3,738 matches
-
și mortalul pericol, acolo unde dictatura nu este în mod legal temporară, a fost că, mai devreme sau mai târziu, dictatorul cel bun a murit și a fost urmat de un tiran sângeros și imbecil, cu planuri de război și măreție personală. Eu voi fi un dictator benefic, nemuritor... Dayles credea, de asemenea, partea referitoare la benefic. De ani și ani fusese, în ciuda tuturor prietenilor și colegilor lui, singur în lume. Făcuse în 1944 greșeala de a-i lua pe Alice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
Roman, m-am așezat la gazdă la un evreu, unde am mâncat în fiecare zi mâncări dulci - toate erau cu zahăr, imposibile pentru mine. La școală mă simțeam foarte străin, în oraș nou, cu profesori și colegi noi, impresionat de măreția acelui mare liceu - și cu gândul la lumea mea din Roman, de care mi se părea că sunt departe cu mii de kilometri. Întotdeauna, când m-am dus singur în locuri străine, am avut sentimentul... 1 acei pe care i-
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
căci nu știam ce poate ieși din sentimentul meu. Simțindu-mă urât, sărac, stângaci, fără putință de a avea trecere la femei - căci inteligența n-am considerat-o niciodată ca o armă față de femei - exagerând, căci așa e iubirea, exagerând măreția fetei aceleia, socotind-o, ca-n orice amor, o ființă mai presus de lume - într-un cuvânt imaginînd-o pe ea regină și pe mine ultimul dintre oameni, durerea mea de la început a luat proporții mari. Și cât am suferit apoi
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pădurii, care o domină, enormă și neagră. Nimic, în afară de noi, decât viața obscură a pământului, a pietrei, a vegetației mărunte și câțiva fluturi care se urmăreau, se întîlneau o clipă cu intenții de hârjoană, se îndepărtau, disproporționat de mici, în măreția gravă. Printr-o deschizătură a copacilor scânteiau priveliștile din vale, mărginite departe tare de dealurile albastre, șterse ca niște nouri gata să dispară sub orizont, care despart valea Moldovei de a îndepărtatului Siret. În varietatea haotică de păduri, de dealuri
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Însăși orice element nou. Bătrâna Bertha se Îmbrăca excentric și insista ca și Mașa să se Îmbrace la fel ca ea. Dimineața mergeau la cumpărături, apoi se duceau la plajă, unde bătrâna nu se sfia să se afișeze În toată măreția de altădată a bustului ei gol, acum doar o ruină, ungându-și Încheieturile cu nămolul adus de la Marea Moartă. Purta doar niște minusculi bikini de o culoare sidefie, asortată cu scoicile risipite pe nisip și cu pescărușii ce umblau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ceasuri. Apoi, În mod nefiresc, văzduhul se liniștise iar „Astrul Ceresc”, cu un zâmbet ștrengăresc Își arătase bunăvoința În mod promițător. Aparentă acalmie: soarele se refugie uimitor de repede printre nori, În vreme ce forțele deslănțuite ale naturii se desfășurase În toată măreția lor. O furtună violentă urmată de o distrugătoare grindină, ce părea Întradevăr „Sfârșitul Lumii”, provocase teamă dar și curiozitate În același timp...! În cursul acestei capricioase zile de martie, fenomenul se repetase În câteva rânduri, obligându-i pe urmașii lui
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de tine...!? Ve-i muri cu zile...!” Atena ripostă violent. „Prefer o moarte omenească decât Îngropată de vie, amestecată cu fiare și cărămizi...! Ai văzut cât de fragile sunt aceste construcții?? În afară de Scala, numai În drumul nostru am văzut o adevărată măreție a tragediei, În care unele clădiri ce aparent păreau bine construite În câteva secunde au dispărut! Numai la statuia lui Rosseti simpt o stare de vomă, de leșin, când Îmi aduc aminte. Ai văzut cu ochii tăi, oameni arși de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
raționalitate și calculare, mașinărie, planificare, tehnică, aveau poveștile romantice, mitomania, un fanatism estetic aparte. Acestea erau și ele ca mașinile - mașina estetică, mașina filosofică, mașina mitomană, mașina de cultură. Mașini În sensul de a fi sistematice. Sistemul cere mediocritate, nu măreție. Sistemul e bazat pe muncă. Munca conectată la artă este banalitate. De aici sensibilitatea nemților cultivați la tot ce e banal. Scoate la lumină regula, puterea Metodei și supunerea lor la Metodă. Sammler Își lămurise totul. Alert În ceea ce privește primejdia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
albe pe geamuri. Pe vitrina magazinului gol erau cifre sau non-cifre groase albe. Majoritatea mâzgălelilor puteau fi ignorate. Acestea pentru un motiv oarecare se lipiră de Sammler ca fiind pertinente. Elocvente. Pentru ce? Pentru viitoarea nonființă. (Elya!) Dar și pentru măreția eternității ce ne va ridica din superficialitatea prezentă. În momentul de față forțe, energii ce ar fi putut duce omenirea În sus o duceau În jos. Pentru scopuri mai bune În viață, puține erau disponibile. Teroarea de sublim smintea toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
-se mitic. Aruncându-se În haos, sperând să adere la o conștiență de ordin superior, să fie spălați de valuri pe coastele adevărului. Mai bine, gândi Sammler, să accepți inevitabilitatea imitației și apoi să imiți lucruri bune. Anticii o nimeriseră. Măreție fără modele? De neconceput. Nu puteai fi lucrul În sine - Realitatea. Trebuie să te mulțumești cu simbolurile. Fă-o obiectul imitației ca să atingi și să dai frâu liber calităților de ordin Înalt. Fă pace, prin urmare, cu intermediari atul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
din gări pustii, singurătatea, din vise am adunat iubirea. din toamne-am adunat tristețea, din primăveri doar bucuria, din ierni am adunat doar vânt, din clopote melancolia. din codru-am adunat tăcerea și din câmpie depărtarea, din munți cules-am măreția, din amintire, doar uitarea. din nopți am adunat nesomn, din soare-am adunat lumină, din cărți am luat învățătură iar din fântână, apa lină. din lume-am adunat doar ură și relele de pe pământ, de la-nvățați-nțelepciunea, de la privighetoare, cânt
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
și să mă plac așa cum sunt. Dincolo de geamul restaurantului un deal își desena veșnicia. Mă întrebam ce e viața omului, dacă durează o clipire de pleoape și cântărește pe cântarul timpului cât un oftat, voiam să știu ce poate da măreție unui destin împletit printre atâtea miliarde de drumuri și mă încăpățânam să trăiesc acel prezent care mă încorseta în atâtea întrebări fără răspuns. Peisajul de afară îmi readucea în memorie primul meu drum cu trenul spre Arad. Plecasem departe de
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
secunda era fundamentală, prima lucidă în secționarea destinului, nimeni nu o observă, el era emoționat, ea privindu-l îi păru ca o prăpastie într-o excursie pe munte, fără să-și dea seama că o prăpastie face totdeauna parte din măreția naturii. Urmară apoi obișnuitele - sincere sau ipocrite - felicitări ale celor prezenți, cu îmbrățișări și sărutări însoțite de tradiționale buchete de flori. Când ajunsei în fața lor, ea mă privi cu o deschidere mărită a pleoapelor, nu mi-am dat seama ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mari penumbre, apoi iar aprinse toate, confeti, panglici de hârtii. - Bat alte vremuri la poartă, domnule judecător! - era Lung. Omul acesta are vocație de filozof, îmi spusei - după felul în care își rostise gândirea, o anume încărcătură meditativă; vine din măreția câmpiei și a istoriei și nici nu știe. - Așa e, Lung! răspunsei. Apoi în gând: Da, Lung, se vor transforma toate, adevărat, numai oamenii nu, și asta va fi nenorocirea. Abia terminai și el se întoarse chemat de soție, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
făcut și eu, din care cauză nu te învinuiesc. Atât numai: de ce a trebuit ca Dumnezeu să recreeze Raiul pentru noi, fie și numai câteva clipe, în câmpia aceea pustie?”. 30. Tata era încă în puterea vârstei, casa luminată de măreția lui ascunsă. Vorbea și acum ca în timpul războiului despre bolnavii lui; alții, acum, nu mai erau aduși în trenuri de Crucea Roșie, în înserările de vară - vara de atunci -, erau bolnavii dintotdeauna ai regimentelor din garnizoană. Acum, după război, rechemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
bănuiau lucind, era o noapte de imperii, ea prinse brațul drept și-i simții căldura transmițând emoția de care era cuprinsă, și în lumina becurilor dinspre restaurant, lucind pieziș, îi văzui ochii înmărmuriți de spectacolul acela rar ce venea din măreția milioanelor de ani, la care nici nu gândise până atunci. Întoarse capul și-și chemă fiica spre a împărtăși alături bolțile acelui ceas. Soții Pavel rămaseră singuri: statutul bătrânilor. Ana cea mică veni lângă noi: - Ce-i? - Uite! îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
aminte, vorbii, când stăteam pe banca din curtea casei părinților mei - avem 18 ani - ți-aduci aminte? „Mon enfant, ma soeur...” Recitam în lumina stelelor sticlind. Era în l940, generalul De Gaulle își lansase apelul către armata franceză. Ceva din măreția lui Napoleon în fața Marii Armate. O lume întreagă visa la libertatea ce-i fusese călcată în picioare de atrocitatea unui regim de ocupație și teroare. Încet, toată Europa avea să intre sub același întuneric. Bătuse cea mai gravă oră a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
condusă în loja centrală a Teatrului Mare, o încăpere foarte largă, care se afla la etajul al doilea, chiar în centrul teatrului, față în față cu scena. Cât ai fi fost de obosit, nu puteai să nu remarci frumusețea și măreția teatrului, eleganța decorației și impresia de sală monumentală și bine făcută. Din delegația română, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ion Gheorghe Maurer și Corneliu Mănescu, la care se adăugaseră Nicolae Guină, ambasadorul României la Moscova, și un translator, au fost invitați de conducerea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
care nu era nici sovietic și nici occidental, odată cu triumful revoluției populare democrația populară. Să nu uităm că, în acei ani '40 ai secolului trecut, ceea ce îi anima pe Mao Zedong, pe revoluționari și progresiști din China era proiectul refacerii măreției Chinei, în consens cu valorile civilizației ei, modelele străine fiind doar ,,materiale de referință". Dedicarea înverșunată acestui ideal a vieții sale este evidentă și ulterior de-a lungul anilor, chiar și în greșelile mari pe care le va săvârși. Să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
toate formele retorice, curgea repede și dulce cântat, într-o creștere neliniștitoare. Vocabularul rudarilor pe care mă sfiesc să-l reproduc, însă nu mă sfiam să-l ascult, revenea cu amploare și c-o artă de o sumbră și antică măreție. Când ființa elegantă pe care o comparasem cu Nitacrit ajunse la intimitățile cele mai ascunse ale rudarului nevăzut, dându-le destinații uluitoare, barca noastră ieși în lumină. Raruca se opri. Obrazul ei luă o expresie blândă, ca și cum nu s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în pădure. Dă-i pace să se vadă; îți fac fum, ca să te apăr. Pe urmă te duci și te sui în polog. Goangele au avut parte de înjurătura sacramentală. Întrucâtva și pologul, și fumul. Soarele, însă, a fost cruțat; măreția lui de aur și purpură era deasupra celor lumești. Voiam să te întreb, moș Mitre... —Întreabă-mă. Voiam să te întreb, moș Mitre, de paserile care fluieră în salcie. Cum le spui dumneata? Ce să spun? Cum le spui dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
castilienilor reduceau regatul la nu prea mare lucru, doar Granada cu împrejurimile sale, ele însele fiind supuse la repetate incursiuni. Sultanul trebuia oare să se bucure sau să se tânguiască? În astfel de momente, zicea unchiul meu, ies la iveală măreția sau micimea sufletească. Iar eu pe aceasta din urmă am citit-o pe chipul lui Boabdil, în ziua de Anul Nou, în sala Ambasadorilor. Tocmai aflasem crudul adevăr despre Basta de la un tânăr ofițer berber din pază, care avea rude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Motivul vizitei mele l-a făcut să se cufunde într-o lungă meditație; ochii lui păreau să mă măsoare, trecând de la boneta din postav verde la barba ajustată cu grijă, apoi la haina brodată, cu mâneci largi și pline de măreție; sprâncenele lui albe păreau o balanță care cântărea avantajele și dezavantajele; apoi, depășindu-și, se pare, șovăielile, mi-a făcut o ofertă la care nu mă așteptam: — Cerul mi te trimite, nobile prieten, căci tocmai am primit din Italia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Unii călători erau scotociți până și-n nădragi, la sosire ca și la plecare, de funcționari chițibușari care puneau taxă nu doar pe marfă, ci și pe dinari. Dacă evitam această neplăcere, nu puteam decât să apreciez și mai bine măreția acestei cetăți antice, întemeiate de Alexandru cel Mare, un suveran despre care Coranul vorbește în cuvinte elogioase și al cărui mormânt este un loc de pelerinaj pentru cei cucernici. Este adevărat că orașul nu mai e decât umbra a ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și dacă domnia lui avea să fie lungă; dacă nu cumva îl aștepta sfârșitul teribil al înaintașilor lui, Caesar, Caligula, Nero... Fuseseră ei oare victime ale vechiului blestem al așa-numitului lapis niger, care-i lovea pe împărații nedemni de măreția morală a Romei? Blestemul avea să-l lovească și pe el? Cum putea să scape? El voia puterea absolută, îi spuse. Și voia să trăiască mult. Încheie pe tonul lui obișnuit, plin de aroganță: — Zi-mi calea pe care trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]