din nou la medicul acela, dr. Martinon, simt că l-aș putea strînge de gît. Sper că a murit deja! Dacă nu cumva a devenit anemic, iritabil, știrb, un moș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
aibă habar de venirea mea acolo, iar eu nici măcar nu știam unde mă aflu. Două namile s-au ivit din clădirea principală și m-au ridicat de parcă nu cîntăream mai mult decît un creion. Aici bolnavii nu erau tratați cu mănuși. Mantra lui Vișnu nu avea să-mi fie de mare ajutor. Aveam În buzunar niște mătănii budiste, fiecare boabă Înfățișînd un cap de mort cioplit din femure ale unor călugări, dar dacă le-aș fi scos, ar fi fost În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Cămătarul, un individ slab ca scheletul care evident credea că era de prost gust să apară prea prosper sau bine hrănit în fața clienților, aștepta cu capul plecat sfârșitul recitalului, cu un zâmbet forțat înghețat pe trăsăturile sale. Mâinile sale, în mănuși fără degete, se odihneau pe o chitară țigănească cu șapte coarde care era așezată pe tejghea înaintea sa. În sfârșit, monologul se încheie cu: ă Domane Sfinte, ce nu aș face pentru un blid de supă de varză! Sunt așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
o cravată papion și un paltonul cu guler din vulpe argintie așezat peste umeri. Pe dedesubt avea un costum muștar cu o vestă asortată de culoarea smaraldului. În poală ținea o căciulă din blană de castor, peste care stăteau împăturate mănușile din piele de căprioară. Avea părul adunat în bucle strânse în jurul gulerului și părea prospăt bărbierit, ceea ce îl făcu pe Porfiri să suspecteză că obrajii săi nu cunoscuseră încă lama briciului. Mai mult, ghici în înclinarea capului și în privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
scoate o vorbă. ă Dobitocule. Ochii pierduți și rugători, precum și mișcările grotești de film mut ale unuia dintre ei îl scârbiră din cale afară și nu se putu abține să nu-l îmbrâncească pe sărmanul bețiv cu mâinile îmbrăcate în mănuși de piele. Voi... Gâtul lui Salitov se strânse în jurul cuvintelor pe care le-ar fi putut spune. Oameni! Asta era tot ce putea rosti, însă fu mulțumit de alegerea acestui cuvânt, care, simțea el, îl distanța de asemenea indivizi. Răspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
și luă una și pentru sine. Cei doi examinară camera cu atenție. Porfiri se uită sub pat, unde, deloc suprinzător, dădu peste un strat gros de praf. Pe alocuri părea că praful se adunase în mănunchiuri mari. Porfiri își scoase mănușile și atinse un astfel de mănunchi cu vârful degetului. Nu era praf. Porfiri se ridică în picioare cu greutate, având între degetul mare și arătător o bucată din acea substanță. ă Ce este? întrebă Salitov. Porfiri o mirosi. ă Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
erau lipite ciorchine în jurul gurii, încât cu greu rezistă tentației de a-și scoate limba afară din gură pentru a-și gusta și mustața. Amintirea vagă a șampaniei - oare câte sticle au consumat? - îl făcu să-și acopere gura cu mănușa, ca și cum ar fi rostit o indiscreție. Indiferent de subiectul discuției lor, cei doi prieteni ajungeau întodeauna la aceeași temă eternă. St Petersburg. Era un mister pentru amândoi cum de au ajuns să putrezească în colțul ăsta provincial când toți prietenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
punea o rochie de catifea superbă, lungă, cu un voal negru transparent, cu un corset din piele și mâneci-clopot din șifon, ca de zână. Era veselă și arăta uluitor În ținuta ei foarte teatrală, care i se potrivea ca o mănușă. Își puse o pereche de pantofi Înalți cu model de leopard și-i aruncă lui Kitty o privire radioasă, care Însă deveni brusc Îngrijorată. — Ce faci? Nu te Îmbraci? Grăbește-te! Kitty stătea În picioare, fără să scoată un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cu admirația. Dar trebuia să storc din mine ultimele rămășițe de compasiune și de tact. Nu aveam nevoie de ele. Nu trebuia să mă gândesc decât la mine însumi, îmi repetam. Celorlalți, să le arunc, ca Martei, o cioară moartă. Mănușa mea, provocarea mea. Așa procedează cei care sunt adevărați vânători și vor să nu devină niciodată vânat! O clipă de ezitare și-ți smulge altul pușca din mână; apoi te împinge înainte și-ți lipește țeava de ceafă. Îmi venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
aeroport de Maggie, o reprezentantă a Companiei, care va fi Însoțitoarea lui În următoarele cîteva zile. Are ochi albaștri, e prietenoasă, Înfășurată Într-un palton lung pînă la glezne și Îi Întinde o mînă caldă, care stătuse pînă atunci În mănușă. Wakefield i-o strînge ferm și o urmează pînă În parcare. VÎntul vălătucește zăpada proaspătă, dar lui Wakefield Îi e destul de cald În puloverul lui, În pardesiul de marcă și cu pălăria lui cu boruri largi, despre care crede ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
apare la timp, o blondă subțirică, cu păr scurt, de o eleganță relaxată, cu blugi de firmă mulați pe coapse, cu un pulover de cașmir de culoarea bronzului și cu un palton Goodwill autentic. Cizmele căptușite cu blană sînt finlandeze, mănușile de piele neagră sînt italienești, iar căciula de blană de iepure, cu urechi - rusească. Wakefield și-o imaginează brusc dezbrăcată, țîțișoarele obraznice, pielea moale, masată cu uleiuri, părul pubian bine tuns (și probabil roșcat), degetele de la picioare lungi și flexibile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și mari sume de bani sînt pierdute și cîștigate. Wakefield zace În jilțul de piele, Îmbibîndu-se de atmosfera masculină din jur. Pe rafturi stau aliniate tot felul de trofee, iar pozele șterse cu bărbați În chiloți de sport și cu mănuși de box, bărbați ridicînd greutăți, ținînd În mîini rachete de tenis, aplecați peste fetrul verde al meselor de billiard sau ridicînd un pahar emană o aură care-l Învăluie pe Wakefield, așa cum face și aroma de whiskey și trabucuri cubaneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]